Buna!
Din cand in cand, reusesc sa mai si citesc ceva. Mult mai rar, reusesc sa mai si scriu cate ceva despre ceea ce citesc! Notez totusi titlurile in paginile
Repertoarului (pe care il gasiti pe pagina
Biblioteca).
Cartea aceasta, a devansat insa alte doua care stateau cuminiti la ramd (cu folder dedicat - si inca gol). Am citit-o intr-una din noptile nu chiar linistite din luna aceasta si a avut un efect linistitor!
Scrisa intr-un limbaj accesibil, intr-o maniera relaxanta, acompaniata de ilustratii superbe, cartea vine cu informatii pe care, in mare parte, le stim, dar fie le ignoram, fie mai uitam de ele... sau pur si simplu nu ajungem la ele din cauza bruiajului exterior, sau interior, sau a amandurora (si sper ca acest cuvant chiar exista si nu l-am inventat, dar la ora PI (π)... ce pretentii pot avea?😅 - ma grabesc sa dorm).
Iata si cateva pasaje din carte, care mi-au placut si pe care am avut inspiratia sa le imortalizez! Unele sunt pasaje extrase din text, pasaje care contin esenta (sau o concluzie a) subiectului abordat:
Intr-o lume in care comparatia a devenit o obsesie, pasajul de mai sus a venit ca un balsam. Nu mi-a placut niciodata sa fiu comparata, sau sa compar pe cineva cu altcineva. Da, sa fac diverse observatii, asta e cu totul altceva. Dar cand auzeam sau aud xulescu e nu stiu cum tu de ce nu? Sau cutare la varsta ta.. sau alte prostii de gen (ma scuzati, am incercat sa fiu chiar draguta folosind termenul)... ahhh tare nu imi place. Asa ca, pentru mine partea dedicata acestei probleme a fost linistitoare.
Imi place sa ma compar cu mine, daca chiar este nevoie de asa ceva. Si imi mai place modul de gandire prezentat mai jos:
Pe langa anumite idei evidentiate (ca in cazul celei referitoare la comparatie, cu ilustratia aceea superba cu o pasare), prezentate in cadrul unui capitol, la final mai regasim si concluzii prezentate astfel:
Am mai ales cateva fragmente referitoare la lamentari. Aici am surprins un fragment din text (cu o explicatie interesanta), o idee subliniata si concluzia. Dar inainte o paranteza:
Stateam si ma gandeam ca, scriind despre lucrurile de care ma lovesc si care imi pun bete in roate, ar putea parea ca ma plang. Si chiar pare uneori (pentru ca de multe ori umorul meu este umor doar pentru mine.. haha, iar observatiile referitoare la ceea ce se intampla astazi versus alte „vremi mai bune!, iar par a fi.. carcoteala - va asigur, sunt doar observatii) - de aceea ma abtin din greu si incerc sa scriu cat mai putin.
Am inceput sa scriu despre aceste „dificultati„ pentru ca ... aveam senzatia ca lumea m-ar putea considera neserioasa. Nu reauseam sa fac lucruri pe care in mod normal oamenii le fac si dupa ce chiar am primit anumite reprosuri (ceea ce eu am considerat a fi rezultatul unor rateuri la greu) am... cedat ca sa zic asa si.. am zis ca poate este cazul sa explic.
E frustrant - pentru ca nu imi place deloc sa ma plang - de cele mai multe ori chiar fac haz (dupa ce trece suficient timp) dar.... cred in acelasi timp ca unele lucruri, nu trebuie tinute sub pres si ca ar trebui facute cunoscute pentru ca, pana la urma, cel putin in acest caz, nu este vorba despre o plangere de mila - ci despre faptul ca unui om ii sunt incalcate drepturile in cele mai - nici nu stiu ce termen sa folosesc aici - ... sa zicem de neinchipuit, ilogice, chiar moduri. Drepturi esenntiale. Si .. atunci chiar simti nevoia sa vorbesti despre acest lucru. Pentru ca daca toti am tacea, ar putea parea ca nu exista. Si.. exista. Ori asa... uneori chiar gasesti solutii.
Asadar, sa vorbesti despre asa ceva nu cred ca este o lamentare - in general, un om care se confrunta cu o afectiune sa ii zicem care il invalideaza sau ii restrange modul de „operare„ (lol) cred ca este de fapt un act de curaj sa recunoasca acel lucru, mai ales cand acel om este stigmatizat pe nedrept, si cand acel om cauta modalitati de a functiona si de a se integra, uneori chiar fara pic de ajutor. sau intelegere. Eu nu ma consider insa o mare curajoasa - mi-a luat ani, ca sa pot asterne anumite lucruri aici.
Cred ca lamentarea la care se refera autorul (de fapt sunt sigura), trece in zona „plangerii de mila”, a celor care nu fac nimic, ci doar victimizeaza, cautand orice ocazie prielnica pentru a face acest lucru. Dar acesta este un alt subiect. Insa.. simteam nevoia sa fac aceasta precizare. Si simteam aceasta nevoie pentru ca, de multe ori, cand vorbesc despre lucrurile cu care ma confrunt, ma simt eu prost pentru ca ii deranjez pe ceilalti (asta mi se trage de la reactiile pe care le resimt din partea celor din jur, unii oameni care teoretic ma stiu de ani de zile si de la care chiar nu ma asteptam sa imi lipeasca anumite etichete in frunte.. pe nedrept). Ma simt de parca, daca as vorbi despre ceea ce mi se intampla.. m-as plange. Si nu este asa. Iar aceasta paranteza imi seamana cu o alta situatie. Stiti poate (sau nu) ca exista doua carti: Magia si Bucuria Ordinii. Ei bine, a doua carte a venit ca o necesitate - de ce? Pentru ca oamenii intelesesera gresit ideea de a „arunca”. Le lipsea acel cadru in care traise autoarea si le lipseau anumite cunostinte si deprinderi - asadar autoarea a simtit nevoia sa vina cu explicatii, ce presupune de fapt acea „ordine”. Printre lucrurile prost intelese erau doua: unul - lamurirea ca fiecare om este diferit si percepe diferit necesitatea de a avea anumite lucruri care ii aduc bucurie si al doilea - aici e interesant, a trebuit sa precizeze ca daca iti place sa faci lucru de mana care presupune reciclare de materiale, atunci nu are rost sa arunci materia prima necesara (cum ar fi haine ce pot fi transformate, sau alte obiecte de gen).
Si inchid lunga paranteza - pe care am simtit nevoia sa o fac tocmai pentru ca imi place sa clarific anumite lucruri. Iar in ultima perioada parca lucrurile au devenit mai confuze ca oricand, tocmai din cauza unei abundente de informatii folosite mai mult sau mai putin .. fericit. Si acum, textul:
Si asa si este - recunostinta pentru ceea ce avem, ce suntem, pentru faptul ca suntem, este cu adevarat importanta, vindecatoare si linistitoare. :)
Cartea a fost publicata la noi la editura Litera, in 2021 si am comandat-o de aici. Este tiparita in format obisnuit, are coperte cartonate si 176 de pagini.
Iata si un pasaj pe care l-am ales pentru incheiere - mi s-a parut foarte fain (sau foarte „tare” - daca imi este permisa expresia 😅):
„ Un dicton celebru spune: „E greu sa faci distinctia intre un ganditor slab si unul adormit”, ceea ce inseamna ca, daca n-ai niciun gand valoros, mai bine culca-te ”
Pe curand!
