Au trecut 7 ani. Atat au trecut? 7 si 20... sau ceva de genul... seara.
Pe 23 iunie era ziua de nastere a bunicului meu Nelu, dar si a surioarei lui Buni, tanti Ani. Pe 23 iunie 2017 insa... a fost ziua cand Dodo si-a luat zborul.....
Sunt 7 ani de cand tot incerc sa fac la mesteceni un mic coltisor cu albastrele, sau flori de nu ma uita. Ironia este ca, in loc sa ajung macar o data pe saptamana daca nu mai des acolo... am ajuns tot mai rar si se fac mai bine de trei ani de cand am fost ultima oara. Nu ca nu as vrea, nu ca ar fi la cine stie ce distanta de mine..
Atunci cand Micaela mi-a zis ca hortensia din carticica seamana cu o floare de nu ma uita (o intrebasem eu ce bebelusi flori si-ar dori :D), m-am gandit ca ... as putea face un mic bebelus cu buchet de floricele de nu ma uita pe cap :)).
Am schimbat putin fata de carte (voiam sa pun si putin galben in centru dar nu am avut margelutele galbene la indemana - poate o voi face altcandva, sau poate ca nu) si mi-am facut un baietel de nu ma uita. Ca tot ii spunea Mami lui „baietelul cu ochi albastri” - evident, Dodo ii avea caprui, hai verzi daca bagai un blitz.. haha.. dar na.
Uneori am senzatia ca parca as trai o alta viata straina de mine. Uneori chiar nu inteleg ce se intampla si de ce. Imi este inca imposibil sa nu simt absenta dureros (absenta fizica), reusesc sa nu mai plang atat de des ca atunci, uneori chiar sa rad amintindu-mi si sa ma bucur de fiecare data cand primesc un sms pe telefonul meu veteran. din 2004, pentru ca atunci se aude inregistrarea latratului lui. Si asta cred ca e motivul principal pentru care nu pun cartela in alt telefon mai performant (unde de exemplu as putea folosi si netul). Telefonul acesta nici macar nu il pot folosi sa scriu mesaje (pot cel mult sa redirectionez de pe el) pentru ca uneori mi se inchide daca incerc sa butonez :))). Dar imi e drag. pentru ca... latra ca Dodo si are poze cu el, mici si pretioase (cum faceau telefoanele prin anii 2000, la inceputuri) si chiar un fel de gif, format din trei poze facute chiar acolo, unde peste ani urma sa se odihneasca, intre mesteceni.
Asa ca ... nu am reusit inca sa fac coltul magic, cu floricele.. nu am mai ajuns de mult la mesteceni, dar ii mai vad prin poze, cand imi trimite Tati... dar am facut un mic bebelus floare ce poarta pe cap flori de nu ma uita... in amintirea ta.
Iar noi.. ne revedem maine! :)
8 comments :
It was a beautiful tribute, I don't know how you managed to make such delicate flowers on his head, it must have taken a lot of work, or struggle, but you did it! It's always hard to remember those who made us happy in this life! In Portuguese we have a word that only exists in the Portuguese language to describe this feeling of absence, this Portuguese word has no translation into any language, the word is "saudade", I think you are feeling saudade!
I wish you a lovely Sunday! Hugs!
draga mea Rux... stiu ca e greu, dar...
Nu am cuvinte... nustiu ce sa zic. Doar atât, bucura-te de Kouki, asa este de scumpic 🥰🤗😘
Minunata albatreaua voastra! Si ce poveste induiosatoare ai crosetat aici! Te îmbratisez.
Pupici si numai gânduri bune! 🥰🤗😘
@Marisa Cavaleiro I think it might be similar to „dor” in romanian. Portuguese is like a song. Like caressing someone. :)
Saudade feels like a caress.
I am happy you like the little baby flower. The flowers are small, so they took some time to be finished, however, I think the tricky part was when I had to attach them.
After Dodo .. left, I found out that his name (which I gave him) means LOVED. So.. he was, he is, and will forever be. So, so much loved.
Hugs :*
@CARMEN stiu.. e ceva dincolo de noi. :*
Pui mic este micuta mea speranta luminoasa. As vrea doar sa scape de problemele astea care nu stiu sincer de unde au aparut. Daca as putea, m-as muta in secunda doi undeva unde sa nu fie atata poluare si inconstienta in jur. Dar eu nu am mai iesit din 2021 din casa.... nici pana jos nu pot cobori in siguranta. Asa ca realist vorbind, incerc sa fac ce pot ca sa fie bine aici unde ne e sediul central, deocamdata.
Ma bucur mult ca iti place :).
Pupici cu drag!!!
Nostalgica si cu suflet. Amintirile uneori devin si alinare dar si frustrare, depinde de continutul lor. Poluarea ma supara si pe mine. Citind ce scrii ar trebui sa imi fie rusine la cat m-am lamentat eu cu ce am trait si inca traiesc. Anul acesta de Rusalii nu am facut absolut nimic, nici colt colt verde sau altceva. Fiul meu aseara cand a auzit ca e sarbatoare mare el m-a intrebat de cadouri, i-am explicat ca e o sarbatoare mare religioasa, uite ca nu am avut cuvintele la mine aseara. Sa ai grija de tine. Pupici.
Foarte reușit albăstrel! Colțul magic se află în inima ta! Numai bine, Rux. Pupici
@Carmen Te imbratisez. Cred ca ne supara pe toti.. mai mult sau mai putin. Poluarea.
Nu cred ca ar trebui sa iti fie rusine - esti un om puternic, nu e usor sa scrii despre lucrurile care te fac sa pari vulnerabil, din contra.
Lumea asta ii zapaceste pe copii... societatea, normele si trendurile. Si iuresul nebun.. si aglomeratia... si faptul ca nu mai sunt conectati cu natura, cu firescul anotimpurilor...
Pupici cu drag! :)
@Mihaela Toilă ma bucur ca iti place. Uneori as vrea sa fie si in afara ei.. acolo, ceva simbolic. Chiar sper sa fie candva.
Imbratisari cu drag :*
Trimiteți un comentariu