Martie in Strand. (Reflexii in Oglinda 108)

Ieri, pe 19 martie, mi-a trimis Tati doua poze tare frumoase din Strand. In fiecare se ascunde o vietate dragalasa, printre reflexii de soare si umbre.. ma intreb daca le  veti descoperi si voi. Doua vietati adorabile:    

Primavara, mereu surprinzatoare, nu-i asa?

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!   

O calatorie in care nu am fost. (Reflexii in Oglinda 107)

Din amintirile de sertar, cele salvate de pe Toshi cel alb, am gasit unele de prin 2018. Mai precis prima este din 17 si celelalte din 18 - martie. Un martie de 2018 :).

Pe „coperta” scrie Budapesta. Nu am fost acolo, asa ca multe detalii nu imi amintesc despre acea calatorie, doar ca am primit aceste poze, care mi-au placut si pe care m-am gandit inca de pe atunci sa le impart cu voi (era pe vremuri o rubrica flori si culori la care se incadrau). 

Uitandu-ma din intamplare la ele, am vazut o multime de reflexii asa ca mi se pare o ocazie minunata sa le acordam atentie. Si sper sa va placa si voua. :)

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!   

Ceva bun. (Reflexii in Oglinda 106)

Pe principiul daca tot e pregatit sa fie si folosit, calatorim pe 21 august 2023, cand Kouki s-a delectat cu urmatorul fel de mancare, pregatit cu multa dragoste:

Orez, dovlecel, dovleacm fasolica verde, putina rosiuta, un usturoias acolo... si multa dragoste :). Cu apa de izvor.. hahaha. Si cateva reflexii, ca sa fim in tema!

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!   

Casuta de poveste. (Reflexii in Oglinda 93)

Pozele de mai jos, sunt facute candva prin 2021. Am montat casuta la trecerea dintre 2019 spre 2020, ca sa ii fac o bucurie micului N (parintii erau atunci la Ralu si au petrecut Anul Nou impreuna.. ce vremuri).

In 2021 am adaugat o instalatie luminoasa in scena si am asezat casuta pe un fel de taburet care se strange (o scarita de fapt, mov si ea, luata de la Market, pe cand inca era si care s-a dovedit a fi destul de utila, si nu ma refer doar ca suport pentru acea casuta, desigur, haha).

Casuta venea sub forma de carte, cu elemente predecupate ce urmau a fi desprinse si apoi montate. Este foarte draguta, din carton de calitate, desi subtire. Ansamblul este adorabil si... la acest moment este oarecum demontat (mai putin partile micute, ce riscau sa nu mai poata fi folosite) intr-o cutie.

Sper sa va placa sclipirile si sa va aduca si voua bucurie imaginile cu aceasta casuta. Mie chiar mi s-a facut dor de ea.. daca acum ar sta un pic altfel lucrurile la noi, sigur m-as aventura sa o remontez. :)        

Maine vine Mos Nicolae... oare incape in ghetele mele? Hahaha. Vom vedea 🤞🙏🏻.Cuminte am incercat sa fiu... si cu minte, se intelege. 😉

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!   

22 de Dodo, amintiri si ... reflexii. (Reflexii in Oglinda 91)

Hei!

Azi se implinesc 22 de ani de cand a intrat Dodo in viata mea. Cam pe la ora asta ... ce  ciudat.. a venit pe la 7 seara si ceva, a plecat  pe la 7 seara si ceva. Multa vreme nu am realizat in ce zi de Mare Sarbatoarea a venit - dar toata viata am simtit cum m-a aparat si.. chiar si acum.

Poza cu el in prima zi am mai pus pe blog (la diverse aniversari). Nu am foarte multe din parioada lui de bebeluseala (adica de la 2 luni jumate cat avea cand a ajuns.. pana pe la 1 an), pentru ca primele 2 saptamani le-a bolit de la vaccin si deparazitare... si uite-asa ne-am trezit ca baiatul a crescut :)). 

De Revelion (2002-2003) am petrecut impreuna (eu si el) :D. Si atunci s-au facut cateva poze. Eu am avut inspiratia sa imi lipesc o steluta  pe fata (da, aia e o steluta albastra), pe care o pescuisem de pe ai mei - fusese ceva gen confetti). Bine, nu era lipita, doar asa, asezata.. ca sa fie festiv. Deci chestia aia de pe barbia mea e o steluta albastra :)))).

Zanul care asa ar fi trebuit sa creasca de mult, nu s-a lasat pana cand a devenit baiatul mare pe care il stiti probabil deja. Dar pe atunci era cred.. inca mai mic decat e Kouki. Cu taote ca snururile lui rebele il faceau sa para mai mare :)).

Ah.. si eu aveam snururi.. e perioada scurta in care am avut semi-permanentul acela simpatic, care, dupa fiecare spalat pe par, ma transforma intr-o adevarata rockerita :)))))))). Si daca tot am amintit de acest amanunt, odata (desi poate am mai povestit), pe cand incercam sa imi susuc snururile...m-am trezit blocata, cu nasul in covor... Ralu nu mai putea de ras - privind scena din pat, unde statea cocotata... nu imi era mie atat de faptul ca riscam sa raman fara cateva snururi... ci nu care cumva sa se inece copilul... din fericire, pentru el si pentru mine, trilurile Ralucai i-au atras atentia si - baiat destept - s-a napustit asupra puloverului alb ca neaua agatat de marginea scaunului, pulover mult iubit de Ralu.. moment in care rasul ei a inghetat si s-a transformat in altceva... acoperit de rasul meu hahaha.. dar stati pe pace, l-am luat pe micul bandit de pe puloverul alb, la timp).

Inapoi in zilele noastre, acum cateva zile, pe 16 noiembrie, a trimis mami pe whatsapp, in grupul nostru, o poza foooooarte faina, pe care scrie clar RIO (adica eu asa am vazut...). Asa ca am sutit-o incantata sa v-o prezint:

Si poza de ieri cu imagini cu zapada proaspat cazuta, surprinsa de pe geamul deja impodobit, este tot sutita, de data aceasta via Ralu. Si ma bucur daca v-a placut.

Sunt la zi... insa doar cu articolele... imi propusesem sa le fac ceva celor mici (mari) sa le trimit pentru sarbatori.. dar nu ma incadrez... si nici la alte planuri creative nu stau prea bine, din pacate. M-am horatat sa las planurile deoparte. Fie ce-o fi. (probabil ma va tine timp de cateva minute, dar e bine si atat... hahaha)

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!  

 

Plimbare de noiembrie. (Reflexii in Oglinda 90)

Astazi va invit la o plimbare de noirmbrie, calatorind in timp pana anul trecut, in 12, cand Tati mi-a trimis niste poze superbe, din Strand de la noi. Sper sa va placa si voua - la acel moment am ratat momentul sa vi le arat si astept de un an sa ne bucuram impreuna de ele :D.

Ultima poza i-a placut enorm lui Lottie (care oricum jubileaza - deja stiti ca e mare fana poza zilei cu poze pe fundal, v-am mai spus).. o cred, pentru ca arata tentant. Dar.. ia ziceti-mi, ati vazut muntii cu zapada ? :D (pe 12 anul acesta am vazut si eu primii fulgi de nea :D)

Pitestiul este un oras cu mare potential. Era de vis in copilarie, chiar asa in „constructie” cum se cam prezentau toate orasele prin anii 80. Dar daca atunci se plangeau oamenii ca se strica fata orasului, de fapt marea distrugere a venit abia dupa 90. Si s-a mutilat kitchios si prost. Si mult... Totusi... cand vad astfel de peisaje, cand ma uit pe geamul de la sufragerie si vad muntii... si cand deschid geamul si e usor ger si aer curat (asa o zi pe an, doua... poate o saptamana daca am noroc) ... oh, atunci e de vis. :)

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!   

PS: am sarit chiar peste marti, 12 ... asa ca va las mai jos recuperarea. Si, imi cer scuze daca voi raspunde mai greu la comentarii si voi ajunge mai lent in vizita. Nu am intrat in hibernare, desi parca asa ma simt :))). 

🌂„Umbreluța cea bogată” (TC 42/44)

Tablouri printre norisori. (Reflexii in Oglinda 89)

        

Lottie se crede vara, pe iarba verde - o inteleg, costumatia ei este cam de „mariner” (lol). porbabil va trebui sa fac ceva in aceasta privinta. Dar...pana atunci, s-a gandit ea sa cotrobaie iar prin sertarele cu amintiri si a.. a picat intr-un din Toshi (=primul meu laptop)... unde am gasit trei poze de pe vremurile in care camera mea era inca ... ce trebuia sa fie. Si mi s-a facut un doooooor, incat am zis ca macar sa ne uitam impreuna la poze, mai ales ca sunt ceva reflexii interesante prin ele.

Tabloul de la capul patului este o acuarela realizata de pictorul A. Stoenica. Un peisaj - Mestecenii de la Reci. Este cadoul primit de mine cu ocazia majoratului. Eu mi l-am ales. Cred ca v-am mai povestit. Poate... de ziua mea, pe 22 martie, in acel an a nins. A nins la Brasov (nu si in Pitesti). Am fost cu parintii si cu Ralu acolo, ne-am bucurat de zapada si seara am iesit in plimbare spre gara. Era feeric. Si am intrat sa ne incalzim putin intr-o galerie de pictura - a fost o descoperire de moment. Acolo erau cateva acuarele cu peisaje, cateva cu biserici. nu stiu daca mai era si altceva, dar de acestea imi amintesc foarte bine. Eu m-am lipit de tabloul acesta. Se pare ca si el de mine. Nu mi-a venit sa cred cand parintii au zis ca mi-l cumpara (si am rasuflat usurata pentru ca nu a fost scump - desi, intre noi fie vorba, e nepretuit). Pe spate am dedicatie de la autor :). Iubesc tabloul acesta - pintre altele, Reci se afla in drum spre Covasna, unde a lucrat Tati intr-o vreme... Si apoi, in tablou sunt mesteceni.. iar Dodo doarme sub mesteceni. Si ca veni vorba despre mesteceni.. realizez cat de veche e poza. :O.Cred ca este de acum 20 de ani. Da, din 20 mai 2004. Initial am zis ca nu se poate, dar eu am camera foto din 2004... iar pe pereti inca nu aparusera celelalte tablouri. De exemplu sub acesta mai sunt trei: un acrilic cu mesteceni si de o parte si alta acestuia (care e micut) doua goblenuri micute la randul lor.

Acest tablou cu Notre Dame a fost primul pe care l-am primit, in 97, din cate imi amintesc. E amuzant ca... l-am luat via cabinetul de stoma. :))))) Macar daca am stat cu gura cascata am avut ce admira - mi s-a parut ca merge perfect cu a mea camera. Pe vremea aceea nu aveam tapet... :). Aveam postere.. haha.

Oh da... pozele astea chiar sunt din 2004 :))))). Cele doua tablouri de mai sus se afla de multa vreme deja de-o parte si de alta a tabloului cu Notre Dame. Cred ca le avem cam din 99. Cu siguranta de fapt - sunt copii dupa Miro. Cel albastru e al meu, celalalt era al Ralucai (dar cum nu a manifestat dorinta de a il pastra l-am adoptat cu prima ocazie (nu de alta dar imi placea). De fapt de aia are alta culoare de rama :))).
Intre timp, in locul lor, am pus doua icoane. In prima faza insa nu am realizat ca pozele sunt asa de vechi.. Ceva insa mi se parea curios - la prima poza.. era prea... mult spatiu gol. Abia cand am inceput sa scriu textul, mi-am dat seama ca lipsesc celelalte tablouri.. si apoi, uitandu-ma iar, cu atentie, mi-am dat seama ca vorbim de alte vremuri.... cumva, mai luminoase, cu toate ca erau si ele, la randul lor, zbuciumate.

Colivia mea  cu norisori pufosi  :). Imi lipseste... 

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!   

Conuri de 31. (Reflexii in Oglinda 88)

Pe 31 martie, am primit aceste doua poze cu pinul incarcat cu... minunatiile acestea de conuri. Cum in poze se vad si reflexii (si geamul de la bucataria casei in care am copilarit tocmai fusese decorat de gugustiuci, ciori si/sau porumbei, haha) am zis ca ar fi potrivite la RIO, cum tot in 31 suntem... doar vreo 8 luni mai tarziu (stiti gluma aceea cu de ce nu se culca 8-ul? 🛌🏼😁).

Si fara geam, privind in sus.... ce minunatie, nu? Si totusi conul lui Lottie nu este de aici, el fiind adus de undeva de pe munte (probabil via Bucegi, dar, nu imi mai amintesc exact - ceea ce stiu insa sigur este ca atunci cand i-am primit, ca sunt mai multi, erau mult mai stransi - si asa au ramas cat timp au stat la rece :D).

Si uite-asa s-a mai scurs o luna! Mai avem una de toamna, doar una. Sa ne bucuram din plin de ea, de vreme buna, sanatate si proiecte dragute.

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!   

PS: era sa uit de ultimele 4 restante din august pe care, in sfarsit, am reusit sa le descurc. Risu a zis ca da petrecere - sper ca nu la noapte, desi, mai bine da ea o party, stiu ca va pune muzica buna si asa, nu voi mai auzi zdranganelile alea de la club. Hahaha.
Lista:
👀 Felicitarea camuflata. (MIM 06 2/4) (TC29/44)
👀 Indigo de Floarea Soarelui. (TC30/44)
👀 O buburuza. (MIM 06 4/4) (TC32/44)
👀 Suportul cu umor. (TC31/44)

O sa vina si.. iarna. (Reflexii in Oglinda 87)

In curand, in curand. Pana atunci insa, in timp ce ma uitam pe niste poze de la Tati am descoperit niste frumuseti cu reflexii (una ii apartine totusi varului meu Calin). Si am zis sa le impart cu voi, sa ne bucuram impreuna. :D

Am incercat sa le pun cumva in ordine cronologica - toate sunt din ianuarie si februarie 2019, ca idee. Prima, din 13 ianuarie (o sa ma iau dupa data la care am primit poza) este sigur de pe Bran si e facuta de tati. Nu am mai fost din 2008 pe acolo (am fost in 2016 pe Bran, cu Dodo, dar nu pana in zona aceea), dar imi amintesc destul de bine :) 

De pe 23 ianuarie, de prin alte meleaguri - cred ca este poza facuta de varul meu. Verii mei au crescut la Brasov, asa ca, niste norocosi, aveau muntele la indemana :D.

Ne reintoarcem in tara, de data asta in februarie (cam pe 10 sau ceva de gen) cu o serie formata din doua poze superbe, facute intr-o incursiune montana, de catre Tati (si el baiat al muntelui :D). Cabana Malaiesti.

Dupa visul frumos de mai sus, cel mai frumos vis.. candva dupa jumatatea lunii ianuarie, in acelasi an. Casuta aia ma priveste printre gene adormite. din ochiul ei stang (cum privim la poza), priveam eu afara.. in ani de bucurie. Cred ca ultima data ne-am vazut in 2006. Mult dor.

Ultimul popas este candva pe 24 ianuarie, acelasi an si se lasa cu turturi. :). Sper ca v-a placut calatoria noastra printre reflexii, de azi.

   

Lottie a fost incantata de ideea sa facem astfel de poze ale zilei, atunci cand e vorba de poze mai vechi, deci de amintiri din sertar... :)))

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!