Buna!
Pe provocari verzi, continuam sa salvam carti, ajungand la a patra aventura (sau episod) - un bun obicei pentru lunile de vara! Mesager in Misiune: Salvam carti! Episodul 4 ”Vacanta. Primul popas de .... Poveste este asadar primul nostru popas.
Vom putea realiza intre 1 si 4 teme, in ritmul fiecaruia dintre noi si dupa cum ne discteaza inspiratia de moment. Prima luna este dedicata cartior de povesti, iar eu am ales o carte in versuri - Albinita sau fetita care zbura deasupra orasului - de Silvia Chitimia. Nu prea am avut de ales (am avut de unde, dar exista un motiv care a catarit in favoarea ei), pentru ca, de cand mi-a adus Mami cartea am stiut ca trebuie sa ii acord intreaga mea atentie:
Intre paginile ei „iubite” se afla probabil singura poezie pa care o stiu si am invatat-o cap-coada, cu drag: „Unu e alunul.....”, ii zic eu. 😅
Culmea este ca nu voi ataca poezia aceasta... decat daca mi-o veni o idee pana la sfarsitul lunii, in timp util. Dar.. sa incepem. M-am hotarat ca pentru prima oprire sa o.. oblojesc. Draga de ea, numai ce m-am apucat eu sa o aranjez ca daca nu a pufait nu stiu ce si ... am lucrat cam haotic, ca sa zic asa.
Incepusem bine - prin a lipi (si intentionam sa restaurez cat mai apropiat posibil partea lipsa) „cotorul cartii. Am folosit banda dublu adeziva si am sesizat ca draguta mea carte e mai fragila decat ma asteptam. Apoi „puf” cineva s-a gandit sa fie harnicut (m-a dus cu gandul la particulele de dero praf... innecacioasa treaba) si nu pot spune ca am mai stat sa analizez prea mult ce si cum, ce si cum faceam, vreau sa zic, pentru ca ideea era sa incerc sa fac ceva sa ma dreg, si ce sa vezi, asta era proiectul la care lucram 😅.
Ca sa fiu sincera e mare minune ca am facut totusi cateva poze din timpul lucrului (nu imi mai amintesc mare lucru ). Am folosit pentru a repara cotorul o bucata dintr-un carton f fain ca textura, recuparat de la un ambalaj de sosete si niste carioce noi, primite de la Tati, care au un varf ce seamana cu pensula ...😍.
Apoi am lipit cu banda dublu adeziva - ceva mai jos cand va aparea cartea in poza zilei si cea pentru PV o sa vedeti (poate) ca am lipit cu scoci pe deasupra. Nu asta era intentia mea, mai ales ca scociul pare cam nerezistent pe coperta, dar eram intr-o stare in care ... nah. Ideea initiala era sa incerc sa fac o extra coperta. Ceea ce evident nu am mai fost eu in stare sa fac (trebuia sa caut ceva tapet (pentru ca teoretic am de cand am pus in sufra, dar practic, doar ai mei stiu ce au putut sa faca cu el..🙄😅). sau varianta B era sa incerc sa folosesc servetel ca sa obtin o coala alba texturata - in combinatie cu folie alimentara si fier de calcat, ceea ce iar iesea din discutie, pentru ca si asa aveam dificultati de concentrare ...
Inainte sa trec la lipirea foilir de la interior, am incercat sa repar o mica „bubita” de pe prima pagina - am folosit creioane din setul de creioane cel mai indemana. Mai sus puteti vedea de la ce am pornit, ca sa ajung la urmatorul rezultat:
Raza a fost incantata si m-a invitat sa lipesc paginile „volante” .. cateva fusesera lipite acum multi ani (in anii 80) cu scoci de hartie care.. a lasat ecva urme. Nu imi fac iluzii, probabil si cel transparent, folosit de mine acum, va avea un efect in timp, sper insa sa fie ceva mai bland.
Nu am avut alte idei si solutii - probabil un lipici special.. dar na. Ideea este ca, din fericire, imi revenisem suficient incat sa nu lipesc chiar stramb. Asa ca arata bine (urmele de mai jos sunt cele vechi, despre care va ziceam):
Cum a picat ideea mea initiala referitoare la extracoperta, am zis sa fac un semn de carte, sau ... ceva decorativ. Cele doua R-uri de servici, Raza de Soare si Risu, au votat in unanimitate sa facem ceva inspirat de alfabet. Cum si eu tot purtataoare de R sunt, am acceptat provocarea:
Baza a fost o bucatica de carton recuperat de la o cutie de bomboane din care am mai facut ceva (cred ca la Iepurasi la Indigo). M-am hotarat sa fac un tablou micut cu litera R, rotita stilizata si pentru partea centrala, am ales sa folosesc doar culoare, textul avand in vedere materia prima pe care intentionam sa o folosesc, nefiind o alternativa.
Am desenat si conturat folosind cariocele si creioane colorate. Am folosit diamante - acestea mi-au ramas dupa ce am finalizat un tablou cu diamante - ma bucur mult, pentru ca pot folosi ce a ramas prin diferite proiecte. Cred ca mi-ar trebuie ceva cutii pentru organizare 😅.
Odata finalizat m-am gandit sa ii aplic un gemulet - gen tablou. Dar m-am razgandit, si pana la urma am lipit tabloul pe o bucata de carton (tot reciclata) pentru a obtine un fel de rama alba.
Rama cu geam de plastic (decupat dintr-un ambalaj) am transformata in geam si am facut un perete pentru o casuta de pitice - doar ca am impartit ochiul de geam in 3 si am senzatia ca la transformari trebuie sa fie minim 4 :))). Oricum va voi arata atunci si gemuletul respectiv.
Deocamdata iata primul meu proiect legat de carticica - un mic tablou decorativ, pentru casuta papusilor si... o carticica oblojita (asa cum m-am priceput si eu):
Si.. a inceput vara! M-am felicitat in gand, pentru ca am fost foarte inspirata si, in noptile in care nu a fost chip sa dorm, am reusit sa imi fac o oarecare ordonare prin folderele cu poze - altfel nu stiu cum as fi reusit sa tin pasul in ultima vreme. Evident ca imi raman provocarile, pozele zilei si cateva zile pastrate intentionat libere pentru proiecte pe care trebuie sa le fac luna aceasta, dar in mare, ma ajuta mult organizarea facuta din timp, chiar si asa, abia tin pasul :D. Dar pentru mine e important ca macar aici sa fie ... motiv de bucurie :D.
Pe curand / Ja ne!!
6 comments :
Nu stiam cartea. Insa este atat de frumos sa salvezi o carte de suflet! Mereu imi aduci aminte de ceea ce nu continui - cristalele -!
Felicitari, draga Rux! Pari a fi neobosita! Pupici! ❤️😘
@Suzana sa stii ca ma bcura mult cand revad cate o comoara . mi-as dori tare mult sa am o bibliotecaenroma in care sa imi asez cartile frumos... am nevoia de una mare de tot.. :))))))).
Oh cristalele? Ce frumos - sper sa gasesti formula potrivita pentru ele :*.
Sa stii ca este o iluzie. Am nevoie de stabilitate si ceva constanta in viata mea. macar pe blog - ma simt bine cand reusesc sa fie la zi, ca sa zic asa. Dar este o iluzie. Eu am facut ciorne (multe sunt goale, altele au doar tetul acela copy paste din final (la rio, citate, mfc, in principiu) pana la sfarsitul verii. Asta ma ajuta fantastic sa am in fata, pe langa agenda situatia lunara. Apoi am facut ordine n poze si le am pe proiecte cu pozele cam la zi - in sensul ca incerc sa mi le si stampilez cu copilarim de indata ce le si descarc.
Apoi mi-am facut in functie de ce maerial ami la dispozitie deja un plan pentru iunie, minus tranformarile si provocarile si alte cateva chestiuni ce sunt notate dar nu sunt gata inca, dar in mare, eu deja am structura facuta si am urcat deja pozele disponibile, pe alocuri si textul unde am avut ce. In fiecare zi fac poza zilei, si definitivez (cel mai complicat e la cele la care nu e nimic, provocarile in general, pentru ca e cumva contracronometru si ba lipseste aia, ba ailalta ba timp.. haha).
Altfel nu as putea. Dar am nevoie mare de chestia asta.. pentru a echilibra celelalte mult prea multe constrangeri. Cam pe la jumatatea lunii va trebui deja sa ma ocup de luna viitoare ... cum se iveste vreo noapte mai lunga in care sa pot sa ma concentrez profit..
Pup cu drag :)
Nici eu nu am avut cartea... Ce emotionant!
Dragut cum ai reconditionat o!
Eu am dezvoltat din pacate o aleegie la "carti vechi" ... Daca citesc o carte cu pagini galbene de vreme, ma apuca stranutul si ochii mi-i simt ca plini cu nisip!
Tocmai ma gandeam zilele trecute, ca va trebui sa ma despart de minunatele carti pentru copii, pe care le am adus cu noi la mutat,in 2000. Nu stiu cui sa le daruiesc, nu am cunostinte care au copii ce citesc in româneste. Daca as sti ca sora ta ar avea nevoie, as invita o sa treaca pe la mine intr un weekend sa le ia.
De altfel,vreau pana la vara sa sortez intreaga biblioteca si sa ma despart de multe multe romane, in germana sau româna.
Pupici si imbratisari 😘🤗💞
Nici ei nu stiu cartea, dar imi este cunoscut stilul de a prezenta alfabetul, am ceva asemanator in alta carte.
Iar mini-tabloul este dragut si dulce, parca ar fi facut din bombonele.
@CARMEN hmmm si eu am problema cu cartile vechi - din fericire cu cele pentru copii, inca ma inteleg bine. Poate ar fi o idee sa le scanezi, cartile pentru copii. Eu stiu? Cred ca ar fi ideal.
Ralu sta tocmai in N. Nu stiu cand si daca va ajunge prin S anul acesta. Dar iti multumim mult pentru gand. Ma intreb, nu o fi vreo biblioteca sau ceva asociatie? E chiar pacat - nu se mai fac carti cum erau pe vremea copilariei noastre... sau a fetelor - si ele au prins inca din acea perioada frumoasa carti. Nu?
Pup cu drag :)
@fiordaliso oooo ce tare! Sa stii ca eu am mereu senzatia ca povestea cu numerele avea si desene. Dar cred ca era doar imaginatia mea. :))) Imi amintesc ca odata eram in dreptul unei librarii care evident ca acum nu mai exista (au distrus tot impartit si aglomerat si.. mda... orasul nostru e mai kitch ca niciodata, apusul urbanisticii). Cred ca atunci tot recitam poezia si am inceput sa imi imaginez cum ar arata ilustrata.
Imi plac mult aceste diamante. Cred ca se pot face multe chestii dragute - la papusi ar trece drept mozaic
Pupici cu drag :)
Trimiteți un comentariu