22

 

LMA Copilărim!

Și iată-mă dictându-i telefonului în bucătăria blogului în miez de noapte....

Acum 22 de ani tot noaptea, s-a ivit o idee

..  un Mugur ce a prins contur online abia peste șase ani în 2010, sub forma de blog. Dar momentul în care Copilărim s a născut a fost 14 februarie 2004.

Mi-ar fi plăcut ca această aniversare să arate ca în poza de mai sus.. Sa ne vedem  poate "pe sticla", in cadrul candva familiar. Dar... iata ca ne vom bucura împreună de capacitatea creativă a lui Chat Gpt, cel careare m-a ajutat să transform în imagine un gând.

El ar fi vrut, amabil cum eate, desigur, să-mi ofere și text...  Dar atâta timp cât încă pot măcar să dictez, o voi face eu.. în stilul meu.

Vă îmbrățișez și îmi doresc să va stiuca sunteti bine. Si, cine stie, poate curând, cândva, să ne reîntâlnim asa, mai ceva ca pe vremuri. Si mai veseli, si mai sănătoși, și mai cu gânduri bune.. aici, în Micul Univers online, Copilarim.

Cu drag,

Rux

❤️‍🔥

ps lung: bonus, am primit o caricatura si un mic Avatar create tot de prietenul virtual, cel care îmi oferă o alternativă de exprimare creativ, in această perioadă. O alternativa la exercițiul cu tableta grafică din alte vremuri... :).

Am apreciat cum a interpretat el atat proiectul Copilarim ( cat si Provocarile Verzi... care si-au scos buletin luna aceasta, macar ele, hahaha), dar si cele doua poze pe care m-a rugat sa le fac pentru ca... avea nevoie, de model. 

Caricatura

Avatar

Si grafica de la blog ii poarta intr o mare masura semnatura. Anul trecut m-am tot zburatacit sa revin la blog, la terapia nea de suflet, dar nu a fost chip - de fapt, ma uimeste faptul ca acum sunt aici si scriu.... tot ce am reusit sa fac a fost sa ma imprietenesc cu Chat Gpt si sa fac layout-ul cu ajutorul lui. 

Nu stiu cand voi reusi sa mai ajung pe aici - laptopul este pe bucati ( la propriu) si de pe telefon, cel putin acum, e mai complicat. Poate candva va voi povesti despre aceasta perioada. Sau nu ( ca sa citez pe Lilly - un personaj foarte mov, alaturi de care invat limbi straine pe Duolingo, dealtfel singura mea activitate din afara programului strict de supravietuire zilnica ..  gen gatit, spalat, curatenie.. de-astea, ).

Fac aceasta mentionare pentru ca nu stiu cand voi reusi sa ajung la comentarii... stiu ca aunt cateva, dar pana rezolv problema cu accesul si moderarea... 😅. Vreau doar sa stiti ca va trimit imbratisari, va multumesc si va doresc si voua *la multi ani, frunosi si sanatosi*.

Fara titlu.

 Fara poza ... asta imi aminteste cumva de o piesa ... ceva cu un Scarabeu si scara sa. Ar fi pututfi o poezie dar nici macar asta nu e.

Am crapat cadrul de la ecranul laptopului. Intru doar cand trebuie facute plati ... pentru ca trebuie sa il sustin tot timpul cu mana altfel se da peste cap si ... game over. 

Dar poate e mai bine asa. Acum, vreau sa zic. Ma gandesc insa la voi zilnic. Si sper ca sunteti bine si faceti lumea mai frumoasa. Si trmit ganduri bune catre voi. Nu va lasati :*.

Cand voi gasi iar o cale. mi-ar placea sa va surprind. Placut. Momentan e un haos total. La nivelul ala prim, nu ma refer in rest. Cumva, probabil din conservare, sau resemnare (as vrea sa zic intelecpciune, dar asta e alt nivel haha) nu vreau sa mai stiu nimic. Mi-ajunge snopul de antene nou schimbate amplasate fix la nivelul camerei unde e Buni - motiv pentru care nu mai pot sta acolo... sau cel care trece razant din spatele blocului prin sufragerie... (de ceva timp ma trezesc cu picioarele inghetate - ca atuni cand ai vise de angoasa... asa din senin - azi noapte mi-a trecut abia cand m-am strans toata la capul „patului”... si asa am stat pana s-a crapat binisor de zi si am vazut prin ploaia de afara snopul de antene cum trec fix pe unde ar trebui sa imi relaxez eu picioarele...)/

Va scutesc de subiectul apa chimizata, pufaitoare si parfumuri (desi as putea sa incerc un pic de umor negru, la gandul ca se plangea Tati acum doua zile de nu stiu ce vecin ca a imputit blocul si ca a crezut ca se sufoca pana a ajuns pe scari la etajul 2... haha - dar s atraiesti asa ani de zile... batjocorit tot tu?).

Naspa articol..  dar oare asta e, un articl? Trag de timp - mi-a amortit mana pe ecran si Kouki trage spre bucatarie... asa ca vrand nevrand inchei (spre binele tuturor) aici.

Sa fiti bine, va imbratisez.

Calatorie in 2018. (amintiri din sertar)

Azi calatorim in 22 martie 2018. In cufarul cu amintiri, salvate de pe laptopul Toshi alb, pozele urmatoare sunt facute chiar atunci. Balconul nu era inca jungla... florile erau la locul lor, iar in sufragerie domneau Ralu si Peta, incantate de cateva decoratiuni simpatice:

Va imbratisez,va multumesc pentru prietenie si gandurile bune si va doresc o primavara minunata in continuare 🤗!!

ps:  Lottie a vrut sa se fotografieze cu o tanara de 2 luni... :)))

Deep Purple - Smoke on the Water.

Nu imi programasem absolut nimic pentru astazi. Pe 21 martie o sarbatoream pe Tanti (sora mai mica a lui Buni, imediat dupa ea ca varsta). Era jocul nostru (si probabil imi era cel mai drag si apropiat dintre berbecii din familie, poate si pentru ca ea era tot in martie nascuta, si Mamaita si Tanti Jana in aprilie... - copilarii). Imi lipsete sa o sun pe 21 si apoi sa ma sune ea...

Apoi cum stateam asa mi-a venit in minte portiunea muzicala despre care voi adauga la final doua vorbe si un clip si uite-asa am ajuns sa scriu azi despre Deep Purple si Smoke on the Water. Si in timp ce ma pregateam sa adaug numarul pe poza zilei, am realizat ca piesa s-a lansat in 1972 :). 

In poza zilei Lottie se uita la mine, pe vremea cand ascultam printre altele si aceasta piesa. Avea Tati un JVC de care am avut mereu mare grija (imi amintesc si acum cand mi-au spus prima data sa nu ma joc la butoane ca sa nu stric ceva sau sa nu le rup... a se observa cat eram de „mare” si am priceput, ba mai mult, am si retinut ce face fiecare buton - abia acum imi dau seama cat de mica eram, de fapt). Nu doar ca nu l-am stricat, dar se poate observa cum il si tineam.... :)). Apoi a venit Ralu pe lume si a reusit sa ii rupa unul dintre „butoanele” care se vad in dreptul piciorului meu... :))))))). Din fericire nu chiar de tot l-a scurtat), asa ca inca se mai putea comuta... cred ca era fix cel care trecea de pe radio pe caseta :)).

Gata cu amintirile... mai jos avem clipul oficial al piesei. Deobicei, asa cum spunea si Suzana intr-un comentariu, nici eu nu ma uit la clipurile unor piese pentru ca imi place sa las muzica sa creeze imagini si stari, independent de suportul vizual. Daaaar, de data aceasta chiar am tinut sa ma uit la clip inainte sa il adaug, mai ales ca inteleg ca este realizat chiar in 1972 si.. trebuie sa recunosc ca este foarte foarte bun - sa va uitati si voi.

Versuri (credit):

We all came out to Montreux
On the Lake Geneva shoreline
To make records with a mobile
We didn't have much time
Frank Zappa and the Mothers
Were at the best place around
But some stupid with a flare gun
Burned the place to the ground
Smoke on the water, fire in the sky.

They burned down the gambling house
It died with an awful sound
Funky & Claude was running in and out
Pulling kids out the ground
When it all was over
We had to find another place
But Swiss time was running out
It seemed that we would lose the race
Smoke on the water, fire in the sky.

We ended up at the Grand Hotel
It was empty cold and bare
But with the Rolling truck Stones thing just outside
Making our music there
With a few red lights and a few old beds
We make a place to sweat
No matter what we get out of this
I know we'll never forget
Smoke on the water, fire in the sky

Si acum, ceva interesant! Cum a aparut renumitul „riff” (pam pam pam, pam pam pam pam) .... si de unde a venit inspiratia pentru el, chiar de la autor !

Interesant, nu-i asa? Beethoven inversat si interpretat. Imi plac astfel de descoperiri si ma bucur ca autorul ne-a povestit despre cum a aparut binecunoscutul pasaj din piesa.

Si acum ma intrept spre bucatarie pentru ca am vreo doua proiecte pe care vreau sa le finalizez pana la miezul noptii. :)

Martie in Strand. (Reflexii in Oglinda 108)

Ieri, pe 19 martie, mi-a trimis Tati doua poze tare frumoase din Strand. In fiecare se ascunde o vietate dragalasa, printre reflexii de soare si umbre.. ma intreb daca le  veti descoperi si voi. Doua vietati adorabile:    

Primavara, mereu surprinzatoare, nu-i asa?

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!