Imi simt sufletul... Mugur de fluier.

Salutare din... viitor. Pentru ca, a fost nevoie sa ma teleportez din prezentul lui 2 septembrie, pana aici, si sa completez cateva ganduri, care sa insoteasca o piesa si o poza ce asteptau cuminti.

Asadar... se facea ca intr-o zi de sambata, 17 august, din senin, m-am trezit fredonand: ”Hei.. hei, verde e iarba, soarele-i sus pe cer... hei hei, dusa e iarna, cu dintii ei de fier”.  Cautam eu ceva care sa ma „binedispuna”, sa ridice vibratia coplesita de arsita si nu numai. La propriu si figurat, adica.... Si apare de niciunde fragmentelul (de fapt nu chiar de niciunde, ci dintr-un sertaras al mintii, pe care sufletul il acceseaza in.. momente).

Si da-i inainte cu hei hei. Imi termin eu ce treburi aveam in bucatarie (pai unde altundeva, pe canicula?) si pac ma izbeste alt fragment, fix cand ii relatam lui Mami ce cantare am eu atunci in meniu. Si ii zic mandra, stai ca a mai venit o piesa: „ Imi simt sufletul mugur de fluier”   si atat ca doar nu va imaginati ca stiam chiar toate versurile.. De fapt, in prima instanta, nici macar nu am facut legatura ca e una si aceeasi piesa :))). Dar, macar stiam ca sunt „inrudite”. Adica aceeasi formatie. Trecem peste moment 😅, desi exista o explicatie foarte simpla: Phoenix a fost mai mult decat putin promovata in tara - abia am auzit vag ceva in anii 90, si nu neaparat de bine si probabil de aceea nici nu imi amintesc, pentru ca nu imi plac barfele si rautatile, deci nu sunt atenta la ele si nu le retin. Astfel, abia prin 2002 cred ca am facut eu rost de ceva piese, dupa ce am dansat pe pofta inimii la nunta Ancutei, fiica nasilor mei. 

Pana atunci, cam toate piesele pe care le stiam si chiar si una ce nu stiam ca le apartine (Hei Tranvai, dar si aici e o explicatie pentru ca, am aflat recent, se numeau Sfintii pe atunci) le stiam mai mult din lalalielile noastre. Cu alte cuvinte din ce ne cantasera parintii prin diverse ocazii cand isi aminteau piese din tinerete, saaaaau, din versiuni - vezi Andrii Popa de la Pasarea Colibri, de exemplu. 

Dar... revenind la ziua de sambata, am pus in cele din urma mana pe telefon si am cautat piesa pe youtube. Sa-mi fi vazut reactia aia de „aha” cand am realizat ca e una si aceeasi piesa :)))))).  Dar si  cea cand am descoperit clipul de mai jos, mai ales ca are si imagini absolut fantastice din anii 70. 

Piesa face parte de pe albumul cu acelasi nume, Mugur de fluier, aparut in 1974. Si se intampla sa ador albumul acesta. L-am descoperit in 2002 si nu stiu cum s-a facut de, la un moment dat, l-am ratacit - uite o chestie faina si cu 2020 - multe albume sunt acum disponibile de ascultat online. (la cat de nemediatizat, interzis si asa mai departe a fost.. oare e vreo sansa sa gasesc vreun vinil ? sau poate macar vreun album reeditat, la Mugur de Fluier ma refer).

Habar nu am cum de mi-am amintit piesa fix in ziua de 17, cert este canu are legatura cu evenimentul trist, nu ascultasem piese de gen in ultima perioada, chiar deloc. 

La momentul cand mi-am notat in agenda subiectul articolului (pentru cand voi reusi sa il scriu) nu aveam multe informatii adunate. Tot ce voiam eu sa scriu atunci se rezuma la cum a aparut de niciunde o piesa, despre care initial am crezut ca sunt doua (hahaha) si cum mi-a facut sufletul sa vibreze inalt. 

Las mai jos si versurile (credit):

Imi simt sufletul
Mugur de fluier,
Ce-a doinit
Cantec cu suier.
Pentru zilele
Ce-au fost trecute
Pentru noptile
Negre si slute.

Am pornit
Cu roua-n picioare
Ca sa cant
Un cantec de soare
Pentru zilele zilele..
Ce au sa vie..
Pentru noptile noptile..
Cu iasomie..

Freamatul apelor
Si fosnetul codrilor,

In el se intalnesc
Si sufletu-mi incalzesc.

Hei, hei, verde e iarba,
Soarele-i sus pe cer!
Soarele-i sus pe cer!
Hei, hei, dusa e iarna,
Cu dintii ei de fier!.

Hei, hei, verde e iarba,
Soarele-i sus pe cer!
Soarele-i sus pe cer!
Soarele-i sus pe cer!
Hei, hei, dusa e iarna,
Cu dintii ei de fier!

Si  acum e timpul sa ma reintorc in viitor, unde ma asteapta (culmea, sau nu chiar) tot bucataria, ca sa dovedesc niste pere, prune si mere si sa le asez apoi in borcane pentru iernat :)))).

Poate in viitor, voi povesti putin despre piesele de puzzle descoperite odata ce s-a deschis acest sertar.. poate.