#28 Holly Webb - Oscar se simte singur (CDL)

Buna!

Nu am mai scris de tare mult timp pentru coltul de lectura. Am citit si mai rar, e drept (ultimele carti le-am audiat, mai degraba - a citit Mami pentru Buni si eu am ascultat in timp ce faceam diverse treburi). Cititul implica energie (cel putin la mine), nu doar relaxare - pentru simplu fapt ca, atunci cand citesc, creez un fel de film al cartii si.. probabil ca de aceea, mi se face si foame.

Iar daca sunt foarte obosita, nu ma pot concentra prea bine, mai ales cand este vorba e carti ceva mai serioase, care implica un aport energetic (lol) ridicat :))). Nu ma luati in seama... nu stiu de ce am simtit nevoia sa folosesc asemenea termeni, se mai intampla.

Cand am facut o comanda de carti, mai prin primavara, am luat o carticica si pentru Kouki. Cand eram mai mici (eu si Ralu) mi-a dorit si eu dalmatian (deh, probabil ca multi copii si-au dorit, dupa ce au vazut desenul animat, haha). Desigur ca la bloc - iesea din discutie.. dar, am zis ca ar fi dragut, sa cumpar carticica aceasta si sa o citesc alaturi de Kouki. Nu stiu daca v-am povestit data trecuta (cand am povestit despre Spiridusa Adevarului - nici nu mai stau sa caut), dar lui Kouki ii place cand citim. Avea chiar locul lui intre mine si Buni si abia astepta sa iau cate o carte in mana. Este atat de dragalas.

Imi plac cartile autoarei - imi plac pentru ca au niste ilustratii foarte dragute si.. pana acum, toate s-au terminat cu bine, desi mi-au dat ceva emotii, recunosc. Aceasta carte face parte din colectia „prima mea lectura - campioni la citit 6”. Am mai cumparat carticele de acest gen si pentru baieti, dar pentru incepatori (cred ca vreo 3 - poate reusesc sa le citesc si eu inainte sa le dau, pe cele pe care le mai am la mine si va povestesc si voua.

Abia astept sa vina pe aici, mai ales ca micul N (care, apropo, face doar 8 ani la toamna :O) stie sa citeasca (in germana, dar... cu siguranta se va descurca si in romana :D cu putin ajutor).

Cartea are 126 de pagini, multe ilustratii foarte frumoase si un subiect interesant: aflam cate ceva despre dalmatieni si felul lor de a fi, ne strecuram putin si familia lui Hannah, sora unui fratior mai mic, pe nume Zak. Toate personajele au de invatat cate ceva de pe urma peripetiilor prin care trec. Si imi place ca nu conteaza ca sunt copii, sau adulti, chiar invata si recunosc cand fac greseli (pana la urma, haha, nu chiar din prima) si fac schimbari. De-ar fi asa si in realitate :).

L-am convins pe Kouki sa faca si el o poza... dragul. Asta imi aminteste cand am primit cartea mare de tot  "Totul despre CAINELE TAU" - dupa cum vedeti, si Do era iubitor de carti :D.

O recomand pentru o lectura usoara, placuta. O poveste simpla - dar frumoasa, din care se pot trage multe invataminte. Cred ca esenta este faptul ca, atunci cand suntem (si invatam sa fim) atenti la ceea ce se intampla in jurul nostru si la ceilalti, ne este mai usor sa cream o lume mai buna pentru toti. :)

Cartea a fost publicata la noi la editura Litera, in 2020 si eu am cumparat-o de aici. Este tiparita in format mic, are coperta de hartie si este etichetata pentru nivelul 8-9 ani (lol). 

Cateva fragmente:

”Mai avem doar zece zile! exclama bucuroasa Hannah. Si deja catelusul imi poarta noroc! Poate o sa ajung actrita de Oscar! Apoi, brusc, se opri in mijlocul trotuarului. Oscar! Mami, putem sa-i spunem Oscar? E un nume foarte dragut!”

 ”(..) Parintii ei nu-l certau niciodaa pe Zak.De fiecare data cand se purta urat, ei spuneau doar ca e mic. Ei bine, Oscar era si mai mic! Fetita spera doar ca mama n-o sa-l lase pe Zak sa-l supere cand ea avea sa fie la scoala.”

”Hannah clatina din cap, uluita. Era pur si simplu nedrept, Nu stia cum reusea Zak, dar el nu iesea niciodata vinovat.”

”Zambi in sinea ei, dar nu la gandul minunatului costum de inger pe care avea sa-l poarte. Sub masa, un botic cald i se odihnea afectuos pe picior. Fetita lua o bucata de carne in dintii furculitei si o scapa ”din greseala” pe langa scaun: Oscar merita o tratatie. Catelusul se repezi si o infuleca din zbor.” 

 ”(..) Hannah arunca o privire la mica fotografie pe care o tine in mana, una dintre imaginile lui Oscar care-i placeau cel mai mult si pe care o lipise pe o bucata de carton ca sa o poata pastra in ghiozdan. Se simtea cam nervoasa, si faptul ca-l putea privi pe Oscar, cu chipul lui drag, o facea sa se simta mai bine.”

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”.