Martisor cu Bucurie!

Buna sa va fie inima si minunata Privara!

Mie mi-a vestit Suzana, cu o felicitare superba, inceputul - plin de magie si la exterior, flori gingase si imaculate, dar si la interior, un unicorn, o inima cu snuruletul magic, o floare si un flutura si ganduri cu suflet pe care o mana draga le-a asternut pe hartie. Cuvintele sunt de prisos... si multumesc-ul meu, desi plin de entuziasm si caldura, mi se pare stingher si insuficient....

Poate o imbratisare? Lottie asa este de parere!

Va imbratisez cu drag pe toate .. toti si va doresc o Primavara minunata! Intre timp Lottie i-a aplicat pe mana martisorul bratara de anul trecut lui Buni si eu mi-am incurcat degetele printre taste si coduri html... am adus insa primavara pe blog, chiar daca este un layout deja reciclat la maxim.. rezista.

Martisorul de servici... Rux !

Bucurie de la Carmen si Leo 💗.

Azi mi-a inveselit Ralu ziua, trimitandu-mi doua poze cu ceva tare tare dragut, care a sosit la posta, la ea: o felicitare de la Carmen si Leo!! 💗💗

Multumim mult pentru felicitare si pentru gandurile bune 🤗. Anul acesta va impodobi sufrageria lui Ralu, iar anul viitor va ajunge la mine, hihi.

Si ... atat am reusit sa scriu ieri :). Voi incheia asa, inainte sa fac si mai multe prostii pe blog (am reusit sa stric ceva dintr-un articol 80 la suta gata..acum a ajuns la 70.. hahaha).

Multumim inca o data :*!!!!

Bucurii de octombrie la Danuta 💗.

Acum cateva zile am primit intr-un pachetl multa multa bucurie :D. Danuta mi-a trimis alaturi de pui de flori si cactusi, care sper ca se vor simti bine pe balcon (inca sunt la prins:P) cat de curand, cateva lucrusoare menite sa trezeasca zambete.

Lottie a ales doua din stickere ca sa ilustreze ideea .. de fapt un sticker si un imprimeu adorabil cu fluturi. Dar voi il vedeti pe albul mic? Ca parca ar fi viu. Asa e de dragut. Am si floricele, o pisicuta, inca o imagine draguta, un fel de etichete (ca forme) - o bucurie pentru proiecte viitoare. Este si un tablou cu Tweety de care ma voi ocupa .. cand se va ivi ocazia :D. E super simpatic. Si ce coincidenta - tot sunt eu un mic canar :)).
Am primit si ceva foarte interesant de citit :D si.. minunatele floricele si cactuseii. 

Pozele nu sunt cele mai cele, dar avand in vedere faptul ca zilele acestea au fost intr-un mare fel.. un iures... un fel de sus jos, stanga-dreapta si tot asa rasu-plansu la prorpiu si figurat, sper sa imi fie iertat:

Cat despre aranjament... Mami a vrut sa ma ajute, asa ca m-am bucurat sa o las pe ea sa se implice.. ba chiar a facut si din poze.

Multumesc mult draga mea, sper sa se simta bine floricelele si cactusii - iti multumim mult pentru bucurii :D.

🤗

 

#18 O mini-me: Lottie de la Micaela. (Jurnal de colectionar)

Buna!

Astazi intre filele jurnalului de colectionar s-a strecurat o strangarita mica, primita in dar de ziua mea  de la Micaela. Nu stiu cum reuseste ea de fiecare data sa aranjeze cumva „astrele” si imi face cate o surpriza de zile mari. 

Dar sa incepem cu... inceputul. Ca sa fiu sincera, nu mai stiu cum de am nimerit eu peste Lottie. Sau ea peste mine. Dar cert este ca anul trecut, am primit-o pe Rosie si v-am aratat-o in treacat cand cand a fost vorba despre ce mi-a adus Mos Nicolae.

Pe ”lista mea” (pretentios spus) de dorinte, s-au adaugat vreo 3-4 papusele din aceasta serie, cucerita fiind de cat de dragalase sunt. Si undeva in topul listei se afla domnisoara din povestea de azi. Ii plac cartile (are chiar doua :D), are ochelari (fix ca ai mei, doar nuanta ramelor e mai spre roz) si are parul cu breton (cum l-am avut eu mai toata copilaria... doar ca nu am ajuns la o asemenea lungime, haha - doar visam eu ca asa este de lung). Plus costumatia... adorabila.

Si bineinteles ca Micaela a „comis-o” si anul acesta, asa ca o mini-mi Lottie a intrat in famila vesela. Inca nu m-am hotarat cum o sa o chema - dar, desi pana sa apara ea inclinam balanta spre mini-me de la Blythe pentru aventura in noul an, este foarte posibil ca ea sa fie cea care ne va insoti pe viitor, cand Risu va preda stafeta (si uitandu-ma pe calendar... realizez ca nu mai este asa de mult pana in octombrie 😵).

Am zis sa impart cu voi cateva poze - pentru ca pe ea chiar am scos- din cutie (Rosie e inca prinsa de sistem, dar posibil sa o scot si pe ea. 

Cutiile sunt minunat facute. Nu foarte mari, cu poveste (si de poveste). Mi-a placut tare mult mesajul scris pe spatele cutiei. Foarte frumos. 

Am rugat-o pe Risu sa ma ajute sa va prezint si voua cutia - arata ca un fel de casuta, cu gemulete si pe laterale si o grafica draguta:

Lottie arata ca o surioara mai mica a papusilor Kurhn (Risu) sau Licca Chan (Rukkusu).... si probabil a papusilor Mizzi, despre care sper sa va pot povesti intr-un episod viitor.

In cutie are si un pliant cu papusile pe care le poti colectiona. Nu stiu de ce Rosie nu apare (probabil ca este mai recenta...). 

Odata eliberata din sistemul de prindere, papusica a fost gata sa ni se alature - am facut o descoperire interesanta:  i se indoaie picioarele pe sistemul acela de la Barbie Vechi. 

Nici nu a iesit bine de  la locul ei, ca s-au si apucat sa citeasca povesti. Spre marea  mea bucurie :D.  Adorabile accesorii.

Am profitat sa deschis si cutia lui Rosie, numai cat sa le asez una langa cealalta. Imi place tare mult faptul ca cele doua papusi au ochii desenat diferit (va puteti uita la pozele de mai sus cand Lottie nu poarta ochelari).

Rosie a venit anul trecut de Mos Nicolae din Italia. Lottie, din Anglia. Le-am vazut recent si pe emag, in cazul in care va fac cu ochiul. Sunt mititele, au hainute calitative, nu sunt parfumate - adorabile. Mi se pare ca vin din strainatate (posibil Polonia) si mai exista varianta amazon (eu cel putin am complotat cu Mosul Nicolae anul trecut si desigur cu Ralu care m-a ajutat, avand cont - la o anumita suma poti avea chiar transport gratuit, plus ca vine prin curier acasa, ca idee).

Si cam atat pentru astazi. Cum vi se pare Lottie mini me? Oare ce nume sa ii pun.. hmmm... Stiu ca in poza mica nu se vad prea clar celelalte papusele ce pot fi colectionate, dar, ca un joc, care credeti ca ar mai fi pe lista mea? :))))

Ja ne!!

Bucurii de la Danuta de Paste !

Heeeei!!!

A venit Iepurasul din nou - il asteptam pentru ca Dănuța ma pusese in garda, ca urma sa ajunga ceva in cutia postala (motiv pentru care foarte multumesc :D - parintii verifica, dar e bine de stiut dinainte). A ajuns pliculetul si in el se ascundeau cumintele nu una, ci doua vederi de poveste!! (daca am fost cuminte, hihihi):

Cea de Paste este de ... poveste. A ajuns dupa MFC, ca altfel acolo ii era locul. Mesajul.. imaginea. Sufletul meu efectiv este foarte fericit si multumeste pentru imbratisarea aceea ascusa in vedere si in randurile scrise pe spatele ei.

Casuta mea!! Chiar asa!

Apoi, am mai primit o poveste, tocmai din Belgia! Cu un aer usor vintage - jucaus (am ras cand l-am vazut pe poznas 😅

Vazandu-ma mustacind, Risu a inceput sa studieze si ea un pic vederea. Iar eu mi-am amintit despre un baietel din profil, ce se afla intr-un fel de oval.. pe usa de la baie la bunici :))). Chiar, oare o mai fi? Poate am noroc.

Multumim mult Danuta pentru surpriza minunata!! Te imbratisez cu drag :)

Iepurasul de Paste de la Suzana.

Buna!

Inca de acum doua saptamani tot incerc sa fac si eu felicitari cu tematica Sarbatorii Pascale. Mi-am cautat schitele facute anul trecut - chiar pregatisem pozele daaaaar... nu a fost sa fie (😐si incerc sa ma impac cu ideea). O singura felicitare am reusit sa fac - si aceea fix pe 1 mai, cand am ajuns ca vantul si ca gandul, leganata de briza marii (glumesc, as fi vrut eu.. era doar o „chimicala” cu efect de barca pe valuri) in sufragerie.. dar despre acea reusita va povestesc marti, pentru ca azi, in lumina reflectoarelor, se va afla surpriza pe care Iepurasul de Paste al Suzanei mi-a facut-o.

Proaspat eliberata din pliculetul care a adus-o la destinatie, dupa ce am petrecut cateva minute privind-o (mi-a placut aceasta felicitare tablou de cand am vazut-o prima data, aici: La indigo Felicitare cu iepuras ) felicitarea a ajuns pe suportul de bambus pentru telefon intr-o sedinta foto improvizata, alaturi de Risu.

De cand am vazut prima data felicitarea aceasta mi s-a parut cumva magica. Are cea deosebit. Nu imi vine sa cred ca a ajuns la mine. Multumesc mult Suzana. Este chiar mai frumoasa decat imi puteam imagina din poze.

Tehnica acesata pe hartie de calc (parca, sper ca nu ma insel) este foarte interesante - dantelarii efectiv. Iar cromatica aleasa mie cel putin imi sugereaza liniste, impacare, siguranta chiar.

Am asezat frumos tabloul la noi in camera ca sa ne bucure de sarbatori. Si avem si o urare de suflet, scrisa cu drag pe spate :D.

Si uite-asa, Iepurasul de Paste mi-a adus o bucurie mare-mare de tot (si mi-a soptit mie cineva :D ca ar trebui sa mai faca un popas cat de curand, asa ca il astept cu drag).

Va doresc sarbatori cu multa sanatate, liniste, lumina si pace in suflet! 

Bucurii de ziua mea, de la Pompilia💗.

Buna!

Pe  principiul bucuriile impartasite cresc si infloresc (pentru ca se dubleaza e putin spus), profit de un moment nesperat de liniste, pace, aer respirabil... de functionare cumva optima, in cazul meu, ca sa impart cu voi.. bucurii, ce altceva? 

Ziua mea a trecut, Pastele vine. Pachetul a ajuns de aproape doua saptamani, dar abia zilele trecute am reusit sa il si descopar, ca sa zic asa. De ce - banuiesc ca va puteti oarecum imagina, are legatura cu subiectul jurnalelor de MCS. Si pe bune, am avut la material in ultimele zile (1 mai cel putin a fost ceva... noroc ca m-a salvat un puzzle)... incat greu m-am abtinut sa nu umplu o pagina de jurnal.

Dar... gata 🙏🏻! Risu s-a si infiintat langa mine si nu s-a lasat pana cand nu am adus toate bucuriile in cadru... aproape toate, de fapt (ramasese o punguta cu comori in cutie, dar oricum nu mai avea loc... asa ca apare ceva mai jos).

Pompilia (caci ea este autoarea avalansei de bucurii) le-a aranjat cu atata atentie, incat am simtit totul ca pe o imbratisare. Si cu multa grija, in ceea ce priveste anumite sensibilitati (nu a fost insa cazul 🤗🎉 multumesc !). Gesturile acestea .... cuvintele cumva isi pierd puterea de a exprima ceea ce simt, am senzatia ca orice as scrie parca mai mult stirbeste din frumusetea momentului. 

Risu tinea cu mare grija un semn de carte superb, pe care statea un mic si fragil si minunat trifoi cu patru foi si nu orice trifoi - chiar  trifoiul norocos . Iar eu am zis sa prind cateva detalii!

Am descoperit multe alte bucurii pe care le-am tot vazut, sau am povestit despre ele de-a lungul timpului (si eu care credeam ca am o memorie buna ). 

De acel caietel super simpatic cu fetita imbracata in uniforma - pentru ca da, eu sunt copilul acela mare care inca se bucura enorm la ceva care cuiva poate i se pare atat de simplu. Caietul acela ma face sa zambesc cumva automat si sa imi fie brusc dor de acel 15 septembrie, pe cand incepea candva scoala, de uniforma chiar (oh da), de cum era „pe vremea mea” scoala -  o combinatie echilibrata de copilarie si informatii interesante (sau na, am avut eu noroc de dascali faini.. desi - stati linistiti ca era echilibru si acolo, adica erau si din cei de care nu imi este neaparat... dor).

Cat de mult m-am bucurat sa descopar felicitarea superba cu umbreluta, pe care o vazusem pe blogul Pompiliei. Este de vis - mie mi se pare perfecta 💗 si are o cromatica atat de placuta!!!

Si am primit si scrisorica 🤗!! Ador scrisorelele si le-am pastrat pe toate. Sunt si ele imbratisari tare pretioase sufletului.

Dupa cateva cadre - nu stiam ce se salveaza si ce nu, pentru ca efectiv nu am mai verificat telefonul si stiti, v-am mai povestit, el face figuri - am constata lipsa pungutei cu materie prima si m-am gandit, pentru ca oricum nu mai avea loc langa celelalte, sa fac cateva fotografii cumva grupate pe categorii.

Risu a fost mai mult decat incantata. Pentru incepur am stabilit ca fundalul sa fie asigurat de „standul japonez”. 

Apoi am readus in lumina reflectoarele caietul cel minunat (cu fetita in uniforma si catelusul ei adorabil), in care caiet a calatorit norocosul trifoi cu patru foi, ce si-a gasit loc pe pieptul lui Risu (manevrat cu super multa atentie). Felicitarea despre care am pomenit (si scrisorica) si doua semne de carte japoneze, de la centrul de studii din Cluj - amandoua sunt fantastic de frumoase. Unul are flori de cires si celalalt il are si pe Panda!! :D

Apoi am facut dreptate pungutei care nu aparea in poza de grup, cea cu materie prima pentru mici proiecte: piele. Si weeee ce ma bucur - chiar ma gandeam ca as vrea sa fac din asa ceva unul dintre proiectele de la PV. Sper sa reusesc chiar acum, in seria aceasta de teme!
Fluturasii sunt adorabili! Iar cameea si rama sunt.. wow. Mi se pare pur si simplu fascinante mai ales pentru eu nu pot folosi rasina si nu pot face asa ceva, cel putin nu acum, pe viitor nu se stie niciodata. Asa ca mi se pare super tare sa am asa ceva si ma bucur mult si pentru ca nu miros 🎉.

Ariciuc a mai veni insotit de niste chestii super interesante - niste benzi cu simboluri de haloween, care sunt super super simpatice! Acum ca scriu chiar mi-au venit niste idei (probabil destul de greu de pus in practica) de costumatii :))). Bine ca mai e pana atunci timp si oricum am atatea de facut, incat nu am cand. Altfel sigur as fi atacat o panglica.

Am primit si agrafe colorate (pentru colectie :D ) si cheite - de care chiar nu prea aveam cum face rost (pentru ca nu am mai luat doze de ani buni, zeci chiar). Asa ca... gata acum am si asa ceva pentru proiecte. 🤞

Dupa care am poposit pe taramul de basm al comorilor din natura:  conuri zdravene, scoici minunate si niste fantastice feliute de pom. Slefuite, numai bine de pictat 💗. 

Abia am reusit sa o conving pe Risu sa se desparta de scoici (si nu numai) ... pentru ca mai am sa va arat doua minuni: un poster anime superb si o revista, care vin de la ele de acasa, tocmai din Japonia:

Inainte sa inchei, am zis sa va plimb putin printre filele reviste Niponica (numarul 33 - ce intamplare!! imi plac asa de mult numerele magice: 11 -22 -33 - 44 si asa mai departe :D). Mai intai - ceva dulce (care se afla spre finalul revistei. hahah):

Apoi o paralela care mie mereu mi-a placut: locuri din animatii japoneze si locurile reale care le-au inspirat:

Haruki Murakami este unul dintre autorii japonezi pe care i-am citit cu mare placere. Am inceput cu jurnalul lui (scriitorului de cursa lunga) - o carte foarte frumoasa, pe care o recomand cu drag  si apoi am descoperit o culegere de povestiri (parca Dupa Cutremur - nu imi mai amintesc exact, a trecut mult de atunci, dar sigur e prin repertoar mentionat,  pe blog). M-am bucurat sa il „gasesc” printre paginile revistei:

Apoi, cum se putea potrivi mai bine: un teatru cu papusi? :D Iata cum in cateva foi s-au adunat atat de multe franturi de bucurie:

Sper ca v-a placut calatoria mea de azi printre bucurii. Ii multumim mult Pompiliei (Risu chiar s-a straduit sa isi impreuneze manutele intr-o multumire tipic japoneza) pentru minunatul cadou de ziua mea, dar mai ales pentru prietenia care ne leaga de atata timp 🙏🏻💗.

Arigatou!!!

Pe maine! :)