Buna!
La final de aprilie (28-29, cam pe acolo), am avut o intalnire cu un puzzle. Nu cu orice fel de puzzle, ci cu o reproducere dupa un tablou de N. Grigorescu: Carul cu Boi.
Cand am inceput eu sa imi iau puzzle-uri, nu prea intentionam sa imi iau reproduceri dupa tablouri (ca am sfarsit prin a imi lua cateva, e partea a doua 😅😂 - si nu regret). Dar cum de am ajuns sa il iau pe acesta? Sincer? Era la reducere :))))). Asa ca mi-am pledat cauza si bine am facut.
Din seria acesta de reproduceri din oferta D-Toys, era un altul pe care mi-l doream Taranca din Muscel, dar fix acela nu era in stoc. Cel cu carul nu prea avea castig de cauza (eu deobicei cand sunt usor indecisa ma consult cu Mami). Doar ca pentru mine, tabloul acesta are ceva aparte, pe langa faptul ca imi plac picturile lui Nicolae Grigorescu. Imi amintea de cele cateva zile petrecute prin anii 90 la Campina, la Tanti Jana, sora mai mica a bunicului nostru. Imi amintea de drumul catre si de vizita la Casa Memoriala a lui Nicolae Grigorescu, alaturi de Buni si de Ralu. Asa ca... asa sters cum pare el a fi - completa acele amintiri, dintr-o zi insorita.
Pe micuta cutie scrie mini puzzle... ma gandeam eu ca oi avea noroc de piese mici, dar nu. Sunt absolut normale ca dimensiuni si sunt variatiuni ale lui H (cum imi place mie sa zic acelei forme). La fel si rezultatul final este un puzzle de dimensiuni obisnuite pentru unul de 500 de piese.
Dupa cum ziceam, voiam mult Taranca din Muscel (inca o vreau - dar nu mai gasesc in stoc puzzle-ul 🙄). M-am consolat cu boii 😂😅 si lasand gluma laoparte, chiar mi-a prins bine acest puzzle la momentul respectiv.
Am inceput asezand piesele in cutii ca sa le.. vad mai bine. Si-am vazut eu ceva perspective nu tocmai „facile”, dar m-am facut ca nu le vad 😂😅.
Calitativ, foarte faine puzzle-urile de la D-Toys. Cel putin ce am lucrat eu pana acum. Am inceput realizand cadrul, ca sa zic asa si... am reusit din prima, ceea ce a fost bine (inca mai am amintiri cu
Shinagawa on the Tokaido ... haha).
Apoi m-am ocupat cu ... seriozitate? curaj.. :))) de partea de jos a puzzle-ului. Incet incet s-au conturat niste deal, un drum de tara, carul cu boi...
Enuziasm maxim!! Apoi a urmat sa atac cerul - m-am gandit de cateva ori ce paleta cromatica saracuta a avut la dispozitie. Evident este un mod de a face haz in fata pieselor ce alcatuiau cerul. Mai ales cand am ajuns la aceasta situatie:
Cred ca a fost prima data de cand fac puzzle-uri cand mi-am pus macar si asa in treacat intrebarea daca il voi finaliza.. sau ba, pe acesta:
Haha, de vis nu? Dar, nu m-am lasat... si incetul cu incetul (sau foarte incetul, la propriu) pana la urma i-am venit de hac:
Dar a meritat, pe bune. Cred ca a fost puzzle-ul care mi-a pus chiar cele mai multe probleme la potrivit piese la cer. Au mai fost si altele (pentru ca se pare ca am eu darul de a le alege in acest mod.. ah, dar stai ca uitasem de
Japonia si minunata portiune cu ciresii cand ajunsesem sa vad 😵 - acolo erau prea aglomerate piesele, aici erau prea.. sterse 😂).
Iata si o poza cu puzzle-ul finalizat. Nu l-am inramat, nu e nici lipit - nu am gasit pe nimeni dispus sa ma asiste cand incerc lipiciul 😅, in principiu din lipsa de timp. Dar poate vom reusi luna aceasta. Am ceva promisiuni. Dar fiind micut i-am gasit un loc sigur pana atunci.
Azi l-am scos pentru poza zilei si.. din culise va zic ca de fapt, Risu nu sta in picioare, ci leviteaza ca sa zic asa, la orizontala, deasupra puzzle-ului. Dar a iesit draguta poza nu? :D
Puzzle-ul il voi agata in clubul de puzzle gazduit de Mihaela (MNiko) si, inainte sa inchei, pentru ca este vineri, voi adaug si un citat / proverb, al carui sens l-am putut simti foaaaarte bine in timp ce montam acest puzzle. Unde mai pui ca e si in... tema:
Sa cauti acul in carul cu fan.
Dar.. cred ca ar mai fi bun de adaugat inca unul:
Pe curand!