#33 Agatha Christie - Miss Marple (12 povestiri noi). (CDL)

Buna!

A trecut ceva vreme de cand am cumparat si citit cartea. Abia asteptam sa ajunga, fericita ca voi avea noi povesti cu Miss Marple sa ii citesc lui Buni - o perioada cu mult nesomn, de unde si (cel mai probabil) mica mea scapare.

Dar sa incerc sa reconstitui evenimentele (vorba vine). Ideea este urmatoarea. Intram din cand in cand pe site la editura, urmarind noi aparitii, sau reeditari ale operei Agathei Christie, pentru a ne intregi / mari colectia. Pe langa Afacerea de la Styles (pe care, culmea, inca nu am citit-o - poate si pentru ca vazusem episodul tv), am zarit ceva ce m-a bucurat si mai mult: 12 povestiri noi cu Miss Marple, Si numele Agathei scris maaaaare pe coperta. Fiind vorba de povestiri - deci mai putin de citit per aventura, mie imi convenea de minune - in ideea ca o  voi distra putin pe Buni, fara a o obosi prea tare.

Cumva, nu mi-a picat fisa, nu s-a aprins beculetul nici cand a ajuns cartea la mine si i-am plasat strategic semnul de carte improvizat undeva la inceput... Uitasem de poza de mai sus, drept dovada....

.... am mai facut una ulterior, acum, cand incerc sa scriu cateva cuvinte despre ea. :)). NU sunt povestiri scrise de Agatha - desi, dupa cum se prezinta coperta, asa ar parea. NU. Sunt 12 povestiri scrise de alte autoare, dupa cum urmeaza:

Acum... daca ma intrebati dupa ce am citit prima povestire (sau in timp ce o citeam, hahaha), parerea mea despre carte, odata si cu izbitoarea trezire la realitate, nu ar fi fost nici pe departe una prea.. buna 😅. Nu am pretentia sa gasesc povesti copiate, adica stilul Agathei copiat la indigo. Dar sa fie credibile, vorba aceea, nu mi-o pot imagina deloc pe Miss Marple, vorbind de asa maniera:

Pentru cei obisnuiti cu stilul de a vorbi al lui Miss Marple, cu siguranta va suna strident cumva aceasta exprimare. 😅 Nenatural (ca sa fac o gluma, o Miss Marple 2.0).

Nu stiu care a fost strategia cu aceasta poveste. Sincer... de ce a fost pusa prima? Habar nu am. Dar mi-a luat cateva zile ca sa pun iar mana pe carte sa incerc o a doua 😂🤣😅. 

Ei bine, celelalte povesti sunt toate, dar absolut toate niste copodopere comparativ cu prima. Bine, nici ea nu e neaparat rea - dar stilul in care este scrisa, nu are a face cu Miss Marple. Ideea e simplisoara, dar, stiu ca ma repet, desi a trecut deja multa vreme de cand am citit-, stilul in care este scrisa.... inca ma face sa stramb automat din nas..

Acum, depasind pragul (haha) si „socul”... Cand iesim din „padurea primei povesti”, pasim in tot felul de aventuri propuse de celelalte autoare (la finalul cartii exista o mica sectiune dedicata acestora, unde putem afla in cateva randuri, cate ceva, despre fiecare). 

Nu le voi lua la rand (intentionam, dar caldurile si nu numai impun economie de timp petrecut la laptop si concentrarea mea este ... molesita). Voi spune doar ca in celelalte povesti autoarele si-au facut „simtit” stilul propriu intr-un mod elegant. Sunt unele care poti chiar credeca sunt scrise de Agatha si nu pentru ca ii copiaza stilul, ci pentru ca au stiut atat de bine sa redea culoarea epocii, sa prezinte natural evenimentele si sa ii ofere lui miss Marple acel strop de autenticitate atat de necesar. Fie se leaga de anumite evenimente prezentate in povestile Agathei (A doua crima de la Vicariat), sau imagineaza calatorii fantastice (ca aceea la New York), sau pur si simplu gasesc modalitati fericire de a aduce ceva specific creattilor sau intereselor lor in luma lui Miss Marple (Imparateasa de Jad). Unele povestiri sunt din alt „registru”- dar integrate atat de bine, incat par foarte firesti (Crima la Villa Rosa) si ce mi-a placut foarte mult, este ca multe autoare au stiut sa introduca in poveste, prin intermediul personajelor, anumite lucruri care e bine sa fie spuse, fix asa cum obisnuia si Agatha sa faca in cartile sale (care sper sa nu ajunga sa fie cenzurate, desi nu stiu ce sa spun, mai ales dupa ce au schimbat titlul de la „10 negri mititei”. Eu chiar cred ca Aghata Christie a ales cu grija titlurile si mesajele pe care si-a dorit sa le transmita. Mai degraba ar trebui sa se educe oamenii... cred ca uneori cei care acuza de rasism, sunt de fapt rasistii... Atentie, uneori = mai ales atunci cand nu poti spune un cuvant, ca automat il asociaza rasismului. Mintea lor numai la asta se gandeste. Si punand automat etichete, cum sunt, de fapt?

In fine... mi-a placut cartea. Chiar mi-a placut. In cazul in care o cumparati, sau primiti, sau va decideti sa o cititi, nu va luati dupa prima poveste. Probabil pe cineva neobisnuit cu stilul si scrierile Aghatei Christie sau cu personajele ei, sau un consumator de literatura americana cu scriitura aceea mai din topor, usor bombastica dar nu neaparat cea mai fericita, in marea literaturii, nu va avea cine stie ce problema cu povestea. Mie in schimb mi-a dat senzatia aia neplacuta de strapezit dintii, sau scrasnitura :))).  Hai ca v-am facut curiosi sa o cititi, nu? :))) Mai mult despre ea am vorbit decat despre restul. Si chiar ar fi fost de spus la celelalte - dar probabil, repet, ar fi insemnat sa scriu cate un articol  despre  fiecare in parte si nu este cazul.

In cele din urma, mai ramane sa precizez faptul ca aceasta carte a aparut in anul 2022 la editura Litera. Este brosata, are aproape 370 de pagini si am cumparat-o de aici.

Pentru ca este vineri, ar fi cazul sa adaug si un citat - de dragul jocului. Initial ma gandeam sa mai extrag din carte cateva - dar mi-am amintit de o vorba care s-ar potrivi de minune in acest caz:

”Nu judecat o carte, dupa copertile sale.”

... sau poate ca este dupa copertele sale (care forma de plural se pare ca ar fi cea corecta, coform unor cursuri parcurse de mine pe cand revizuiam gramatica inainte de un examen de admitere la facultate - nu am facut pregatire si practic am citit inainte cateva chestiuni care tratau pluralul sau alte exceptii, chestii legate de greseli frecvente, facute de multe ori din cauza vorbirii obisnuite - de exemplu cires - ciresi / cireasa - cirese... la fel cu capsun - capsuni / capsuna - capsune .. adica planta/ copac versus fruct). Dar eu asa imi amintesc „vorba”. Asa ca o sa folosesc pluralul acela. 

Si apropo de forme corecte... haideti sa va zic ce cuvant folosesc eu gresit, pentru ca asa imi place 😂🤣😅. Efectiv nu imi place cum suna forma cealalta ... dar deloc. 🥁🥁🥁🥁: topogan. Nu pot si nu vreau sa il folosesc cu b. 

 Voi aveti astfel de cuvinte? 

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 

Pe curand!

#32 Shoukei Matsumoto - O minte linistita. (CDL)

Buna!

Din cand in cand, reusesc sa mai si citesc ceva. Mult mai rar, reusesc sa mai si scriu cate ceva despre ceea ce citesc! Notez totusi titlurile in paginile Repertoarului (pe care il gasiti pe pagina Biblioteca). 

Cartea aceasta, a devansat insa alte doua care stateau cuminiti la ramd (cu folder dedicat - si inca gol). Am citit-o intr-una din noptile nu chiar linistite din luna aceasta si a avut un efect linistitor!

Scrisa intr-un limbaj accesibil, intr-o maniera relaxanta, acompaniata de ilustratii superbe, cartea vine cu informatii pe care, in mare parte, le stim, dar fie le ignoram, fie mai uitam de ele... sau pur si simplu nu ajungem la ele din cauza bruiajului exterior, sau interior, sau a amandurora (si sper ca acest cuvant chiar exista si nu l-am inventat, dar la ora PI (π)... ce pretentii pot avea?😅 - ma grabesc sa dorm).

Iata si cateva pasaje din carte, care mi-au placut si pe care am avut inspiratia sa le imortalizez! Unele sunt pasaje extrase din text, pasaje care contin esenta (sau o concluzie a) subiectului abordat:

Intr-o lume in care comparatia a devenit o obsesie, pasajul de mai sus a venit ca un balsam. Nu mi-a placut niciodata sa fiu comparata, sau sa compar pe cineva cu altcineva. Da, sa fac diverse observatii, asta e cu totul altceva. Dar cand auzeam sau aud xulescu e nu stiu cum tu de ce nu? Sau cutare la varsta ta.. sau alte prostii de gen (ma scuzati, am incercat sa fiu chiar draguta folosind termenul)... ahhh tare nu imi place. Asa ca, pentru mine partea dedicata acestei probleme a fost linistitoare.

Imi place sa ma compar cu mine, daca chiar este nevoie de asa ceva. Si imi mai place modul de gandire prezentat mai jos:

Pe langa anumite idei evidentiate (ca in cazul celei referitoare la comparatie, cu ilustratia aceea superba cu o pasare),  prezentate in cadrul unui capitol, la final mai regasim si concluzii prezentate astfel:

Am mai ales cateva fragmente referitoare la lamentari. Aici am surprins un fragment din text (cu o explicatie interesanta), o idee subliniata si concluzia. Dar inainte o paranteza:

Stateam si ma gandeam ca, scriind despre lucrurile de care ma lovesc si care imi pun bete in roate, ar putea parea ca ma plang. Si chiar pare uneori (pentru ca de multe ori umorul meu este umor doar pentru mine.. haha, iar observatiile referitoare la ceea ce se intampla astazi versus alte „vremi mai bune!, iar par a fi.. carcoteala - va asigur, sunt doar observatii) - de aceea ma abtin din greu si incerc sa scriu cat mai putin.

Am inceput sa scriu despre aceste „dificultati„ pentru ca ... aveam senzatia ca lumea m-ar putea considera neserioasa. Nu reauseam sa fac lucruri pe care in mod normal oamenii le fac si dupa ce chiar am primit anumite reprosuri (ceea ce eu am considerat a fi rezultatul unor rateuri la greu) am... cedat ca sa zic asa si.. am zis ca poate este cazul sa explic. 

E frustrant - pentru ca nu imi place deloc sa ma plang - de cele mai multe ori chiar fac haz (dupa ce trece suficient timp) dar.... cred in acelasi timp ca unele lucruri, nu trebuie tinute sub pres si ca ar trebui facute cunoscute pentru ca, pana la urma, cel putin in acest caz, nu este vorba despre o plangere de mila - ci despre faptul ca unui om ii sunt incalcate drepturile in cele mai - nici nu stiu ce termen sa folosesc aici - ... sa zicem de neinchipuit, ilogice, chiar moduri. Drepturi esenntiale. Si .. atunci chiar simti nevoia sa vorbesti despre acest lucru. Pentru ca daca toti am tacea, ar putea parea ca nu exista. Si.. exista. Ori asa... uneori chiar gasesti solutii.

Asadar, sa vorbesti despre asa ceva nu cred ca este o lamentare - in general, un om care se confrunta cu o afectiune sa ii zicem care il invalideaza sau ii restrange modul de „operare„ (lol) cred ca este de fapt un act de curaj sa recunoasca acel lucru, mai ales cand acel om este stigmatizat pe nedrept, si cand acel om cauta modalitati de a functiona si de a se integra, uneori chiar fara pic de ajutor. sau intelegere. Eu nu ma consider insa o mare curajoasa - mi-a luat ani, ca sa pot asterne anumite lucruri aici.

Cred ca lamentarea la care se refera autorul (de fapt sunt sigura), trece in zona „plangerii de mila”, a celor care nu fac nimic, ci doar victimizeaza, cautand orice ocazie prielnica pentru a face acest lucru. Dar acesta este un alt subiect. Insa.. simteam nevoia sa fac aceasta precizare. Si simteam aceasta nevoie pentru ca, de multe ori, cand vorbesc despre lucrurile cu care ma confrunt, ma simt eu prost pentru ca ii deranjez pe ceilalti (asta mi se trage de la reactiile pe care le resimt din partea celor din jur, unii oameni care teoretic ma stiu de ani de zile si de la care chiar nu ma asteptam sa imi lipeasca anumite etichete in frunte.. pe nedrept). Ma simt de parca, daca as vorbi despre ceea ce mi se intampla.. m-as plange. Si nu este asa. Iar aceasta paranteza imi seamana cu o alta situatie. Stiti poate (sau nu) ca exista doua carti: Magia si Bucuria Ordinii. Ei bine, a doua carte a venit ca o necesitate - de ce? Pentru ca oamenii intelesesera gresit ideea de a „arunca”. Le lipsea acel cadru in care traise autoarea si le lipseau anumite cunostinte si deprinderi - asadar autoarea a simtit nevoia sa vina cu explicatii, ce presupune de fapt acea „ordine”. Printre lucrurile prost intelese erau doua: unul - lamurirea ca fiecare om este diferit si percepe diferit necesitatea de a avea anumite lucruri care ii aduc bucurie si al doilea - aici e interesant, a trebuit sa precizeze ca daca iti place sa faci lucru de mana care presupune reciclare de materiale, atunci nu are rost sa arunci materia prima necesara (cum ar fi haine ce pot fi transformate, sau alte obiecte de gen).

Si inchid lunga paranteza - pe care am simtit nevoia sa o fac tocmai pentru ca imi place sa clarific anumite lucruri. Iar in ultima perioada parca lucrurile au devenit mai confuze ca oricand, tocmai din cauza unei abundente de informatii folosite mai mult sau mai putin .. fericit. Si acum, textul: 

Si asa si este - recunostinta pentru ceea ce avem, ce suntem, pentru faptul ca suntem, este cu adevarat importanta, vindecatoare si linistitoare. :)

Cartea a fost publicata la noi la editura Litera, in 2021 si am comandat-o de aici. Este tiparita in format obisnuit, are coperte cartonate si 176 de pagini. 

Iata si un pasaj pe care l-am ales pentru incheiere - mi s-a parut foarte fain (sau foarte „tare” - daca imi este permisa expresia 😅):

„ Un dicton celebru spune: „E greu sa faci distinctia intre un ganditor slab si unul adormit”, ceea ce inseamna ca, daca n-ai niciun gand valoros, mai bine culca-te ”

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 

Pe curand!

#31 Adultii astia! - Caroline Hulse (CDL)

Buna!

Luna trecuta, Danuta ne-a provocat sa citim toate aceeasi carte. A fost o surpriza, pentru ca initial se punea problema sa avem o carte calatoare. Pana la urma, s-a intamplat altceva - am primit toate aceeasi carte, pe care urma sa o citim in ritm propriu si apoi sa ne spunem parerea. Inca dinainte sa fac pe blog coltul de lectura visam la ceva de genul acesta, asa ca am pornit cu entuziasm in aventura.

Cartea aleasa se numeste Adultii astia! si este scrisa de Caroline Hulse. Am inteles ca unul dintre criteriile pentru a alege cartea a fost coperta. O coperta simpla, dar de efect, foarte potrivita cu titlul, dupa parerea mea, cumva anunta care ar fi „starea de spirit” dominanta: un fel de butoi de pulbere, dar alegerea globului, mai sugereaza ca vom avea parte de umor - un umor poate mai greu de perceput, digerat. Dar e umor britanic, iar aici e important sa tinem cont cine a scris cartea si despre cine este vorba. Fac aceasta mentiune pentru ca, asa cum am mai scris prin comentarii la recenziile publicate deja (voi lasa spre final link-ul catre ele) m-a derutat putin ancorarea in spatiu, mai ales cand am inceput sa citesc cartea. Nu stiu de ce am avut senzatia ca este vorba despre America si ceva .. nu mergea. 

-as fi vrut sa fie prezenta si papusica primita in dar, daaaar.... e o poveste intreaga aici :D-

Eu fac film.. Am mai zis. Atunci cand citesc o carte, nu imi amintesc neaparat pasaje, sau scrisul.. ci imagini, personajele capata dimensiune. Deobicei citesc inainte si putin despre autor (aceasta carte nu a avut insa nimic de genul in ea - ma refer la cateva date biografie, cat sa ai o idee cat de mica, nu la pagini intregi), ceva pe scurt despre opera ca sa ma ajute, dupa cum spuneam, sa localizez.. In cazul acestei carti am intrat cam direct in lectura - in primul rand ca stateam prost cu timpul si voiam totusi sa nu raman codasa - pentru ca am avut senzatia ca vom publica toate odata recenziile (cum nu a mai fost cazul, mi-am permis sa intarzii publicarea acestui text, din motive obiective si lipsa de concentrare... haha).  

Si, dupa cum spuneam, la inceput nu prea reuseam sa pun in scena cum trebuie actiunea, Ceva, scartaia.. Cand insa mi-a picat fisa ca nu e vorba de State si ca intuitia mea (care imi spunea ca totusi e altundeva actiunea.. vorba aceea Posey cel putin, e un nume atat de britanic ), atunci tooootul s-a schimbat. Personajele mele s-au conturat brusc altfel si am putut sa inteleg cam de ce s-au intamplat toate asa cum s-au... intamplat - chiar si episodul cu fazanul care nu mi-a picat tocmai bine (nah🙄) .

M-a indus putin in eroare si lipsa zapezii - dar si la noi vremea s-a dat peste cap, doar nu era sa ma astept ca in Anglia sa mai fie zapezi ca pe timpul Agathei Christie de exemplu... sau prin anii 80. 

N-am zis prea multe despre carte nu😅? Mie mi-a placut! Cred ca in rolul lui Matt l-am vazut pe Hugh Grant (pana si partea cu parul i se potriveste perfect!). Umorul britanic este pe stilul meu - un pic de dark, un pic de sarcasm, multa ironie... Persiflare (poate si autopersiflare). 

Apoi trairile - trairile lor pot fi inteles destul de dificil, daca scoatem din context faptul ca e vorba de UK. La fel, daca veti citi literatura japoneza, fara a tine cont de cultura lor si obiceiuri, comportamentele, felul de a fi, modul de a vorbi si a actiuna, vor fi greu de inteles, digerat sau chiar acceptat. 

Ca o paranteza, cand am citit Drumurile catre Sata. 3000 de kilometri pe jos prin Japonia. - Alan Booth (CDL), o carte scrisa de un englez, despre Japonia, am putut sa vad cat de mult se aseamana insularii in gandire, dar sa simt si diferentele dintre ei. Foarte, foarte interesant - am spus si atunci si repet ca mi-ar fi placut foarte mult ca autorul sa refaca traseul si in anii 90, poate si in 2000 - dar din pacate a murit. Ar fi fost foarte interesant de vazut mai ales cum s-au schimbat lucrurile si cum se percepea acea schimbare....

De ce am scris tot ce am scris pana acum? Pentru ca asta e ideea - cartea prezinta o parte a cotidianului britanic contemporan. Umorul este cam la tot pasul - cred ca Diana a zis „comic de situatie” - e drept ca unele situatii sunt foarte ... butoi de pulbere, dar incercati sa vizualizati personajele si felul in care se comporta, - daca v-ati uitat vreodata la o comedie britanica (Love Actually - ar fi un exemplu sau What Rats Won't Do), probabil ca ati vazut unele situatii care par mai degraba tragice, decat comice - sau, din contra, unele care par foarte comice si totusi, in spatele comediei, este de fapt multa.. tristete. 

Structura romanului mi-a placut mult - actiunea din prezent merge in paralel cu intamplari din trecut, care practic ne creioneaza ce s-a intamplat si cum de s-a ajuns aici, ne ajuta sa ne facem o parere despre fiecare personaj in parte. Personajele  nu pot fi etichetate simplu gen.. Alex = om de stiinta. Ci au foarte multe „straturi” si ni se dezvaluie prin ochii celorlalti, care ii vad mai mult, sau mai putin „clar” - fiind fiecare influentat de diverse. Imaginea fiecarui personaj este „in continua schimbare” - pentru ca, in timp, parerea celor din jur se schimba, iar intamplarile si imprejurarile ne dezvaluie care ar fi adevarata fata a fiecaruia... Si este foarte interesant de observat acest fenomen - cu rasturnari de situatie, neprevazute uneori.

Intercalate se gasesc fragmente din brosura care prezinta statiunea unde se petrece mare parte din actiune (si aici e mult umor, sunt alese ele cu talc), dar si inregistrarea unui apel la serviciul de urgenta, urmat de alte consemnari ale declaratiilor luate diversilor „martori”. Interesant este faptul ca cele din urma se prezinta ca un fel de monolog - ati observat? Practic intrebarile sau reactia celui care conduce investigatia sunt mai mult ghicite din diferitele reactii sau raspnsuri ale celor chestionati. 

Aceste fragmente sunt comedie pura - nu ai cum sa nu razi imaginadu-ti cum Sheila are pregatite 15 cani in ghereta... sau raspunsurile savuroase ale lui Scarlett. Si foarte interesant (da stiu... am tot repetat acest cuvant, dar n-am ce face - cred ca e cuvantul cheie) este cum, prin aceste scurte fragmente, poti fi indus in eroare - de exemplu, cearta ceea pomenita, dintre Alex si Mat, ar fi putut sugera ca acesta ar fi fost ranit. Desi exista anumite indicii ca nu acolo ar fi problema (dorinta aceea de a castiga cu orice pret Ironman-ul, cumva prevesteste ca ceva se va intampla - la fel ca aluzia Sophiei Trevor, sau accidentul de la alergare, ca sa nu mai amintesc despre Claire care le cam bea.. destul de mult).

Cartea aceasta ne dezvaluie taria de caracter de care dau dovada unele personaje, anumite norme specifice culturii si modului de viata britanic (vezi modul in care au ales ei sa rezolve problema), face sa cada mastile aparentei si ne permite sa vedem dincolo de mastile convenientei, pana in miezul problemei, sau sufletul personajelor, fiecare cu slabiciuni sau puncte forte. Influenta societatii este deasemenea reflectata in modul in care se comporta - in general la insulari sunt anumite lucruri comune (de exemplu la japonezi este cultul resspectului, la britanici la fel acel  „sa pastram aparentele de dragul convenientelor” - cam asa ceva) dar e vin cumva la modul firesc, nu ca in alte loculri (de exemplu la noi, unde au o incarcatura de regret si martirism ce da in agonie.. haha).

Nu mi-am propus sa scriu foarte mult - in ultima vreme ma concentrez destul de greu (si-o fi spunand oboseala cuvantul, mai stii?) si eu oricum cand este vorba sa povestesc despre carti, nu sa fac analiza (desi si acolo „bateam campii”, haha, dar desigur atingeam punctele necesare, numai ca in stilul meu - nu am putut toci comentarii, asta e) vorbesc / scriu mult. As vrea sa mai spun doar un lucru - acest „experiment” foarte fain de a citi aceeasi carte (si mi-ar  placea mult sa repetam experienta) mi-a reamintit de ceea ce ne-a povestit la un moment dat Dirigu, in liceu - adica genialul meu profesor de limba romana, care ne incuraja mereu sa citim ce avem in programa si nu numai si sa trecem prin filtrul nostru. Mai precis mi-a adus aminte de urmatoarea intamplare - la o ora ne-a propus un exercitiu de imaginatie: ne aflam in magazinul Fortuna, din centru si il traversam impreuna de la un capat la altul, la etaj. La final, fiecare va trebui sa spuna ce a vazut. Acelasi magazin... raspunsurile insa vor varia, nu? Nu vedem toti la fel, nu simtim toti la fel. Poate de aceea, eu gasesc cu atat mai interesant sa citim aceeasi carte si fiecare sa vina si sa spuna cum a fost experienta, ce a descoperit, ce i-a atras atentia si asa mai departe. 

In concluzie, ca sa nu mai lungesc: mie mi-a placut cartea, mult. Cum a fost structurata, cum s-a prezentat actiunea, cum s-au conturat personajele - pana si partea cu fazanul o inteleg, chiar daca nu mi-a convenit, ca necesara in povestea aceasta. Mi-ar placea sa fie si ecranizata. Si ma bucur ca este o carte cu happy ending. Nu sunt foarte incantata de partea cu ... drogurile - dar, din pacate, au fost sunt si se pare ca vor tot fi.... - cred insa ca au si ele un rol educativ acolo, de genul ce sa nu faci, sau cum sa nu fii. Cred ca pana la urma, tot ce contine cartea are scopul si rolul ei (chiar si faptul ca Scarlett ajunge la dansul burlesc, inocenta ei in ceea ce priveste anumite lucruri - desi are 7 ani, sau comportametul adultului adolesctent copil Pat..rick).

Cartea a fost publicata la noi la editura Leda Edge (Corint), in 2018 si am primit-o in dar (Emotii si bucurii ce incarca baterii (sufletesti) de la Danuta. Este tiparita in format obisnuit, brosata si are 414 pagini.

Recenziile prietenelor mele se afla in tabelul creat de Danuta aici: Blogul Dănuței: Ce ți-e și cu adulții ăștia! , unde voi adauga si eu gandurile acestea .

Cat despre citate, recunosc ca nu am notat niciunul atunci cand am citit-o din lipsa de timp dar poate si pentru ca m-am gandit ca o voi reciti cu Buni si Mami (ceea ce si facem, chiar acum) si ma voi ocupa atunci... totusi, cum mi-am propus sa public acest articol in prima zi de vineri din februarie si eu am scris impresiile de mai sus la scurt timp dupa ce am terminat de citit, am luat cartea si am ales cateva fragmente pe care le-am fotografiat, asa ca nu pot spune ca ar fi chiar cele mai reprezentative fragmente, pur si simplu mi-au atras mie acum atentia prin „ceva”. :)

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 

PS: ati vazut cine ii tine companie lui Risu!!? :D 

#30 Muncile lui Hercule - Agatha Christie (CDL)

In asteptarea celor doua carti pe care i le-am luat de ziua ei, m-am gandit sa reiuau una deja citita, dar mai usor de parcurs, ca sa ii tnem companie lui Buni. Mie imi place tare mult cum scrie Agatha Christie si.. mai ales, faptul ca introduce subtil prin replicile personajelor sale, anumite idei, precum cea de mai jos: 

Foarte ... actal inca, nu? Poate de aceea nu mi-a placut deloc faptulca i-a fost schimbat titlul cartii cu 10 negrii mititei. Nu il alesese ea... degeaba. Daca tot recitim cartea, am zis sa o aduc putin la coltul de lectura - mi-e destul de greu sa ma concentrez si sa scriu recenzii in perioada aceasta. Dar macar asa...

Puteti vedea lista povestilor - cea de mai sus. Titlurile au legatura cu muncile lui Hercule, eroul mitologic. Cazurile pe care Poirot le rezolva au legatura cu acele munci- ceea ce face ca totul sa fie foarte interesant si subtil. Dar ... deloc obositor. 

As fi facut ceva mai multe poze - cu siguranta atunci cand citesti o carte scrisa de aceasta autoare ai multa materie prima pentru citate si nu numai :). Dar ideea recunosc ca mi-a venit atunci cand am citit pasajul de mai jos:

Bunul Dumnezeu nu intentionase ca omul sa traiasca din mancarea la cutie.

Ehe.... :) 

Cartea a fost publicata la noi la editura Litera, in 2022 si eu am cumparat-o de aici. Este tiparita in format mic, brosata, are 416 pagini si contine 12 povestiri - cate munci ale lui Hercule a realizat Poirot.

Voua va plac cartile Agathei Christie? :)

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 

Inainte sa inchei, as vrea sa ii urez Laaaaa muuuuulti ani frumosi si sanatosi lui Carmen!!! 🎉🎉🤗💗si sa ii trimit din partea noastra un buchet imens de imbratisari (asa virtuale, dar pline de caldura sufleteasca). Am ales o plansa colorata in ton cu vremea de afara si cu trimitere la vremuri care mie personal mi se par fascinante:

Sper sa iti placa - sunt si niste trandafiri superbi pe acolo... ca sa nu mai zic de umbreluta. Hehe!! Pupici cu drag!

Ja ne!

later edit:  Un proiect in lucru si un citat marca Agatha Christie.

#29 Bucle Aurii si cei trei ursi - Sybile (CDL)

Buna!

Caldura mare dragii mei (era sa scriu Mosului 😂😅) - iar pentru urmatoarele doua zile se pare ca se pregatesc si mai multe grade. Ieri noapte n-am reusit sa dorm, sa vedem ce fac in seara asta - momentan fredonez „eu vara nu dorm, nu am somn” ca doar atat stiu din piesa asta (si mi-a luat ceva sa o gasesc pentru ca uitasem efectiv cum se scrie numele lui ... nu stiu de ce ma gandeam ca are un K in el ):

Voi? :) 

Mai bine sa ne racorim un pic cu ajutorul lui Rukkusu si Raza de Soare. Si.. cartea aleasa de noi pentru Mesager in Misiune: Salvam carti! Episodul al doilea : Iulie - Unde ne poarta povestea?. Actiunea are loc in padure, asa ca, teoretic, e mi racoare un pic, nu?

Cartea aceasta am „salvat-o” noua, de la plictiseala pe raftul online. Totul a pornit de la Cursul Domestika: Carla Mitrani - Sa crosetam marionete pentru degete. Personale din curs fac parte din aceasta carte - asa ca am fost curioasa. Nu stiam povestea - am gasit doua variante ale ei la Litera si le-am pus la urmarire in wishlist. Apoi... am uitat de tot pana acum la sfarsitul lui iulie, cand mi-am luat ceva de pe Elefant - aveam un voucher care expira si am gasit ceva la pret foarte bun, ceva de pe lista mea de dorinte. Cum imi lipsea o suma mica de bani ca sa pot aplica voucherul. mi-am amintit de cartile cu Bucle Aurii, dar niciuna nu avea un pret bun la acea data ... si atunci a aparut o a treia. Aceasta... De cand am vazut ilustratia de pe coperta am zis: ea e. 

Asa ca am luat-o. Prima surpriza a fost ca este toata cartonata. Nu ma asteptam - dar nu e un minus, mie imi plac genul acesta de carticele. 

Nu are text mult - e... „condensat” - sa fie oare pentru copii mici? (glumesc). Ilustratiile sunt absolut superbe. Nu stiu cum sunt la celelalte carti, dar mie imi place mult cum este realizata aceasta. 

Nu are foarte mult text - dar nici foarte putin. Este echilibrat. Povestea este simpla si... ca sa rezum, ideea este ca nu e neaparat rau sa fii curios, atata timp cat ai o masura, nu? Daca iti „bagi nasul unde nu-ti fierbe oala”, ca sa o citez pe mama fetitei, te poti alege in cel mai fericit caz cu o sperietura - deci mai bine sa fii prevazator.

Dar mai bine sa dau cateva pagini inapoi, mai spre inceputul povestii, ca tot spuneam ceva de racorit, mai devreme... Ei? Asa-i ca e draguta casuta?

Cred ca si lui Rukkusu i-ar placea una! Probabil ne-ar invita pe toti la ... o limonada! :)). Asa pare a  spune.

Cartea a fost publicata la noi la editura Litera, in 2021 si eu am cumparat-o de aici. Este tiparita in format mic, are coperta si paginile cartonate, ilustratii superbe si vreo 24 de pagini.

In afara de puteti citi din poze, mai las un gand de final, sau o invatatura pe care Bucle Aurii si-a insusit-o si... a impartit-o mai tarziu si cu noul ei prieten, puiul de urs!

„Fetita l-a invatat sa frecunoasca animalele padurii si l-a sfatuit sa nu fie.... prea curios!”

Apropo de curiozitate - voi stiati povestea? O aveti in varianta mai veche? E prima oara cand aud de ea - la acel curs. 

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 

#28 Holly Webb - Oscar se simte singur (CDL)

Buna!

Nu am mai scris de tare mult timp pentru coltul de lectura. Am citit si mai rar, e drept (ultimele carti le-am audiat, mai degraba - a citit Mami pentru Buni si eu am ascultat in timp ce faceam diverse treburi). Cititul implica energie (cel putin la mine), nu doar relaxare - pentru simplu fapt ca, atunci cand citesc, creez un fel de film al cartii si.. probabil ca de aceea, mi se face si foame.

Iar daca sunt foarte obosita, nu ma pot concentra prea bine, mai ales cand este vorba e carti ceva mai serioase, care implica un aport energetic (lol) ridicat :))). Nu ma luati in seama... nu stiu de ce am simtit nevoia sa folosesc asemenea termeni, se mai intampla.

Cand am facut o comanda de carti, mai prin primavara, am luat o carticica si pentru Kouki. Cand eram mai mici (eu si Ralu) mi-a dorit si eu dalmatian (deh, probabil ca multi copii si-au dorit, dupa ce au vazut desenul animat, haha). Desigur ca la bloc - iesea din discutie.. dar, am zis ca ar fi dragut, sa cumpar carticica aceasta si sa o citesc alaturi de Kouki. Nu stiu daca v-am povestit data trecuta (cand am povestit despre Spiridusa Adevarului - nici nu mai stau sa caut), dar lui Kouki ii place cand citim. Avea chiar locul lui intre mine si Buni si abia astepta sa iau cate o carte in mana. Este atat de dragalas.

Imi plac cartile autoarei - imi plac pentru ca au niste ilustratii foarte dragute si.. pana acum, toate s-au terminat cu bine, desi mi-au dat ceva emotii, recunosc. Aceasta carte face parte din colectia „prima mea lectura - campioni la citit 6”. Am mai cumparat carticele de acest gen si pentru baieti, dar pentru incepatori (cred ca vreo 3 - poate reusesc sa le citesc si eu inainte sa le dau, pe cele pe care le mai am la mine si va povestesc si voua.

Abia astept sa vina pe aici, mai ales ca micul N (care, apropo, face doar 8 ani la toamna :O) stie sa citeasca (in germana, dar... cu siguranta se va descurca si in romana :D cu putin ajutor).

Cartea are 126 de pagini, multe ilustratii foarte frumoase si un subiect interesant: aflam cate ceva despre dalmatieni si felul lor de a fi, ne strecuram putin si familia lui Hannah, sora unui fratior mai mic, pe nume Zak. Toate personajele au de invatat cate ceva de pe urma peripetiilor prin care trec. Si imi place ca nu conteaza ca sunt copii, sau adulti, chiar invata si recunosc cand fac greseli (pana la urma, haha, nu chiar din prima) si fac schimbari. De-ar fi asa si in realitate :).

L-am convins pe Kouki sa faca si el o poza... dragul. Asta imi aminteste cand am primit cartea mare de tot  "Totul despre CAINELE TAU" - dupa cum vedeti, si Do era iubitor de carti :D.

O recomand pentru o lectura usoara, placuta. O poveste simpla - dar frumoasa, din care se pot trage multe invataminte. Cred ca esenta este faptul ca, atunci cand suntem (si invatam sa fim) atenti la ceea ce se intampla in jurul nostru si la ceilalti, ne este mai usor sa cream o lume mai buna pentru toti. :)

Cartea a fost publicata la noi la editura Litera, in 2020 si eu am cumparat-o de aici. Este tiparita in format mic, are coperta de hartie si este etichetata pentru nivelul 8-9 ani (lol). 

Cateva fragmente:

”Mai avem doar zece zile! exclama bucuroasa Hannah. Si deja catelusul imi poarta noroc! Poate o sa ajung actrita de Oscar! Apoi, brusc, se opri in mijlocul trotuarului. Oscar! Mami, putem sa-i spunem Oscar? E un nume foarte dragut!”

 ”(..) Parintii ei nu-l certau niciodaa pe Zak.De fiecare data cand se purta urat, ei spuneau doar ca e mic. Ei bine, Oscar era si mai mic! Fetita spera doar ca mama n-o sa-l lase pe Zak sa-l supere cand ea avea sa fie la scoala.”

”Hannah clatina din cap, uluita. Era pur si simplu nedrept, Nu stia cum reusea Zak, dar el nu iesea niciodata vinovat.”

”Zambi in sinea ei, dar nu la gandul minunatului costum de inger pe care avea sa-l poarte. Sub masa, un botic cald i se odihnea afectuos pe picior. Fetita lua o bucata de carne in dintii furculitei si o scapa ”din greseala” pe langa scaun: Oscar merita o tratatie. Catelusul se repezi si o infuleca din zbor.” 

 ”(..) Hannah arunca o privire la mica fotografie pe care o tine in mana, una dintre imaginile lui Oscar care-i placeau cel mai mult si pe care o lipise pe o bucata de carton ca sa o poata pastra in ghiozdan. Se simtea cam nervoasa, si faptul ca-l putea privi pe Oscar, cu chipul lui drag, o facea sa se simta mai bine.”

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 

#27 Matt Haig - Spiridusa Adevarului (CDL)

Ieri seara mi-am facut un cadou - am citit o carticica pe care mi-o cumparasem de ceva vreme:  Spiridusa Adevarului. Am citit-o in camera mea, la lumina generoasa a celor 5 becuri care se incarca de la soare (momentan sunt cam descarcate ... din motiv de vreme neprietenoasa).... si am citi-o cu voce tare :)))). Bine, nu foarte tare... ca era destul de tarziu si nu voiam sa deranjez pe nimeni. Insa Kouki se cuibarise la pi mine in brate si asculta. Pana la final a adormit.

Am citi pana acum 4 carti scrise de Matt Haig; trilogia de Craciun (si aceasta carte are oarecum legatura cu trilogia pentru ca Spiridusa apare ca personaj in ele) si Cum sa oprim timpul. Mi-am mai luat cateva si sper sa le pot atentie cat de curand.

Cartea este scrisa in rime... si are ilustratii superbe realizate de Chris Mould. Spiridusa noastra a primit un dar special: sa spuna adevarul. (Ca Ella Enchanted, daca stau sa ma gandesc bine.)

Din aceasta cauza, nu prea are prieteni (adevarul doare, printre altele...) si incearca sa se izoleze de ceilalti. Totul se schimba cand o intalneste pe Aada. O fetita din Helsinki... Ei ii spune, la un moment dat, urmatoarele:

Totusi, Aada, spre deosebitre de ceilalti, nu fuge de Spiridusa.. mai mult, ii propune sa locuieasca impreuna cu ea si tatal sau. Cum viitorul depinde pana la urma de alegerile pe care le facem, Spiridusa mediteaza la propunerea facuta:

Ce alegere va lua? 

M-am bucurat mult de aceasta lectura. De ilustratii, de mesajele din carte, de tot. Am ales si un citat care mi s-a parut demn de notat (asta ca sa fac si eu o rima.. hehe):

Cartea a fost publicata la noi la editura Nemira (Nemi), in 2021 si eu am cumparat-o de aici. Este tiparita in format mic, are coperta cartonata si este etichetata pentru categoria de varsta +7.

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 😊

Cartea prietenie a micului H.

Azi ne-am vazut un pic pe fuga si tot pe fuga am completat in cartea de prietenie a micului H. Eh... si nu doar  pentru mine! Si pentru Kouki si pentru Buni..... :)) V-am facut si voua cateva poze sa vedeti cum arata cartea si cum sunt paginile pentru cei care completeaza (acum mi-am amintit ca mai era o sectiune la final :))))) dar cred ca nu era musai sa completez si acolo -nici nu stiu).

Rukkusu a tinut sa se joace un pic cu scutul de paiete reversibile de pe coperta (am vazut ca sunt mai multe modele, dar am uitat sa fac poza, haha). Sa vedem daca observati cum s-a jucat si scutul de paiete cu Rukkusu).

Mai sus sunt cele doua pagini in care am completat eu (sunt si patru dragoni si cum dragonul a fost la putere in ultimele doua zile, cat am completat eu - cu stiloul, am fost foarte inspirata, asa ca s-a intins intr-un locusor putin cerneala.. - micul H mi-a tot numarat dragonii). Da, sunt in germana. Nu, am completat in romana... :)))).

Pentru ca micul H a insistat sa completam fiecare pe pagina lui, m-am conformat, ce sa fac. Lui Kouki i-am completat in decor de pirati. Hahahaha. La el am scris cu un creion mov. Bucurie mare.

In caz ca va intrebati ce a trebuit sa completam... va spun putin mai jos, vorba aceea.. „aveti putintica rabdare„ :))).

Buni a avut parte de dinozauri ... hahaha! Acum am observat. :))) Ce bine se inteleg dinozaurii cu Ioana Radu. Agatha Christie si Poirot! :)))

Urmatorul model era acesta in spatiu - sper sa completeze Tati (lol), nu de alta, dar dupa, urmeaza unul cu Leu... si i s-ar potrivi lui Mami.. 

Sa va spun si ce trebuie completat: numele - porecla - data nasterii si inaltimea (la Kouki am pus lungimea - a fost foarte amuzant ca tot incercam eu sa il masor cu o rigla.... Si Kouki se tot uita si invartea ce vrea fata asta de la mine, spre deliciul si bucuria micului H, care l-ar fi albit la propriu de pupaturi di mangaieri si dragareli... :))).

Apoi culoarea ochilor si a parului (de colorau - acolo unde sunt cele doua cerculete). Unde locuiesti, numarul de telefon/mobil/adresa de mail - sa vedem cata lume ma cauta acum :))) - glumesc. Ce ne place/ ce nu ne place si o aventura grozava (ceva de gen). Pe pagina doi - mancarea favorita/cartea/filmul/muzica si animalul preferat. Ce iti place sa faci in timpul liber, ce iti doresti sa te faci cand cresti mare, care este cel mai tare vis al tau si o urare/un mesaj pentru posesorul cartuliei.

Rukkusu s-a jucat cu scutul din paiete reversibile - a zis ca vrea si ea ceva cu paiete reversibile - cred ca as putea sa o ajut.... dar nu stiu cat de curand. Bine ca nu i-a venit micului ideea sa le puna si pe Peta si Ralu sa completeze (eventual si separat - nu ca nu ar fi completat, dragutele de ele, dar... nah - adica as fi completat eu, se intelege). 

Ah, uitasem, se pune si poza (ceea ce eu nu am pus, dar o sa adauge Ralu).

In rest... mi-e foarte somn. A fost iar bairam azi noapte si eram asa de obosita ca m-am bagat in pat, nu am mai terminat ce aveam de lucrat... am terminat de dimineata si va povestesc probabil maine - daca nu uit sau imi vine alta idee...

Pe maine!