#13 Caiet nouazecist cu desene. (Jurnal de colectionar)

Am un caiet primit pe la inceputul anilor 90 - pe atunci era ceva super rar si inca il privesc ca pe ceva deosebit. In caietul acesta am adunat mazgalituri (opere de arta. haha) realizate intre 94 si 96. Si cum i-am zarit un colt ranit de vreme (si vremuri) de sarma cam rasfirata, agitandu-se de sub masuta pe rotile.. am zis sa ii acord atentie. 

Am facut cateva fotografii mai mult sau mai putin reusite - am incercat sa scanez desene si nu stiu de ce, dar scannerul meu nu reda detalii si ies doua linii si trei pete de culoare :)). Asa ca ... avand in vedere  ca desenul pe care am incercat era unul destul de bine conturat, recent facut, iar acestea sunt foarte ... „sterse”, nici nu m-am obosit sa incerc.

Sa poposim pentru inceput in 94, incepand aventura cu un mic portret ratacit de care am fost foarte manda, mai ales ca a fost realizat din amintiri (si dupa cum veti observa, nu este chiar punctul meu forte sa desenez din amintiri - unu la mana pentru ca nu amm antrenament si doi la mana, pentru ca ... ma descurc mult mai bine cu imaginea / persoana in fata (ma ajuta sa fac cat de cat o selectie intre ceea ce ar trebui sa aleg sa apara in desen, altfel sunt tentata sa aglomerez prea multa informatie si sa iasa o varza). Acestea fiind spuse, veti intelege poate de ce sunt asa de incantata de acest mic desen (chiar este micut cativa cm:

Urmeaza un mic desen manifest, in amintirea unui desen facut cu creta pe asfalt, intr-un 1 iunie de scoala primara - nu am poze de atunci pentru ca nu prea aveam cu ce face poze (era inainte de 89) si, oricum, a plouat cam imediat dupa ce ne-am terminat noi creatiile... 😅 - asa  ca, niste ani mai tarziu, am incercat sa fac un desen pe aceeasi tema - a salvarii si conservarii si iubirii pentru Planeta - cu alte cuvinte, eram eu verde cu mult inainte sa apara Provocarule Verzi, la care tin tare mult.

Totusi, cateva mentiune se impun: desenul initial, cel dinainte de 89, avea o cu totul alta finalitate - copii tinandu-se de mana in jurul planetei... soare si bucurie. Cativa ani mai tarziu, apar razboaie in peisaj, apare poluarea, rautatea si o gramada de daunatori... Ce s-a pastrat? copiii care se tin de maini, formand un cerc - o planeta, cromatica si... speranta.

Urmeaza o pagina cu cateva exercitii - tot din 1994. Mai o margareta, mai o barza pe lac, cu stuf... Un fluture, o panseluta, lacramioare si o ciuperca. Doar in cazul in care nu se intelege interpretarea :)))). 

Urmeaza influente de prin animatii. In august 94, de exemplu, am facut un desen si mi s-a parut ca seamana cu Perrine - era un desen difizat la tv (in germana.. lol, dar cu lectura in romana peste):

Candy Candy a fost (de fapt Dolce Candy cred ca se numea) primul desen animat pe care  l-am vazut pe „italieni” (canalele Italia 1, Rete4 si Canale5). Un mic omagiu, din 29 august 1994:

Alta pagina cu „exercitii” - de aceasta data, am chinuit niste masini. Trei dintre ele sunt imaginare, dar una, ei bine una este cat se poate de reala. De ea imi este si celmai drag si,  daca nu face Kouki vreo boacana (s-a gandit ca ar fi o idee buna sa se culce pe tastatura... haha) reusesc sa va spun si care (sau sa va las sa ghiciti?). E posibil sa stiti deja - Trabantul :) ......... adica masina galbena din stanga sus. 😅

Tot pe final de august 94 am creat si urmatorul desen. Bine ca mi-am notat cate ceva - desi, recunosc, e confuz: Romeo si Julierta... dar ea ar semana cu Clara din Spargatorul de nuci (cred ca imi amintesc - vazusem un desen animat in perioada aceea si mi se parea mie ca din profil desenul amintea de personajul Clara...)

Urmeaza un nou desen avand-o pe Candy in prim plan si apoi papusa lui Ralu. Si stau si ma intreb ce papusa era pana la urma (am scris si Anie pe desen). Poate o Aradeanca mare, asa inclin sa cred. Si sper sincer ca le mai avem. Nu de alta dar le-am pus eu in cutii si au insistat ai mei sa le trimit unde am copilarit pana ce reorganizez aici. Si nu prea imi place faptul ca de cate ori intreb habar nu au ce si cum...... 😅. Si o sa va zic si de ce. De-a lungul timpului au tot fost oameni care au „profitat” si s-au servit fara sa fim si noi intrebate. Ideea e ca eu sunt un om caruia ii face placere sa ofere, cand se poate, dar nu imi place deloc sa fiu ... fortata, sau mai rau, sa se opereze fara stirea mea. Banuiesc ca este pana la urma ceva normal.

Si pentru ca a venit vorba de Ralu, cu siguranta celmai drag desen din acest caiet este urmatorul. Este primul pe care l-am facut in acest fel - adica Ralu era langa mine si eu am desenat-o (nu, nu avea chestia aia la gat, e singura chestie adaugata de mine):

Nu aveam niciun fel de studiu de specialitate, desenul se facea asa si asa la scoala si in niciun caz nu faceam portrete sau ceva de gen si ... vazand rezultatul si faptul ca i-a placut si lui Ralu, m-am entuziasmat foarte tare.

Ralu a fost atat de incantata incat m-a pus sa ii fac un desen si unei fetite care venise in vizita la matusa noastra (pe atunci viitoare mamica).

Apoi am revenit la ale mele.. tot incercand eu pe acolo sa obtin o simetrie si sa desenez din „imaginatie„ si cu urmatoarele doua desene se cam incheie activitatea pe  94 (cel putin din acest caiet).

Prin 96 insa am revenit cu o tema usor „obsesiva” (dar nu in sensul negativ). Lady Oscar era un serial pe care eu si Ralu l-am vazut pe italieni (evident) pana la ultimul episod pe care l-am ratat. Nestiind exact ce am ratat (am aflat vreo 10 ani mai tarziu cand 1 la mana ne-am bocit si eu si ralu la greu si 2 la mana ne-am bucurat ca nu am aflat mai devreme cat de nasol s-a terminat... desi, sincer, intre noi fie vorba, nu stiu ce final glorios ne asteptam noi sa fie, avand in vedere ca era vorba de Revolutia din Franta.. lol).

Asadar chestiile astea sterse se vor inspirate din animatia respectiva Lady Oscar si sunt facute din amintiri. Cand spun inspirate, ma refer la stilul acela ascutit, prelung de a desena trasaturile, sau parul si in cazul costumatiei in verde, si stilul vestimentar. dar in rest mai nimic. Totusi am zis sa le pozez si pe ele, caietul s-a cam ingalbenit, parca au devenit si mai putin vizibile, asa ca nu strica.

Printre blondele diafane se mai strecura si o meduza sasie (lol). Cred ca aici incercam sa fac bucle - imi amintesc clar ca vazusem undeva stilul acesta de par si probabil am zis sa incerc sa fac si eu ceva de gen:))).

O alta intrerupere, de data asta pe stil Sailor Moon... despre ea nu mai stiu prin ce perioada s-a situat de fapt, din simplu motiv ca nu am notat (deci poate fi undeva intre 94-96.. cred):

Dupa care am revenit la blondele de inspiratie frantuzesca :))). Mi-a trecut faza cu Lady Oscar chiar in 1996, dupa excursia cu scoala in Anglia. cumva Franta a ajuns pe locul doi.. De fapt am fost atat de cucerita de cat de curat, ordonat si frumos era in Anglia... incat totul era pe locul doi... :))). Am inteles ca nu mai este cazul, de ceva vreme. S-au schimbat si acolo, ca peste tot, multe.

In cazul in care va intrebati de ce vreo doua desene au parul pe orizontal... Bate vantul evident.. 😅. Mda...

Inchei aceasta calatorie fascinanta :😅 cu un autoportet. Pam-pam. Din 1996, iata ca, dupa acel desen facut surioarei mele, profilul de mai sus, am facut si un autoportret (cu asta sper ca mi-am reabilitat totusi imaginea cam spalacita de acele desene de mai sus):

Si tinuta chiar e inspirata din anumite haine pe care le aveam. Cu mentiunea ca am facut mici adaptari: de exemplu aveam o camasa de genul acesta, pe care o purtam cu o vesta, la dansurile grecesti. Fusta era insa lunga - nu mai stiu ce anume m-a inspirat la fusta... :)). 

Si gata v-a ajuns. Nu stiu cand va voi mai tortura cu colectia mea de desene - dar probabil vor fi unele mai vechi, pictate - in mod normal ar trebui sa am o parte din desenele mele intr-un bloc de desen. 

De ce apare la jurnalul de colectionar? Pentru ca imi place sa colectionez caiete, printre altele si desene.. si uite-asa, cu 2 din 2 bifat, cred ca se incadreaza. :D 

Pe maine!!

Bocanila calator si ai lui.

Buna!

Risu s-a apucat sa lucreze de zor la un iepuras, fratior cu cel calator. pe care vi-l voi arata azi. De fapt, am si o poza din timpul lucrului la el:

Mi-a venit ideea sa incerc sa lucrez cu fir de bumbac de Talmaciu (din fericire am gasit un ghemulet si tare m-am bucurat - eu cu asa ceva lucram amigurumi la inceput si lucram pe dos). Nu mai aveam nici ochisori cu siguranta si oricum voiam sa fie ceva mai mic - nu a iesit exact cum ma asteptam de mic, dar oricum mi-a placut mult.

Intre timp, el a calatorit hotarat sa aduca bucurie prieteni noastre Pompilia (careia ii urez inca de pe acum la multi ani frumosi si sanatosi - pentru ca nu mai este mult pana la ziua ei 🎉 !!!!). Si de cand a fost gata iepurasul, i-am zis Bocanila. Prea semana. I-am facut si o cutie origami special pentru el (ca a ajuns sa o imparta cu alti doi fratiori mai mici, e partea a doua - dar acestia nu apar in aceste poze, pentru ca i-am facut ulterior... hahaha).

Mi-a placut mult cum ii statea asezat pe cutia pusa invers, de parca se pregatea sa tina un discurs. Dar mai bine va las cu cateva poze din mica sesiune foto:

Risu l-a indragit pe loc si de atunci se tot loveste ostentativ de ghemul meu alb ... asa ca am luat carticica lui Sarah Abbondio cu mini anmalute amigurumi si.. m-am apucat de treaba. Din fericire, ochisori din acestia micuti fara sistem de siguranta mai am cativa. 

Deja micutul prinde contur - dar nu va lasati amagiti, pe cat par de micuti si imediat gata, atunci cand esti mereu intrerupt, lucrul la un pitic se poate prelungi si pentru cateva zile :)))).

Apropo... voi stiati ca a aparut din 2006 Bambi II? Eu nu... Desigur, stiu ca sunt tot felul de filmulete noi realizate cu personaje Disney, la fel cum sunt si tot felul de carti (am si eu unele, cu printese, lol). Dar de continuari ale povestilor... hmm cred ca doar pe la Mica Sirena parca vazusem ceva (reclama, cred, sigur nu film).

Mie mi-a placut de Bocanila. Era taaaare simpatic - si acum imi amintesc secventa cu lacul inghetat, cu Bambi si cu iepurasul plin de „elan”. 

Cautam ceva citat - imi amintesc clar ca batea din labute (de unde si numele, presupun - eram foarte mica atunci cand i-am vazut pe Bambi si pe Bocanila, se intampla prin anii 80 cand filmele se vedeau pe bucatele, duminica, la „gala desenului animat”), dar nu si ce spunea exact... si pe cand voiam sa caut sa vad daca gasesc totusi vreun fragment pe youtube, am dat iar peste o carte de colorat pe care tot sper sa o prind la un pret bun sa mi-o fac cadou: Disney. Iepurasi. Sa pictam cu iepurasii. Carte de colorat cu pensula si acuarele. Voi o stiti? :). 

” Hei Bambi, ia uite ce pot sa fac! Haide!! (,....) apa a inghetat!E amuzant, nu-i asa Bambi? (....)”

Si cu perseverenta au reusit sa se dea si pe gheata :).  Iar eu am revazut un fragment indragit care sper sa va aduca si voua bucurie!

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 

Pe curand!

#09 Minicolectia din jurnal.(Jurnal de colectionar)

Buna!

Am inceput sa scriu in jurnal in 1994... toamna :))). In primul volum am lipit cateva mici comori (pe atunci) din colectia mea si... cautand nu mai stiu ce, am zis ca nu ar fi rau sa fac cateva poze sa va arat si voua. O altfel de colectie...

Risu a scos dintr-un mic buzinaras si un martisor cu PIF, prins pe un rest de lant (semn ca a voastra Rux nu are de acum aceasta indeletnicire de a salva diverse).  Am folosit pentru poza zilei un fel de punte intre volumul 1 si volumul 38 : 

Si acum sa rasfoim prin amintiri si sa incepem cu ceva dulce :))). De pe lista a fost bun si as mai incerca - sau as vrea sa fac si varainta homemade: Milky Way sandwich. Il stiti?

Si asa arata coperta primului caiet in care am scris. Initial aveam o coperta albastra in care imbracam caietel si lacatel - dar am renuntat dupa ce am vazut ca e inutil... oricum se citea ce am scris (de unde si foarte multe lucruri le-am scris doar asa... nu e ca si cum daca cineva ar citi jurnalele mele m-ar si cunoaste. Dar mi-am facut un obicei din a scrie cate ceva in fiecare zi.

Iata-l pe PIF. Nu mai stiu cum de am ajuns sa il am - dar stiu ca a ocupat si inca ocupa un loc special intre paginile caietului. Probabil cand voi reusi sa adun tooooooate martisoarele intr-un loc va migra si el alaturi de ele, dar pana atunci....

Ah.. mi-am amintit. Cautam genul de desene de mai jos. Sunt decupate dintr-un caiet de-al meu de desen si lipite prin caiet. Nu mai stiu ce voiam eu exact sa fac cu ele  - cred ca felicitari de martisor... Parca. Oricum, de la ele au pornit scotocirile mele prin amintiri:

Mi-au placut tare mmult acele desene - nu mai stiu ce anume m-a inspirat cand le-am facut, au trecut ceva ani de atunci (si le aveam de ceva vreme cand am inceput sa scriu. Dar sunt asa dragalase! Voua va sunt cunoscute?

Am gasit si colectia mea de ambalaje de la gume parca erau? Dar unele foarte aplatizate, daca nu ma inseala memoria (cam cat pachetul de mari si de un gust indoielnic - clar nu pentru guma in sine am luat produsul respectiv... haha). Ideea e ca ii aveau pe protonistii desenelor pe ambalaj si noua ne placeau tare mult - ne jucam de-a testoasele ninja dupa scoala, asta cand locuiam la Buni si aveam unde ne juca. Dupa ce m-am mutat unde stau si acum la revedere iesit. In colivie :)))). Iata-i pe testosi:

Donatelo

Michelangelo

Rafael 😍

Leonardo

Adevarul e ca erau si foarte dragute desenele. Ceel recente mi se par atat de incruntate si ... asa... violente. Hm. Pe atunci pana si personajele rele aveau ceva simpatic. In ambalaje erau si surprize - niste cartonase cu personaje. Tot pe acelasi principiu erau parca si cu Beverly Hills. Mai jos sunt cateva dubluri din colectia mea lipite (aveam mai multe intr-un portofelas maro deschis - vai ce de surprize Turbo aveam, v-am mai spus ca mi-au placut masinutele de cand ma stiu, sper doar sa mai fie portofelul si sa nu il fi aranjat careva):

Am avut la un moment dat o colectie frumoasa de cutii de chibrituri.  De acolo am aceast desen decupat. Majoritatea cutiilor erau cu fluturi (de fapt am avut prin clasele mici fluturi la propriu.. ce prostie :(. Acum nu as mai putea face asa ceva. Daca e sa gasesc vreunul cazut la datorie. Daca nu... asta e. (De fapt, dupa ce am vazut care e treaba cu disectia - varul meu era mai mare si ne tot invata in avans una alta, am facut in asa fel incat la scoala am lipsit de fiecare data cand a fost vorba de asa ceva ... hahahahah).

Apropo de scoala (si talent la desen) - acesta este un desen primit in dar de la un coleg drag din clasele mici (inainte sa ma mut). Deci este facut undeva pana in clasa a 5-a. Ca idee. Si e suuuuperb. Asa rau mi-a parut ca a intinat cand l-am lipit. Insa chiar si asa... superb, nu?

O comoara recuperata prin bunavointa surioarei mele - o fotografie de pe unul din ambalajele de la papusa ei Barbie: 

Nu-mi mai amintesc foarte bine la ce veneau surprizele de mai jos. Erau stickere, in orice caz. Hmm sa fi fost ceva gen finetti? Ma intreb. Habar nu am.. Oricum, ideea e ca mi-au placut enorm stickerele (si acestea erau tot dubluri):

Voua va sunt cunoscute? Va amintesc de ceva anume? 

In cele din urma, am pastrat pentru final ceva deosebit. Cred ca acest cartonas il am in urma unui schimb - pe cand varul meu mai mare facuse bancnote perosnalizate si ne jucam de-a comertul :)))))). Era tare simpatica perioada aia. Si ce mi-ar fi placut sa mai am niste bancnote - tea fain ii iesisera. Sunt mai mult decat sigura ca asa am ajuns sa o am pe Alice si .. daca ma uit ca scrie in greaca pe ea, totul capata sens:

In vremurile acelea, anii 90 (la inceput) un astfel de cartonas era ceva de vis... stiu ca acum pare cumva caraghios. Dar pe atunci... :)

Si va multumesc ca m-ati insotit in aceasta calatorie. Sper sa va fi placut, poate ca v-a trezit si voua amintiri - m-as bucura sa aflu ca ati zarit ceva familiar.

Pana data viitoare va salutam - cred ca vom reveni cu un mic unboxing, dar daca aveti sugestii despre ce v-ar placea sa mai poevstesc la jurnalul de colectionar, m-as bucura sa aflu.  Voi scrieti... ca s-ar putea sa am despre ce povesti (sau daca nu.. imi dati voi de lucru... hahaha).

Pe curand !