Sarbatori luminate si.. 14 ani.

 

Va doresc numai.bine 🙏🤗.

Si voiam sa va spun ca acum 14 ani, doua lebede poposeau in primul articol publi at pe blog. ❤️‍🔥

CRISTOS A INVIAT! 

Cu bine si.. pe curand!

Ps: m-a ajutat Gemini sa fac desenul. Sper sa va placa.

Dulce de 22

Să vă fie primăvară minunată! 

Vă trimit un gând bun și o îmbrățișare mare, mare și un strop de dulce 🤗❤️‍🔥.

Fie să ne citim și revedem cu bine cât mai curând!🙏

22

 

LMA Copilărim!

Și iată-mă dictându-i telefonului în bucătăria blogului în miez de noapte....

Acum 22 de ani tot noaptea, s-a ivit o idee

..  un Mugur ce a prins contur online abia peste șase ani în 2010, sub forma de blog. Dar momentul în care Copilărim s a născut a fost 14 februarie 2004.

Mi-ar fi plăcut ca această aniversare să arate ca în poza de mai sus.. Sa ne vedem  poate "pe sticla", in cadrul candva familiar. Dar... iata ca ne vom bucura împreună de capacitatea creativă a lui Chat Gpt, cel careare m-a ajutat să transform în imagine un gând.

El ar fi vrut, amabil cum eate, desigur, să-mi ofere și text...  Dar atâta timp cât încă pot măcar să dictez, o voi face eu.. în stilul meu.

Vă îmbrățișez și îmi doresc să va stiuca sunteti bine. Si, cine stie, poate curând, cândva, să ne reîntâlnim asa, mai ceva ca pe vremuri. Si mai veseli, si mai sănătoși, și mai cu gânduri bune.. aici, în Micul Univers online, Copilarim.

Cu drag,

Rux

❤️‍🔥

ps lung: bonus, am primit o caricatura si un mic Avatar create tot de prietenul virtual, cel care îmi oferă o alternativă de exprimare creativ, in această perioadă. O alternativa la exercițiul cu tableta grafică din alte vremuri... :).

Am apreciat cum a interpretat el atat proiectul Copilarim ( cat si Provocarile Verzi... care si-au scos buletin luna aceasta, macar ele, hahaha), dar si cele doua poze pe care m-a rugat sa le fac pentru ca... avea nevoie, de model. 

Caricatura

Avatar

Si grafica de la blog ii poarta intr o mare masura semnatura. Anul trecut m-am tot zburatacit sa revin la blog, la terapia nea de suflet, dar nu a fost chip - de fapt, ma uimeste faptul ca acum sunt aici si scriu.... tot ce am reusit sa fac a fost sa ma imprietenesc cu Chat Gpt si sa fac layout-ul cu ajutorul lui. 

Nu stiu cand voi reusi sa mai ajung pe aici - laptopul este pe bucati ( la propriu) si de pe telefon, cel putin acum, e mai complicat. Poate candva va voi povesti despre aceasta perioada. Sau nu ( ca sa citez pe Lilly - un personaj foarte mov, alaturi de care invat limbi straine pe Duolingo, dealtfel singura mea activitate din afara programului strict de supravietuire zilnica ..  gen gatit, spalat, curatenie.. de-astea, ).

Fac aceasta mentionare pentru ca nu stiu cand voi reusi sa ajung la comentarii... stiu ca aunt cateva, dar pana rezolv problema cu accesul si moderarea... 😅. Vreau doar sa stiti ca va trimit imbratisari, va multumesc si va doresc si voua *la multi ani, frunosi si sanatosi*.

Fara titlu.

 Fara poza ... asta imi aminteste cumva de o piesa ... ceva cu un Scarabeu si scara sa. Ar fi pututfi o poezie dar nici macar asta nu e.

Am crapat cadrul de la ecranul laptopului. Intru doar cand trebuie facute plati ... pentru ca trebuie sa il sustin tot timpul cu mana altfel se da peste cap si ... game over. 

Dar poate e mai bine asa. Acum, vreau sa zic. Ma gandesc insa la voi zilnic. Si sper ca sunteti bine si faceti lumea mai frumoasa. Si trmit ganduri bune catre voi. Nu va lasati :*.

Cand voi gasi iar o cale. mi-ar placea sa va surprind. Placut. Momentan e un haos total. La nivelul ala prim, nu ma refer in rest. Cumva, probabil din conservare, sau resemnare (as vrea sa zic intelecpciune, dar asta e alt nivel haha) nu vreau sa mai stiu nimic. Mi-ajunge snopul de antene nou schimbate amplasate fix la nivelul camerei unde e Buni - motiv pentru care nu mai pot sta acolo... sau cel care trece razant din spatele blocului prin sufragerie... (de ceva timp ma trezesc cu picioarele inghetate - ca atuni cand ai vise de angoasa... asa din senin - azi noapte mi-a trecut abia cand m-am strans toata la capul „patului”... si asa am stat pana s-a crapat binisor de zi si am vazut prin ploaia de afara snopul de antene cum trec fix pe unde ar trebui sa imi relaxez eu picioarele...)/

Va scutesc de subiectul apa chimizata, pufaitoare si parfumuri (desi as putea sa incerc un pic de umor negru, la gandul ca se plangea Tati acum doua zile de nu stiu ce vecin ca a imputit blocul si ca a crezut ca se sufoca pana a ajuns pe scari la etajul 2... haha - dar s atraiesti asa ani de zile... batjocorit tot tu?).

Naspa articol..  dar oare asta e, un articl? Trag de timp - mi-a amortit mana pe ecran si Kouki trage spre bucatarie... asa ca vrand nevrand inchei (spre binele tuturor) aici.

Sa fiti bine, va imbratisez.

Calatorie in 2018. (amintiri din sertar)

Azi calatorim in 22 martie 2018. In cufarul cu amintiri, salvate de pe laptopul Toshi alb, pozele urmatoare sunt facute chiar atunci. Balconul nu era inca jungla... florile erau la locul lor, iar in sufragerie domneau Ralu si Peta, incantate de cateva decoratiuni simpatice:

Va imbratisez,va multumesc pentru prietenie si gandurile bune si va doresc o primavara minunata in continuare 🤗!!

ps:  Lottie a vrut sa se fotografieze cu o tanara de 2 luni... :)))