vineri, 24 noiembrie 2017

#PENTRUMAGICHOME - REFUGIUL PARINTILOR


Buna!

Poate ati auzit deja despre campania #PENTRUMAGICHOME. Daca nu, aflati toate informatiile necesare pe site, aici: Pentru Magic Home. Cum puteti sustine campania, cum puteti dona - cum puteti opri donatiile viitoare....

Anul acesta nu am stat pe un scaun.. ci in genunchi. Nu am stat la spital, ci acasa. Din mai pana spre finalul lui iunie. Langa un copil, de caine, nu de om, dar al meu. Crescut cu multa dragoste si grija. Privindu-l cum se topeste, in neputinta, amandoi sperand insa pana in ultima clipa la o minune. De ce ni s-a intamplat noua?

Parintii care isi vegheaza copiii intr-un spital.... cred ca tot ce si-ar dori e sa ii aiba sanatosi, in brate. Sa atipeasca pret de-o secunda si sa se trezeasca din cosmar .... la viata lor dinainte. Dar casa aceea, aproape de spital, ii poate ajuta sa reziste - 5 minute conteaza... 5 minute in care veghea si incordarea si groaza si spaimele si acel carusel in care momentele in care incerci sa fii pozitiv si sa te agati de orice speranta alterneaza violent cu prabusiri din care apoi te ridici cu greu. Un refugiu, un loc unde sa iti incarci bateriile. Aproape. Conteaza si ii va sustine si ajuta sa poata lupta in continuare. Si imi doresc din tot sufletul sa iasa toti invingatori.

Dupa ce Dodo a plecat... am gasit in telefonul unuia dintre parintii mei poza de mai jos. Este facuta in 14 iunie...cu 9 zile inainte sa ne luam ramas bun. Pentru o jumatate de ora am mutat perfuzia la noi in camera si am atipit cateva minute langa el. In patul meu, nu in genunchi langa pat sau in sufragerie unde amenajasem in fel de pat de campanie... Nu imi amintesc cand am atipit, nu stiu cand a fost facuta fotografia - stiu ca nu a durat mult pentru ca aveam un caiet pe care notam mereu perfuzii, cata apa intra / iese, kg... tot. Dar cand m-am trezit parca eram alt om. 


Azi... 22 de saptamani (5 luni si 1 zi) de dor.


Desigur ideal ar fi sa nu mai existe aceste boli . Si multe s-ar putea face sa nu mai fie. Multe. Numai cate mizerii exista pe lumea asta care fac rau si ar putea sa nu existe. Nici un  interes nu merita atata suferinta si durere.

Daca puteti si vreti sa sustineti si voi proiectul, sunt sigura ca o veti face. 



 

0 comments :

Trimiteți un comentariu