Bebeluseli.

Buna!

V-am povestit pe 1 iunie despre copilul care s-a alaturat marii familii papusesti. Un bebe mic si adorabil. Ei bine,  haideti sa va arat ce am facut pentru el... pentru ca te abtii cu greu sa nu faci ceva. :)))

Noroc cu timpul limitat, ca altfel... Dar sa incepem. In primul rand, totul a inceput de la faptul ca mi-ar fi placut sa gasesc in capsula ... caruciorul. Si cum meditam eu la acel landou (cred ca se numeste), amintindu-mi de carutul nostru blemarin, cu roti mari, m-am pomenit ca ii tricotez ceva piticului... 😂😅.  Si nu cu orice fir.. cu cel folosit ca sa fac Iepurasi dragalasi pentru N si H..  Cred ca eram si foarte curioasa sa vad cum se comporta firul minune pe andrea (clar este mai prietenoasa andreaua decat croseta cu firul...):

I-am facut un soi de sac. Si era atat de dragut!! Ca o mica Degetica, cuibarit in noul sau saculet de dormit, bebe arata adorabil. Si eu tot la carucior ma gandeam. M-am apucat sa fac cutii, din hartie pentru origami 😅: 

M-am gandit eu ca, intr-un fel sau altul, as putea gasi o varianta de carucior / patut /  chiar loc de schimbat, facute din hartie. Separat, arata ca mai sus, dar in combinatii:

... in combinatii arata din ce in ce mai bine. Si uite-asa, m-am trezit ca atac si celalalt ghemulet cu fir de poveste, pe cel maro:

Pe cand il probam pe cel mic ca sa vad cat de mult voi avea de impletit, hop top si Rukkusu cu o idee: vai, dar acest saculet seamana cu o sapca.. sau poate cu o caciulita... trebuie sa o probez!!! 

Hmm.. nu pot sa o cotrazic, pentru ca, seamana, ce e drept! Si poate fi purtata in doua moduri - cu partea aceea care este de fapt gluga bebelusului, in fata, sau in spate:

Ne-am amuzat si apoi am continuat lucrul pana am terminat saculetul cu numarul doi. Maroniu, pufos si.. da, firul acesta este un pic mai subtire decat cel galbui:

Intr-una din seri am vrut sa vad cum ar iesi un saculet cu firul acela usor stralucitor - din care am folosit la planetele de la Sapte dintr-o lovitura., dau si la tinute. Total nepractic pentru ca mi se pare cam batos pentru un bebe mic - poate doar la ceva accesorii, dar dragut pentru o sedinta foto:

Pe cand lucram, am recuperat vreo trei matisori cazuti la datorie si, pentru ca am mai gasit suportel usor cartonat ca acela folosit la Cosuletul cu oua matisori, am mai facut inca o cutie origami si pentru ei - cine stie in ce proiect ii vom adauga? :D

Azi le-am convocat pe Risu si Rukkusu la o sedinta foto si am luat si suportul lui Bebe, dar si culcusul origami - este cam cald pentru saculeti, dar... totusi l-am imbracat cu cel maroniu, e prea dragalas. Ma gandesc sa ii fac si ceva costumatii (ha ha). Vom vedea...

Tot privind imaginea de mai sus si amintindu-mi ca imi facusem un obicei ca vinerea sa scriu despre carti/diverse citate (chiar, inainte lunea era rezervata, dar acum am facut schimb cu provocarile verzi), mi-au venit aproape  instantaneu in minte, urmatoarele versuri

”Unde ești, copilărie,

Cu pădurea ta cu tot?”

Si apoi, raspunsul... in noi!? Chiar cred ca este inca acolo, pentru ca stiu ca, daca o lasam, uneori ne lasa sa vedem sclipiri si putem rade spontan, din toata inima, bucurandu-ne deplin.

Dar cred ca si Eminescu stia lucrul acesta... doar ca era prea coplesti de vremuri. Ma intreb cum i s-ar parea cele de acum. Lui.. sau lui Caragiale.... la vremuri ma refer.

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 

Pe curand!