Chiuni e il rospo (Chiuni si broscoiul)

Se apropie... ne mai desparte o duminica de prima duminica de iarna. Toamna aceasta mi-a fost chiar draga - uitasem cat de drag mi-e toamna [ din cauza ca se ard tot felul de gunoaie si din pacate multe degaja un fum toxic:(]. Imi placea enorm sa ma plimb printre frunze cand eram mica - mergeam in parcul Trivale si era minunat. De castane nici nu va spun - banuiam ca este unul in spatele blocului pe un delusor de langa parcare si chiar este. Din pacate am ajuns si prea tarziu si pesemne nici nu prea a avut spor anul acesta... 

Video via youtube

Rezumat 

In Korea traia o fetita pe nume Chiuni. Ea locuia cu tatal ei si era inconjurata de animalute pe care le iubea si ingrijea, oferindu-le adapost si mancare. Intr-o zi, in timp ce isi hranea prietenii, dintr-un colt aparu un broscoi ... fetita ii oferi un bol cu mancare si acesta fu foarte fericit - pesemne nimeni nu il agrea din cauza aspectului sau.

Tatal lui Chiuni suferi un accident si cum vremea se racea, curand venind iarna, ramasi si fara mancare, fetita incepu si lucra pe unde putea ca menajera, dorind sa stranga bani pentru a-l duce pe tatal sau la doctorul din satul vecin, renumit pentru priceperea cu care isi trata pacientii. Din pacate tot ce castiga abia ajungea pentru mancarea e zi cu zi, insa, intr-o zi auzi de la una dintre persoanele la care lucra, despre ce se intampla intr-un sat vecin. Oamenii erau terorizati de un monstru care le manca fiicele. Ca sa isi protejeze copilele, cei instariti cumparau fete sarmane si le ofereau apoi ca ofranda monstrului.

Chiuni se hotari sa isi ajute astfel tatal si decise sa devina ofranda pentru monstru. Satenii care au cumparat-o se ocupara ca tatal fetitei sa fie dus in siguranta la medic pentru a fi vindecat, in timp ce aceasta imparti mancare buna cu prietenii sai animalutele si pleca spre templul unde statea monstrul - o casa de lemn din padure.

Broscoiul o urmari si ajuns in casa unde se afla monstrul - un sarpe enorm- se lupta cu acesta pana il ucise... din pacate, cand satenii venira a doua zi sa vada ce s-a intamplat, Chiuni isi descoperi prietenul fara suflare.

Satenii i-au construit acestuia un templu si toti ii erau profund recunoscatori. Chiuni ii pastra amintirea vie, in suflet.