Basaak si rochita roz (amintiri din sertar).

Intr-o alta primavara, pe 7 aprilie 2020, am pus intr-un sertar cateva poze. Protagonista este o papusa Basaak, o clona a Blythe-urilor, realizata din materiale destul de slabute calitativ, dar are, comparativ cu alte papusi de gen, cea mai fina imbinare in zona ochilor care isi schimba culoarea. Deasemenea are si tendinta de a se dezmebra usor.. 😅. Mie imi place insa mult de ea. Sper ca e bine merci in cutia in care ma asteapta cam din acea perioada, sa ii acord atentie.

Rochita are la baza un model care nu imi apartine. Mi l-a trimis Micaela si sincer, nu stiu daca il mai am, dar stiu ca am schimbat cate ceva - mai ales in partea de jos a rochitei, unde am lucrat putin diferit, ca sa nu mai aiba tendinta de a se rasuci. Si micul ajutor Kouki, pe atunci cu plete lungi si ondulate:

Si la final ... facusem ceva bunatati - cred ca e vorba de gogosi la cuptor. Nu mai stiu insa cum le faceam :)). poate voi gasi pe undeva reteta....

💖

Miercurea fara cuvinte - Calatorie in timp - Rukkusu craciuneste.

Episodul 371 de la Miercurea fara cuvinte - care, dupa o plimbare prin blogosfera pe la prieteni dragi, s-a intors acasa, inapoi, la  Carmen.

🎅🎄🤶

Tema: Amintiri din sertar - Rukkusu si costmatia din 2023.

📷 1-poza zilei alaturi de Lottie - in lumina magnifica din seara asta de 11 dec 2024 🙄

📷 2-4 Rukkusu in 16 decembrie 2023

🎅🎄🤶🎅🎄🤶

-📷 mai multe episoade 📷-   

Vestuta lui Martinel calator (amintiri din sertar).

Buna!

Din sertarul cu amintiri, am scos azi un alt proiect. Pe acest ursulet mic si dragut. l-ati putut deja vedea in calendarul din 2021. E deja la casa lui de ceva timp. 

Ce nu am apucat sa va arat a fost vestuta cu gluga pe care i-am lucrat-o inainte sa plece. Si voi profita de faptul ca am reusit pana sa se schimbe macazul prin vara, sa imi pregatesc pozele pe care le aveam pe laptop in proportie de cam 90 la suta.. asa ca acum nu imi ramane decat sa fac rapid poza zilei si sa adaug text :D. Hihihh. Macar la acest capitol, am un avantaj.

Ursul este lucrat in colaborare cu Buni.. ce vremuri. si cand te gandesti ca inainte sa cada ne propusesem sa facem o multime de altfel de jucarele pentru premii... s-a dus si acel plan (pentru moment.. ca mie nu imi place sa renunt, cum spunea cineva.. „ca la box” inainte :)) ). 

Hainuta a avut ca idee de pornire acel curs de pe Domestika ( Sa cream Hainute, Par si Accesorii. ).  Punct de pornire orientativ pentru ca ursuletul era diferit ca si conformatie fata de papusica din curs.

Vestuta mai avea si avantajul de a ii tine ursului capul pe umeri :))). Nu de alta dar era cam visator si imediat voia sa se aseze si sa viseze ca pluteste printe nori.. sau poate ca voia sa hiberneze... uite la asta nu m-am gandit.

:))

Iepurasul cu Papion (amintiri din sertar)

Si s-a facut deja a doua zi de decembrie... aproape, nu s-a crapat inca de zi. Mai putin insa si or zori si zorile, vorba aceea. Lottie s-a  simtit in mare forma si mi-a cerut imperativ sa facem articolul de azi si sa mai las din recuperari, ca oricum vor mai fi :))). Adica eu sincer sper sa nu, dar clar pana ajung la mine fisele de advent ... se mai aduna.

Asa ca, astazi ne-am gandit sa va povestim despre un papion festiv, realizat pentru un iepuras calator (Iepurasul dragalas, mic si botogas.), sau mai bine zis... sa vi-l aratam.

Papionul acesta rosu, a fost lucrat fara model (si nici ca mi-am notat ce si cum, haha) si are sistem de prindere. Despre iepuras va povestisem deja prin 2022 (tot la calendar adevent) si anul acesta, inainte sa anunte MNiko faptul ca ne-a pregatit temele si ni le-a trimis, chiar ma gandeam ca despre asta voi povesti in calendar, despre tot felul de amintiri din sertar, colinde si alte povesti in tema.. dar uite ca, altfel s-au aliniat planetele :)  si, poate ca este mai bine asa - ma incurca poza zilei si calendarul.. se cam suprapuneau, haha.

In alta ordne de idei, am reusit niste recuperari (noiembrie si decembrie):

🍁Un Pitigoi calator (amigurumi).

🍁Padure... Padure, tu....

🍁3 x Bunatati cu smantana.

⛄ Lottie la startul AFEC!

Mai am inca vreo patru din noiembrie dar e mai mult de sortat pe acolo poze si... am epuizat stocul de energie :). Trebuie sa il refac! 

Ps: am vazut ca toata lumea a luat startul si la AFEC, dar clar voi trece pragul dupa ce incep si eu - cred ca asa e corect, pana la urma :D -sa nu trag cu ochiul.

Proiect - Ghiozdanul. (Amintiri din sertar, by Rha)

Hei.... am inteles ca a nins. La noi a plouat. Am auzit ploaia, mai mult - stau si ma gandesc daca m-am uitat azi pe geam, la modul constient... stiu ca evident, stand in bucatarie, m-am uitat  si spre geam, dar afara?

Kouki e facut covrigel, langa mine... caldut si dragut... numai bun de luat in brate. Ceea ce voi si face de indata ce voi termina de scris. 

M-am miscat azi in reluare :)). Plus ca am inceput ceva si m-am trezit facand cu totul altceva si uitand cu desavarsire sa termin ce incepusa, convinsa fiind ferm, ca finalizasem. Hahahaha. Ma refer la Provocari Verzi - mai aveam de adaugat poza, am facut-o si... apoi m-am apucat sa fac poze la poze si am uitat sa o si adaug in articol.. noroc ca nu mai stiu ce s-a intamplat si am descoperit isprava la timp.

Pentru azi calatorim iar prin sertarul amintirilor si.. poposim candva pe 10 decembrie anul trecut (nu e pre demult, totusi), cand primeam de la Ralu cateva poze cu ceea ce ii ocupase ei ceva timp in ziua aceea: doua ghiozdanele. Cu ochi dati peste cap (ca deh... se pare ca ideea le fusese insuflata micilor N si H de Tutuc - adica de mine...lol), iata cei doi plusati, cu noile lor accesorii:

Si moment rarisim, trei poze din timpul lucrului la unul dintre ghiozdanele - asta probabil ca sa nu uit ce a fost nevoita sa faca :))). Glumesc. Lui Ralu ii place sa croiasca si sa creeze... :D.

Cat despre mine... v-am povestit. Azi am facut cateva poze la poze. Am ajuns la cateva albume din „copilarie” (lol) si am facut cateva poze rapid cu telefonul. Intentionam sa si lucrez ceva dar nu a fost chip.... poate saptamana care vine (si care sper sa fie una cat mai buna) voi avea mai mult spor - oricum, ceva ceva tot va trebui sa misc ca.. timpul trece parca zboara :D.

Cizmulite din fetru prototip.

Buna!

Azi a fost innorat. Vine iarna.... foarte bine, asa e si normal sa fie. Azi trebuia sa scriu despre bebelusa floare dar nu i-am terminat capisonul... poate maine. Momentan ma intrab de ce nu pot intra d epe laptop pe wi-fi-ul de la router. Noroc ca am hotspot-ul. Mi-a facut figuri laptopul. Trebuie sa il mai golesc....

Lotiie vrea hainute de iarna. Habar nu am cum o voi impaca si cand. Dar am zis ca tot ramasesem eu datoare cu povestea ghetutelor/cizmulitelor din fetru de aul trecut. Incepusem parca anul acesta sa povestesc de rochite si ... a venit vara :)). Asadar azi reluam si va arat de unde a pornit povestea, prototipul, mai precis:

In teortie trebuia situaia sa se prezinte un pic altfel, in practica, asta a iesit. Dar tinand cont ca au fist facute pentru papusile care stau pe poante, ma declar multumita.. Poate data viitoare vom avea alte rezultate.

Modelul care s-a oferit sa ma ajute este o Barbie Teresa. Este una dintre primele doua papusi de gen salvate de mine (cealalta este o Midge, poate v-o amintiti: Midge si rochita papadie.). De fapt cele doua papusi mi-au si dat ideea sa incerc sa salvez si eu papusi de pe ebay, in 2020.. mi se pare o alta viata... nici pana acum nu am reusit sa ma bucur de ele. 

Pozele acestea sunt facute anul trecut, in decembrie. Deci au aproape un an... Si mai sunt cateva cu ghetutele lucrate pentru voi - probabil le voi aborda si pe acelea curand, intr-un articol.

Colectia de paturici, gentute si veste creata de Ralu. (Amintiri din Sertar)

Proiectele pe care vreau sa vi le arat nu sunt chiar vechi - doar din ianuarie, anul acesta. Si sunt facute de Ralu (ceea ce pentru mine e motiv de extrema bucurie, lipsindu-mi activitati-le noastre creative impreuna, chiar si la distanta).

Mai mult - am si poze, asaca le impart cu voi bucuroasa! Dar sa va si explic despre ce este vorba. Din 27 ianuarie, cateva paturi pentru prietenii micilor N si H:

Din 29 ianuarie, cateva genti - pentru ca, vorba aceea, cum sa aiba patura si rucsac, ghiozdanel sau geanta nu? :))))

Pe 30 ianuarie, micul H a decis ca prietenul Pupo are nevoie... cu siguranta, de vesta. Pai se poate? Mai mult, a pus mana pe creion si a creat un model potrivit, pe care Ralu sa il poate urma....

Si iata si rezultatul. vestuta perfect asortata cu petele colorate din dotare. :) Si .. mi s-a facut dor de Pupo al meu (si de cel al lui Kouki) - care e in camera noastra cu norisori, undeva langa Calu.... si ceilalti prieteni si ne asteapta... sa ii scoatem la lumina. :)

Inteleg ca vine frigul. Am primit inca o paturica azi... numai bine :D. Si ca veni vorba, o sa ma cuibaresc langa minunatul meu „sobiță” si voi incerca sa plonjez in lumea viselor, sau macar sa ma odihnesc... :).

Pe mai tarziu, la MFC!

O blonduta cu rochita pufoasa. (Amintiri din sertar)

Un lucru cert: pur si simplu nu ma pot concentra la ce am de facut. Am momente, nu mereu - insa e neplacut. Este desigur si oboseala, este si faptul ca practic desi am investit foarte multa energie si m-am straduit pe la inceputul anului sa creez acel spatiu de timp pentru a evita fix ce traiesc acum, tot aici am ajuns. Pentru ca din partea cealalta s-a facut tooooot posibilul ca efortul meu sa fie in van. Nimic nou, doar ca de atata timp e deprimant. Si efectiv imi vine sa rabufnesc.... ceea ce mai si fac, pentru ca e nevoie sa ne eliberam de energiile nocive. Imi trece, ma incarc iar cu forte noi, ca sa vina din nou aceeasi placa. e ca si cand as vorbi la pereti. Da da.. si apoi da sa vezi ca aia, da sa vezi ca aialalta.

Imi vin acum in minte versurile de la In umbra marelui urs(S). Vreau timpul inapoi, tot ce am irosit pentru cei pe care i-am iubit si m-am tradat, ma tradeaza in continuare. 

Daca tot am reusit dupa lungi stradanii sa ma hotarasc si sa pregatesc materialul de azi, sa incerc sa ii adaug si un text (pe langa gandurile de mai sus). Pe cand ma uitam la pozele din sertarele cu amintiri, am dar peste ceva fooooarte dragut. As fi vrut sa o invit pe pitica la o sesiune foto acum, alaturi de Lottie. Nu se afla prea departe (e ceva mai incolo, intr-o cutie, intr-un raft pe rotile). Problema e ca in fata acelui raft sunt stuvuite chestii peste care nu pot sari...  si pe care nu am unde le muta. 😂😅 Asa ca, momentan, ne multumim cu poze dintr-un trecut in care inca aveam camera cu norisori si patul cel mai confortabil, la dispozitie: 15 octombrie 2021 - ce sa vezi, de ziua micul N!

Lucrasem atunci o rochita micuta si draguta dintr-un fir pufos, dar destul de tapan, odata lucrat. Rochita era pe dimensiunea unei papusele adorabile pe care o aveam in camera a Buni - pentru ca ii placuse mult si aveam o ceata intreaga de piticute ale ei... Papusa mi se pare ca am format-o pe bucati (capul dintr-o parte si corpul din alta).. Corpul este foarte articulat si ea are niste ochisori superbi:

Ce bine ar fi fost sa nu fi existat acea pandemie... acum probabil ca aveam astfel de dragalasenii ca premii la PV, cum imi doream eu. Dar ... cu toata nebunia aia s-au inchis atatea usi.... :). 

Asa ca nu am mai putut intreprinde nimic in directia aceasta. Intr-un fel asta e.. m-am resemnat ca sa zc asa. Pe mine m-ar fi ajutat insa foarte mult. Asa sunt oarecum nevoita sa tot tergiversez anumite lucruri, sa depasesc termene si, invariabil, sa dezamagesc probabil oameni dragi. Nu imi convine deloc - mai ales ca eu nu ma cramponez de chestiile astea, nu e ca si cand le atrag. Da stiu, am povestit si mai povestesc cateodata despre subiectul restante si ca nu imi ies mie planurile, trebuie sa ma descarc si eu... cand se umple prea tare paharul. Insa, in general, incerc sa gasesc rezolvari... ma si amuz acum gandindu-ma cum reusesc eu sa finalizez un proiect care altfel ar fi durat foarte putin in... de nu stiu cate ori timpul necesar :))))). Strategii gen: cu ce sa inlocuiesc eu nu stiu ce lipici sua tehnica, in ce fel sa abordez anumite materiale etc.

Pana vom petrece iar timp printre norisorii pufosi si pastelati, ma bucur de aceste poze si... cred ca ma voi retrage - pentru ca e clar, nu am niciun spor in noaptea aceasta.. abia am reusit sa ma concentrez si mai mult m-am eliberat de preaplin, decat sa scriu ceea ce ar fi meritat poate materialul pregatit.

Ma alatur lui Kouki si va doresc o noapte odihnitoare si o saptamana superba!!

O rochita de veverita. (amintiri din sertar)

Si in loc de vulpe, azi am zis sa va arat rochita veveritei ( nu de alta dar incepe tot cu V). Haha. Am incercat azi sa fac ceva si a iesit ceva... dar nu s-a finalizat. Asa ca deocamdata, las la dospit. 

Am deschis sertarul, Lottie a ales folderul cu Rochita Veveritei (am senzatia ca, de cand am vazut zilele trecute poze dintr-un magazin in care deja a venit Craciunul - lol -, toata gasca vesela de papusele imi bate apropo-uri).

Pozele acestea sunt de prin ianuarie 2020... le-a luat ceva timp sa ajunga si ele pe blog. Rochita insa ati mai vazut-o cu siguranta, norocoasa ei purtatoare fiind nimeni alta decat Risu (care inseamna veverita in japoneza).

Doar ca nu am apucat eu sa va prezint, cum se cuvine rochita. Este lucrata cu croseta, in partea de sus si cu andrelele in partea de jos. De fapt ordinea este inversa (intre noi fie vorba). Intai incep cu fusta si apoi atasez partea de topla rochita. Mi-a placut mult acest model, pe care l-am creat cu ocazia primei editii de Salvam Papusi. Promit sa va arat si prototipul!

Intre timp, Risu a petrecut si 366 de zile impreuna cu noi (chiar, va trebui sa ma grabesc sa recuperez si zilele pe care le mai am de finalizat) si.. a scapat de vreun cm din lungimea parului (pentru ca era mult prea deteriorat). Iar mai jos, din poza, cu ochi mari si frumosi de caprior, zambeste un Mic N :D.

Cu ocazia aceasta am revazut si bradutul de atunci... si la final cred  ca este si ceva ce a vrut eu sa fie felicitare :))). 

Sa avem o saptamana frumoasa!! :)