Se afișează postările cu eticheta Dodo. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dodo. Afișați toate postările

joi, 21 noiembrie 2024

22 de Dodo, amintiri si ... reflexii. (Reflexii in Oglinda 91)


Hei!

Azi se implinesc 22 de ani de cand a intrat Dodo in viata mea. Cam pe la ora asta ... ce  ciudat.. a venit pe la 7 seara si ceva, a plecat  pe la 7 seara si ceva. Multa vreme nu am realizat in ce zi de Mare Sarbatoarea a venit - dar toata viata am simtit cum m-a aparat si.. chiar si acum.

Poza cu el in prima zi am mai pus pe blog (la diverse aniversari). Nu am foarte multe din parioada lui de bebeluseala (adica de la 2 luni jumate cat avea cand a ajuns.. pana pe la 1 an), pentru ca primele 2 saptamani le-a bolit de la vaccin si deparazitare... si uite-asa ne-am trezit ca baiatul a crescut :)). 

De Revelion (2002-2003) am petrecut impreuna (eu si el) :D. Si atunci s-au facut cateva poze. Eu am avut inspiratia sa imi lipesc o steluta  pe fata (da, aia e o steluta albastra), pe care o pescuisem de pe ai mei - fusese ceva gen confetti). Bine, nu era lipita, doar asa, asezata.. ca sa fie festiv. Deci chestia aia de pe barbia mea e o steluta albastra :)))).

Zanul care asa ar fi trebuit sa creasca de mult, nu s-a lasat pana cand a devenit baiatul mare pe care il stiti probabil deja. Dar pe atunci era cred.. inca mai mic decat e Kouki. Cu taote ca snururile lui rebele il faceau sa para mai mare :)).


Ah.. si eu aveam snururi.. e perioada scurta in care am avut semi-permanentul acela simpatic, care, dupa fiecare spalat pe par, ma transforma intr-o adevarata rockerita :)))))))). Si daca tot am amintit de acest amanunt, odata (desi poate am mai povestit), pe cand incercam sa imi susuc snururile...m-am trezit blocata, cu nasul in covor... Ralu nu mai putea de ras - privind scena din pat, unde statea cocotata... nu imi era mie atat de faptul ca riscam sa raman fara cateva snururi... ci nu care cumva sa se inece copilul... din fericire, pentru el si pentru mine, trilurile Ralucai i-au atras atentia si - baiat destept - s-a napustit asupra puloverului alb ca neaua agatat de marginea scaunului, pulover mult iubit de Ralu.. moment in care rasul ei a inghetat si s-a transformat in altceva... acoperit de rasul meu hahaha.. dar stati pe pace, l-am luat pe micul bandit de pe puloverul alb, la timp).


Inapoi in zilele noastre, acum cateva zile, pe 16 noiembrie, a trimis mami pe whatsapp, in grupul nostru, o poza foooooarte faina, pe care scrie clar RIO (adica eu asa am vazut...). Asa ca am sutit-o incantata sa v-o prezint:


Si poza de ieri cu imagini cu zapada proaspat cazuta, surprinsa de pe geamul deja impodobit, este tot sutita, de data aceasta via Ralu. Si ma bucur daca v-a placut.

Sunt la zi... insa doar cu articolele... imi propusesem sa le fac ceva celor mici (mari) sa le trimit pentru sarbatori.. dar nu ma incadrez... si nici la alte planuri creative nu stau prea bine, din pacate. M-am horatat sa las planurile deoparte. Fie ce-o fi. (probabil ma va tine timp de cateva minute, dar e bine si atat... hahaha)

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:
” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”


Ja ne!  


 

miercuri, 20 noiembrie 2024

Miercurea fara cuvinte - Intre Zapada de azi si Inimioare de Dodo.






Episodul 368 de la Miercurea fara cuvinte care, dupa o plimbare prin blogosfera pe la prieteni dragi, s-a intors acasa, inapoi, la  Carmen.


Tema: Zapada de 20 noiembrie si inimi de Dodo
📷 1 poza zilei alaturi de Lottie
📷 2 poza de azi de la Ralu
📷 3-4 inimi de labuta de Dodo din 10 iunie 2017




-📷 mai multe episoade 📷-   

🔕Am recuperat


miercuri, 23 octombrie 2024

Miercurea fara cuvinte - TBT cum ar veni.









Episodul 364 de la Miercurea fara cuvinte care, dupa o plimbare prin blogosfera pe la prieteni dragi, s-a intors acasa, inapoi, la  Carmen.

🌰🌰🌰

Tema: Amintiri din 2014.
📷 1 poza zilei alaturi de Lottie
📷 2-3 Eu si.. Dodo 30 mai 2014
📷 4 7 iunie 2014
📷 5-6 Eu si Dodo 6 iulie 2014
📷 7-8 24 august 2014


🌰🌰🌰🌰🌰🌰


-📷 mai multe episoade 📷-   

sâmbătă, 7 septembrie 2024

22 de Iubit. Ea a iesit la iveala. Si zburataceala care doare.


Omul se tot leaga de ... diverse. Acum 22 de ani habar nu aveam de Iubit. Adica de Dodo. Nu stiam nici ca asta ar insemna numele lui. Data de „nastere” i-am stabilit-o si noi aproximativ cand a ajuns la noi. Deci teoretic 22 de ani de Iubitul Dodo vor fi in 21 noiembrie... 
Voiam sa fac felicitarea cu sticla pentru el azi. Dar nu e dupa cum vrei. De cand s-a deschis cutia pandorei e numai zbatere.

Ea a iesit la iveala din stransoarea in care fusese prinsa, eliberandu-se de husa plina de praf... ca sa o scartai eu putin cu dragoste ce e drag. 

Zburataceala doare si improasca pene zburlite in aer. Scot fum pe nari si zgarii tastatura .... scriu si sterg. Ma gandesc ca poate e mai inteleg sa stau inca usor pana cand zborul.

Chiar am crezut ca daca sunt „cu minte cuminte” voi avea si eu timpul meu. Dar sunt atatia ani de cand astept. In jur toti „se bucura de viata”. N-am loc. Nu inteleg frate... ca nici macar nu as ocupa mult. 

Dar nu aici e problema. Ce e diferit sperie. sau poate ca nu ce e diferit. E incomod. Mai bine sa i se puna niste etichete si masti convenabile, ca doar toti stiu mai bine decat mine cum sunt cu adevarat, nu? :)

Ce de facut? Am deschis cutia Pandorei - nu prea aveam de ales. Se stransese latul si pana la urma am fix ce am cerut. Doar ca puzzle-ul asta e unul in care piesele sunnt raspandite si, mai mult de atat, piese camuflate - asa ca e un fel de joc de-a baba oarba, intr-un labirint cu pereti usor instabili.

Cert e ca ce am primit de data asta e .... ceva ce poate in alta perioada a vietii nu as fi putut sa simt atat de .... puternic. Efectiv vibram pe aceeasi frecvente.

In rest viata e anosta si infecta ca si pana acum. Nu are rost sa ma fac ca nu e asa. Nu schimba realitatea cu nimic. Nu poti deschide un geam, o usa si uneori nici cu ele inchise nu poti sa te relaxezi si tu linistit. Trebuie sa fii vesnic in alerta. Azi stateam cu gemuletul deschis la bucatarie (et 4 plus 3 mezanine) si naiba stie de unde a venit un danf de ceva cu lavanda de a dat cu mine de perete la propriu. Mi s-a smucit capul si mi-au dat lacrimile (culmea ca nu de la lovitura, hahaha). 

Dar mai terminati naibii cu risipa asta de parfum sintetic, Asta nu e viata e COMERT si profit si DROG. WTF? Sa ii invatam pe astia mici de mici cu toaaaaate mirosurile lumii si sa aiba mereu fructe si vegetale la orice moment al zilei si al noptii???! Nu zau. Si unde este ordinea fireasca anotimpurilor? A vietii... Chiar nu conteaza faptul ca ce e in magazine e in proportie de 99 la suta gol de continut si plin de orice altceva? In fine.... Desteapta-se cine mai poate. Si daca indraznesti sa aduci vorba ... de-ndata e invocat Sfantul Profit. Nici macar pe net nu mai scapi de reclame stupide.. gen Adela Popescu (altfel ea e simpatica) care canta pe ceva piesa celebra cat e de cool sa stai intr-un asternut care si dupa 10 zile are prospetimea (hahaha) unui parfum sintetic infect, care oricum ... si daca nu ar mai fi folosit in urmatoarele 20 de spalari tot nu ar iesi complet din tesaturi, sau corp)....Whatever.

Azi toata ziua am cautat o piesa din puzzle care se pare ca s-a evaporat. Foarte neplacut. Si obositor... dar necesar. 

Si gata ca parca vad ca sterg iar si ar fi a nu stiu cata oara. Macar acum am falfait mai ... Linistit. :))))))))

joi, 27 iunie 2024

Apus magic de soare. (Reflexii in Oglinda 70)


Astazi calatorim iar in timp, tot in aprilie, dar pe 7. Am primit atunci doua poze superbe de la tati - sunt facute la lacul de acumulare de la Budeasa, privind intai spre baza de antrenamente si spre lacul mai micut, care are si insulite pe el (undeva in stanga se afla si mestecenii lui Dodo).....


Si apoi in partea opusa, spre barajul mai mare. Sper sfarsitul anilor 80 am fost la barajul de mai jos sa facem plaja... era un loc oarecum amenajat (e mult spus) in sensul ca existau niste scari sapate in mal... si nu era apa foarte adanca si era un soi de nisip (ca asa era solul). Avem si o poza in una din datile cand am fost acolo - si cred ca au fost doar doua...
Ce demult mi se pare... acum am senzatia ca s-au facut niste terase pe acolo... de fite (cumva). Dar oricum nu se vede malul despectiv in poza, ci cel din partea opusa si... un apus fantastic de frumos, reflectat in apa:


Si imi place super mult cum am reusit sa fac poza zilei - in ultima vreme pozele cu monitorul in spatele lui Risu au iesit chiar bine... ati observat? :).


Si acum, inapoi in prezent.. azi suntem in 27, deci teoretic, daca e sa ma iau dupa ce mi-a spus cineva.. azi Kouki implineste 7 anisori. Pui mic, bun, scump si iubit. 😍

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:
” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”


Ja ne!   

duminică, 23 iunie 2024

Albastrel. (amigurumi)


Au trecut 7 ani. Atat au trecut? 7 si 20... sau ceva de genul... seara.

Pe 23 iunie era ziua de nastere a bunicului meu Nelu, dar si a surioarei lui Buni, tanti Ani. Pe 23 iunie 2017 insa... a fost ziua cand Dodo si-a luat zborul.....

Sunt 7 ani de cand tot incerc sa fac la mesteceni un mic coltisor cu albastrele, sau flori de nu ma uita. Ironia este ca, in loc sa ajung macar o data pe saptamana daca nu mai des acolo... am ajuns tot mai rar si se fac mai bine de trei ani de cand am fost ultima oara. Nu ca nu as vrea, nu ca ar fi la cine stie ce distanta de mine..

Atunci cand Micaela mi-a zis ca hortensia din carticica seamana cu o floare de nu ma uita (o intrebasem eu ce bebelusi flori si-ar dori :D), m-am gandit ca ... as putea face un mic bebelus cu buchet de floricele de nu ma uita pe cap :)).


Am schimbat putin fata de carte (voiam sa pun si putin galben in centru dar nu am avut margelutele galbene la indemana - poate o voi face altcandva, sau poate ca nu) si mi-am facut un baietel de nu ma uita. Ca tot ii spunea Mami lui „baietelul cu ochi albastri” - evident, Dodo ii avea caprui, hai verzi daca bagai un blitz.. haha.. dar na.


Uneori am senzatia ca parca as trai o alta viata straina de mine. Uneori chiar nu inteleg ce se intampla si de ce. Imi este inca imposibil sa nu simt absenta dureros (absenta fizica), reusesc sa nu mai plang atat de des ca atunci, uneori chiar sa rad amintindu-mi si sa ma bucur de fiecare data cand primesc un sms pe telefonul meu veteran. din 2004, pentru ca atunci se aude inregistrarea latratului lui. Si asta cred ca e motivul principal pentru care nu pun cartela in alt telefon mai performant (unde de exemplu as putea  folosi si netul). Telefonul acesta nici macar nu il pot folosi sa scriu mesaje (pot cel mult sa redirectionez de pe el) pentru ca uneori mi se inchide daca incerc sa butonez :))). Dar imi e drag. pentru ca... latra ca Dodo si are poze cu el, mici si pretioase (cum faceau telefoanele prin anii 2000, la inceputuri) si chiar un fel de gif, format din trei poze facute chiar acolo, unde peste ani urma sa se odihneasca, intre mesteceni.

Asa ca ... nu am reusit inca sa fac coltul magic, cu floricele.. nu am mai ajuns de mult la mesteceni, dar ii mai vad prin poze, cand imi trimite Tati...  dar am facut un mic bebelus floare ce poarta pe cap flori de nu ma uita... in amintirea ta. 

Iar noi.. ne revedem maine! :)

miercuri, 15 mai 2024

Miercurea fara cuvinte - Amintiri de la Ralu, Mami si Tati.

















Episodul 342 de la Miercurea fara cuvinte care, dupa o plimbare prin blogosfera pe la prieteni dragi, s-a intors acasa, inapoi, la  Carmen.

💐

Tema: Amintiri din 14 aprilie de la Ralu, Mami si Tati
📷 1 poza zilei alaturi de Risu 
📸 2 background pentru poza zilei de la Ralu (31 martie Paste Catolic)
📷 3-4 de la Ralu din curte
📷 5-13 de la Mami - din micuta curte a mestecenilor lui Dodo
📷 14-16 de la Tati, braduti de langa apartamnetul unde am copilarit.


💐💐💐💐💐


-📷 mai multe episoade 📷-   

luni, 13 mai 2024

Tabloul cu Libelula. (PV SP 11/13)


Buna!

Povestea proiectului de astazi s-a tot scris si rescris pana cand a ajuns la varianta pe care Risu si Raza de Soare o prezinta astazi cu drag.

Sambata spre Duminica am inceput un proiect „cret” ce sper eu ca se va finaliza cu bine pana spre sfarsitul lunii. Initial voiam sa il montez pe ceva „verde” - adica sa ii fac eu rama si sa ii pun luminite (de aceea si termenul de „cret”, haha). Dupa care, odata ce am reusit sa il termin (cu lupa... felicitari celor care pot fara, eu, cel putin la acesta, nu am putut lucra fara lupa), m-am sucit ca vreau... sa fac altceva. Adica azi - de unde si ajung asa tarziu sa scriu. 

Va arat intai care este tabloul cu diamante (yuppy - a fost super, nu a mirosit a nimic si in afara faptului ca mi-am atasat lupa de mana stanga... mi-a placut mult, asa ca probabil voi mai face, dar nu foarte curand). Promit sa povestesc mai multe spre finalul lunii (adica sper):


Mai spun doar ca l-am luat special pentru Provocarile Verzi si initial choar pentru tema de azi, pentru ca avea sclipiri si mergea lucrat in Saptamana Luminata si, dupa cum ziceam, voiam eu sa ii fac rama :))).

Bun.. si mi-au ramas multe diamante (hihihihih) ceea ce m-a bucurat foarte tare si a conturat ideea unui mic tablou montat pe cel mai mare dintre ovalele sectiune prin crenguta primite de la Pompilia.
Am avut mai multe idei: licurici, manute impreunate in rugaciune, lumanarica, soare ... dar nimic nu se lega si .. apoi mi-am amintit de ea. De... Libelula lui Dodo. Si atunci s-a luminat totul - mergea cu tema, mergea cu cromatica diamantelor pe care le aveam ls dispozitie si aducea cumva... liniste.

Zis si facut, am luat creioanele, am luat bucatica de lemn si am luat telefonul cu poza libelulei si ... am mazgalit intai pe o hartiuta dupa care am trecut pe .. „curat”:


Am colorat intai cu creioane cat sa am eu asa o idee, am pus banda dublu adeiva si .. nu am folosit deloc lupa :O.  A fost foarte interesant, am putut lucra fara ea, de aceasta data:


Trebuie sa recunosc ca imi place cum a iesit. Cred ca florile de jos se vreau a fi nuferi - eu am incercat, in afara libelului, un decor mai abstract asa... Am folosit toate nuantele pe care le-am avut la dispozitie, incercand sa le combin cum m-am priceput, dar si cum am simtit, mai degraba, mai bine:


Risu si Raza de Soare au fost foarte incantate de ce a iesit. Mai ales ca a soarele s-a aratat printre norii nazurosi care ne-au insotit azi toata ziua, asa ca mici sclipiri stralucrau din tabloul nostru.





Nu stiu daca ii voi adauga rama sau nu - ma gandeam ca poate una care sa aiba marginile maiinalte.. sa aduca un fel de profunzime? Sunt cam obosita (nedormita) asa ca ma exprim un pic mai greu, dar daca reusesc sa pun in practica ideea cu siguranta voi reveni sa va arat.

Pana atunci insa, iata care a fost poza de prezentare pentru aceasta tema - pentru ca initial ma gandeam ca poate reusesc sa fac vreun tablou cu tematica religioasa (tot visez eu sa pictez o mica icoana.. candva insa tot se va intampla si asta.

Si tabloul mititel pe care am reusit sa il fac - inspirat de acea libelula rara, magica, de care nu am mai vazut nici pana atunci si nici de atunci incoace pe la noi:

Tema este in continuare disponibile (lol) si gasiti ceva mai jos link-ul catre ea, daca doriti sa va alaturati si voi. 

#11 Salvam Papusi // Save the Dolls: Lumini prinse-n tablou.


Va reamintesc ca temele pot fi realizate pana la sfarsitul lunii mai, dar , daca vreti sa aveti intrarea in concurs dublata, atunci exista un tabel valabil o saptamana.

Pe maine :)