Buna!
Prin mai, cand m-am inscris la concurs ( Echipa Erenei), inainte sa realizez poza de prezentare a echipei (pe care o gasiti in link-ul din paranteza cealalta, lol) am facut aceste trei fotografii: cele patru papusi si, pe fundal, se vede ecranul de la laptop cu poza care anunta inceputul concursului si reprezinta... podiumul.
Este foarte interesant fenomentul. Am facut pozele asa, pur si simplu. Le-am si vazut pe podium. Desigur, nu le-am inscris cu aceste poze, cred ca le stie doar Micaela, nu cred sa le mai fi aratat cuiva pana la finalul concursului (si aici ma refer inclusiv la familie). Ideea este ca am facut aceste fotografii, apoi am pornit la drum. Si la final, au ajuns fix pe podium. Si nu oricum. Cea care sta suspendata in aer, blonda, Natalia, a tralucit pentru trei probe (cele mai multe, pentru ca ea a participat si la proba de "recuperare"). Anlily care tot se misca spre ecran a avut, dupa parerea mea, cele mai spectaculoase transformari la nivel de expresie a fetei (prin schimbarea pieptanaturii in principal) si costumatii. Erena, cea mai scunda dintre ele, nu si-a pierdut deloc candoarea si a reusit sa tina piept celorlalte concurente. In plus, ea a fost curajoasa care a deschis practic concursul in echipa. Iar Maui, cea atat de putin mobila, a reusit a dovedit ca o papusa de tip playline poate ascunde un potential nebanuit, transformandu-se intr-un personaj la care acum te astepti sa incepe sa respire, vorbeasca, danseze etc. Da, papusa in roz cu Minnie pe ea este chiar hippiota.
Nu am alergat deloc dupa premii. Cine ma cunoaste foarte bine stie ca nu imi plac competitiile :)) . M-am bucurat tare mult sa ma joc creativ alaturi de prietena mea, dar si alaturi de ceilalti participanti. Am avut multe de invatat, nu m-am lasat doborata de faptul ca nu aveam materialele necesare (e incredibil ce poti face din nimic... hahaha) si am reusit sa termin cu bine.
Desigur, nu am sa mint si am sa zic, vai dar ce zen am fost tot timpul (Micaela stie - multumesc ca m-a suportat si sustinut mereu 😍). Au fost cateva probe la care efectiv am crezut ca nu voi reusi sa fac nimic (nu tu materiale, nu tu timp ... de-astea - frustrant lol). Si, deasemenea, atata timp cat miam facut tema onorabil, m-am bucurat ca mi se recunoaste munca prin punctele primite (ca la scoala, lol).
In mare, v-am aratat si voua si v-am mai povestit ce si cum. Si voi mai face lucrul acesta - mai am o proba de prezentat (a noua), plus sa va povestesc din culise (adica din timpul lucrului) - s-ar putea ca cineva sa fie curios cum am creat anumite tinute, de ce nu. Sau poate are ceva de invatat din experienta mea... Eu stiu?
La capatul celor 8 probe (9 cu cea de recuperare) fetele au reusit sa obtina 9 puncte (m-am bucurat mult pentru blonda la proba de recuperare ca a primit punct, desi nu a fost contorizat la total). Punctajul maxim admis a fost de 8 (am stiut asta cand am participat si la proba de recuperare ). Repet, nu e vorba de vreo lauda aici, ci de fenomenul acesta intereant. Despre cum ationeaza puterea gandului si proiectiile pe care le facem. Ce usor as fi sa gasim formula prin care sa aplicam eficient metoda in toate situatiile.
Pe scurt, in acest caz: am facut fotografiile, apoi doar m-am concetrat ca la fiecare proba sa fiu multumita de rezultat si am urmarit sa ating cerintele si ca produsul final (fotografia inscrisa) sa arate cat mai... firesc si cumva uman. Nu stiu cum sa explic dar... mie cea mai mare provocare mi se pare sa reusesti nu doar sa faci o tinuta, ci sa arate si bine, iar cu fotografiile... nu e chiar asa usor pe cat pare. Un unghi prost si obtii ceva absolut oribil. :(
Asta a fost. Am luat si un premiu, da! Dar despre acest lucru am sa va povestesc cand va ajunge la mine. Acum va spun doar ca si aici e ceva interesant. Premiul meu vine din 1996 - exact anul cand am vrut sa ii iau surioarei mele o papusa si nu am putut. Hmm! :)
Ja ne! Pe curand!
ps: In mod normal nu m-as fi explicat atat, dar entuziasmul meu este in 90% din cazuri inteles prost. N-ar prea trebui sa imi pese, desigur, dar mai am mult de lucrat la acest capitol asa ca am incercat sa fiu cat mai clara ... :)))). Nu stiu daca am si reusit - inca mai am de recuperat si la capitolul somn. 😜
4 comments :
Incepe cu recuperarea orelor de somn. :)
Sunt minunate! Cred ca nu am uitat sa si scriu ceea ce am gandit la fiecare fotografie: esti o forta! Felicitari pentru premiu, pentru punctaj si pentru participare! Eu obosesc numai cand "arunc o privire" asupra unor astfel de competitii. Ai si o imaginatie super bogata! Sa faci ceva frumos din nimic nu e de ici de colo. Tata avea o vorba despre cei care reusesc astfel de performante: "fac din rahat bici!" Numai magicienii reusesc! :)
Si stiu ca nu e asa de usor cum pare, nici aranjarea decorului si nici fotografiatul. Oooo, cat de bine stiu. :))
Pupici cu drag! <3
Până la urmă nu contează cum/prin ce să-ţi menţi entuziasmul..
Alții au nevoie de lucruri mari pentru al aprinde, uni doar cu lucruri mici, banale, iar alții nu reușesc cu nimeni și nimic să fie motivați și fericiți.
Rămâi la fel de entuziasmată, și caută în așa fel încât să nu-ţi pierzi nici când această flacără, nu contează sursa..
Ps. Având in vedere prestația ta, îmi trece prin minte o păpușă cadou atât de mare că nu intră pe scara blocului, va trebui dezasamblată pe bucăți ha,ha,ha,ha ;))
Felicitări din partea mea !!!!
@Diana o idee foarte buna. Azi am picat efectiv de la 6 cand m-am trezit sa il scot pe K afara. Cred ca ar trebui sa ma trezesc si mai devreme ca tocmai in perioada aia trece o masina de stropeste strazile cu apa (si apoi pute absolut oribil).
Anyway... cand a sunat soneria efectiv ma chinuiam sa imi tin ochii deschisi. In cele din urma dupa plimbare si spalat K am picat efectiv si m-am mai trezit la pranz. De atunci tot incerc sa ma concentrez pe ce am de facut. :))) Clar trebuie sa recuperez somnul.
Sa stii ca daca privesc totul ca pe o competitie si eu patesc la fel. Dar trebuie abordat altfel totul. La mine acum ar fi fost mult mai amuzant si usor daca as fi avut materiale, si le-as fi avut la indemana, sortate aranjate. Practic m-a obosit acea cautare sa transform mai nimic in ceva care sa arate si bine si tot tacamul. Dar, daca ai materialele de lucru ordonate si aranjate atunci totul va fi mai putin stresant si obositor. Din contra.
Multumesc mult - nu as fi rezistat daca nu ar fi avut Grija Cineva acolo Sus de mine... chiar mai multi ingerasi m-au ajutat. Plus ca am avut si aici sustinere, pe tine si prietenii de pe blog, pe Micaela alaturi de care m-am jucat, colegii de concurs care ma faceau sa pot merge mai departe si nu in ultimul rand micutii si Kouki. ;)) Care ma incarcau mereu pozitiv (ma rog ma si descarcau dar trecem peste .. hahaha)
De multe ori suntem sabotati de tehnologie. Dar nu ne dam batuti :D. hihih
:*
@Stef Rof nu prea cred ca un premiu imens m-ar motiva sa merg intrun concurs pana la capat. Ca idee. Cand ne-am inscris, nici macar nu se anuntasera premiile. Am aflat care erau spre final. :))) Oh.. wait. Acum am realizat ca nu am vorbit cu organizatoarea cocursului despre adresa si alte amanunte de gen :O. Na ca sa vezi.
Asta nu inseamna ca nu ma bucur. Sigur ca ma bucur, cum sa nu. Dar cea mai mare bucurie este ca am reusit sa duc la bun sfarsit aceasta provocare. Si exact asta vreau sa facem impreuna in lunile de toamna.
Imi doresc foarte mult acest lucru. Sa cream un val care sa aduca o schimbare ... de fapt nu doar una chiar mai multe, in perceptii, in felul in care mai nou oamenii de raporteaza la lucruri, in vietile noastre (cine stie ce talent ascuns isi va descoperi fiecare, sau cum va creste frumos... etc).
Este un proiect mare, daca stai sa te gandesti, cu o tema mica, daca stai sa analizezi, care are o finalitate fericita pentru toti cei implicati. Mi-ar placea sa reusim impreuna. Eu ma pregatesc... ;))
Sunt entuziasmata de fiecare data cand aflu cate ceva interesant, util, descoperiri ce pot parea insa banale si neinsemnate daca nu poti scapa de acea "educatie" prin care societatea transforma indivizi in creaturi obediente, uniforme, tematoare de a se exprima si a gandi outside the box (in afara cutiei) ce le-a fost atribuita.
Pot parea foarte copilaroasa, pot fi considerata infantila de cei care nu ma cunosc (uneori si de cei care cred ca ma cunosc) dar nu sunt si nu am fost niciodata. Nici macar cand eram foarte, foarte mica.
E o alegere insa pe care mi-o asum si repet. Toate problemele noastre sunt de natura sufleteasca. Odata ce ne reprimam si ne distrugem din interior, ca avea de suferit si exteriorul. Asa ca reconectare. :))) Si terapie prin joaca si creatie si ... sa ne inconjuram de frumos si bun si bine...
;)
Trimiteți un comentariu