Dulce de 22

Să vă fie primăvară minunată! 

Vă trimit un gând bun și o îmbrățișare mare, mare și un strop de dulce 🤗❤️‍🔥.

Fie să ne citim și revedem cu bine cât mai curând!🙏

Graham de casa.

Azi noapte am facut chifle graham. Am luat 2 saci de faina speciala, de la Moara cu pietre, ca sa ii testam (va las si voua link-ul la final, in cazul in care va tenteaza). Deobicei faceam eu combinatii intre faina integrala, intermediara si alba.

Mi-a placut mult cum arata faina. A fost o surpriza placuta. Am folosit pentru aceste chifle:
🍞25 grame drojdie proaspata
🍞6 polonice lapte cu caimac
🍞vreo 6 linguri de faina alba 
🍞smantana adunata de pe laptele prins (1/2 cana)
🍞2 oua de la tara
🍞faina graham cat cuprinde (da, stiu... doar ca nu am masurat, pur si simplu am adaugat cu lingura pana s-a legat aluatul - dar daca sunteti curiosi data viitoare voi incerca sa tin cont)

Mai sus se afla prima tura de chifle. Am taiat in doua aluatul, jumatate l-am lasat sa mai creasca (si conteaza daca vreti sa fie mai mari). Primele 8 chifle le-am si decorat :)). Si iata-le mai jos proaspat scoase din cuptor. Pufoase si mirosind absolut adorabil.

Cat au stat primele chifle la cuptor (15 min la 5 si 15 la 4 0 cuptor pe gaz, cat sa zic, un pic mai iute, si mediu, cam asa - eu am un Zanussi),  a crescut binisor aluatul ramas asa ca l-am fotografiat ca sa il vedeti:

A doua tura le-am facut simple. Si au iesit mai pufoase, desigur, pentru ca au mai crescut - dar ca idee, ambele variante sunt bune.

Am pus sa se raceasca chiflele pe fundul de lemn pentru paine, acoperit cu un servet de bucatarie. Servetul de bucatarie neparfumat (e o adevarata cautare de comori sa gasesti asa ceva) si fundul de lemn facut dintr-un lemn care miroase atat de frumos....

Iata si tura a doua gata! Dupa cum spuneam au iesit mai umflatele - mi-au amintit de chiflele pe care le luam inainte de 89  de la paine. Ce bune erau!

Seamana un pic cu pricomigdalele, nu? Si miros fantastic (pentru ca am pus si ou si smantana si lapte). si mai jos puteti vedea cum arata si pe spate, ca idee pentru a se verifica daca s-au facut - un pic rumenite. (parca ar fi chiftele hahahahahahah)

Am rugat-o pe Mami sa imi faca o poza cu o sectiune - mi-a trimis doua, asta ca sa vedeti si textura. Abia astept sa pot manca si eu...

Cum am procedat: 
🍞  Am incalzit laptele, am pus intr-un bol drojdia si 2 linguri de faina alba si o parte din lapte cat sa fac maiaua.
🍞Am pus intr-un bol in care pregatesc aluatul vreo 5-6 linguri cu varf de faina graham, apoi, 2 oua, smantana si laptele ramas. Am amestecat si apoi am adaugat si maiaua. Am amestecat din nou si am continuat sa adaug faina graham pana cand s-a facut o consistenta cam ca la coliva :).
🍞Apoi am mai pus putina faina alba, vreo 2 linguri rase, cat sa pot scoate pe masa de lucru aluatul. Le-am incorporat si pe ele si cred ca mi-a mai cerut cam inca una ca sa il pot modela usor.
🍞Am impartit in doua aluatul, jumatate l-am pus la crescut pana a fost gata prima transa. Am facut din fiecare cantitate cate 8 chifle mici. Pur si simplu am impartit in opt, apoi am format o biluta, am asezat-o pe masa si am aplatizat-o putin, rotunjind marginile. Primele le-am decorat cu ajutorul cutitului si celelalte le-am lasat simple. Motivul pentru care le-am decorat pe primele a fost ca sa ma ajute pe mine sa vad daca s-a facut sau nu chifla - poti observa mai usor asa :).

Daca vreti faina graham de la moara, gasiti aici (acum e si o oferta la sacii de 5kg).

Mucenici

La multi ani, din nou :)!

Am facut un test acum 2 zile - o placinta cu branza si cascaval si 6 cornuri mucenici. In poza zilei, Lottie a tinut mortis sa va arate cum aratau 8-urile de data trecuta.

Azi am repetat figura si am facut iar 6 mucenici, dupa cum se va observa, dar si o placinta cu branza de vaci si cascaval. Am vrut sa fac si mucenici cu zeama, dar pana la urma Mami a zis ca ii prefera pe cei „moldovenesti” pentru ca, oricat de mult ne-ar fi placut noua cei cu „zeama”, in ultima vreme au fost ceva probleme cu nuca. Asa ca, momentan pauza. Poate, anul viitor.

Am folosit o cana cu smantana stransa de pe laptele prins (dar nu din cea de 250... probabil de 175, cam asa), 2 oua de la tara, 6 polonice de lapte (din care am pus si la maia - pentru care am folosit 25grame de drojdie proaspata de la pakmaya si, evident, faina). plus faina cat a cerut. Faina alba de la Moara cu pietre.

Eu adaptez de fiecare data aluatul la ceea ce am disponibil. Din fericire imi place mult sa fac aluaturi... mai ales ca am descoperit ca merge sa nu folosesti zahar si/sau sare in aluat (ceea ce il face potrivit pentru orice preparat), atata timp cat ingredientele sunt de calitate. Dar e musai sa fie de calitate, altfel obtii ceva fara gust (pe incercate cu faina de diverse tipuri din comert - cred ca doar la una din care nu se mai gaseste am mai reusit sa obtin un aluat gustos fara alte mirodenii).

Le-am facut parintilor aluaturi folosind o faina din comert, recent si a fost horror - pe langa faptul ca era extrem de fina de se lucra foarte greu, rezultatul final clar parea mai pufos si usor ca aerul. TZZZ. Asta imi aminteste cand am facut in paralel briose cu mar pentru mine si pentru parinti. Am folosit ingrediente bune si pentru ei - adica am ales o faina de top, oua bio si laptele cel mai ok gasit atunci pepiata. Diferenta era atat la nivel de gust, cat si la prezentare. Briosele lor erau mari si usoare ca niste noridoari pufosi.. si fara gust. Cele facute din faina netratata, doar grau de la niste prieteni, macinat la moara (la niste cunoscuti, deci fara adaosuri), oua de la tara, lapte integral... erau mai micute, nu asa „umflate”, se simteau cand le tineai in mana, nu pluteau pufos, si aveau gust. Simteai graul, simteai laptele, simteai oul... 

Bonus - o placinta cu branza si cascaval (am gasit unul de la laptaria cu caimac, nu foarte sarat si cu ingrediente esentiale, fara alte, „chestii”).Nu este foarte sarat (din ce mi s-a spus, eu nu am incercat) asa ca am adaugat si putina sare neiodata de himalaya:

Sa nu uitam ceva: nu suntem doar ce mancam, ci si ceea ce consuma hrana noastra. E esential sa tineti cont de acest lucru. Am invatat pe pielea mea - nu este suficient sa mananci „sanatos”, atata timp cat ceea ce consumi doar bifeaza ceea ce ti se recomanda, dar nu iti aduce efectiv beneficii.

Un exemplu concret de masa sanatoasa: peste dorada, facut la cuptor, sau rasol pregatit la aburi, asezonate cu legume asortate pregatite la aburi.. bun si sanatos nu? Probabil.. si atunci de ce suferinta din corp? 

Poate pentru ca dorada aia proaspata traia in tancuri (acvarii mari) hranita cu prafuri? Poate pentru ca rasolul desi luat de la producatori mici provenea de la animale supuse diferitelor tratamente si aveau in sistem o gramada de substante pe care automat le ingerai la pachet? Poate pentru ca acel mix de legume congelat era ambalat in pungute care au mici gaurele in ele (ati observat?) si calitatea lor nu mai era aceea de a aduce energie? Sau poate ca proveneau din productii la scara larga asezonate cu tot felul de substante menite sa creasca si sa aduca profit?

Si atunci totul se leaga si ai o altfel de perspectiva asupra tabloului. 

De ce scriu aceste lucruri? Poate ii vor fi cuiva de folos. Poate vor scuti pe cineva de surprize neplacute. Poate ca vor ajuta pe cineva sa isi ia viata in propriile maini si sa nu ajunga sa depinda de altii.... 

Suntem nu doar ce mancam.. ci si ceea ce consuma hrana noastra. Daca e un lucru de care trebuie sa tinem mereu cont si la care sa nu facem rabat... asta e. la fel si cu gandurile... si cu ceea ce ne inconjoara. Alegeti cat mai bine pentru voi. Ceea ce ni se prezinta frumos ambalat,  ca fiind viata de vis, e o iluzie. 

Niste ganduri folositoare cuiva... poate.

Sa fiti bine, la multi ani de mucenici!! :*

Ceva bun. (Reflexii in Oglinda 106)

Pe principiul daca tot e pregatit sa fie si folosit, calatorim pe 21 august 2023, cand Kouki s-a delectat cu urmatorul fel de mancare, pregatit cu multa dragoste:

Orez, dovlecel, dovleacm fasolica verde, putina rosiuta, un usturoias acolo... si multa dragoste :). Cu apa de izvor.. hahaha. Si cateva reflexii, ca sa fim in tema!

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!   

Miercurea fara cuvinte - Fursecuri Craciunesti

Episodul 370 de la Miercurea fara cuvinte - care, dupa o plimbare prin blogosfera pe la prieteni dragi, s-a intors acasa, inapoi, la  Carmen.

🎅🎄🤶

Tema: Fursecuri Craciunesti facute de Ralu (31.12.2022)

📷 1 poza zilei alaturi de Lottie

📷 2-4 stanjenei din 31 decembrie 2022 - daruri primite de la Ralu

🎅🎄🤶🎅🎄🤶

-📷 mai multe episoade 📷-   

3 x Bunatati cu smantana.

Si .. in ultima zi a lunii, am zis sa va povestesc despre ceva bun, pregatit cu doar trei zile in urma - ca nu cumva sa uit chiar de tot ce am mai potrivit „tura aceasta„.

Voiam sa fac atunci cand a fost Ralu pregatiri.... dar abia ne-am vazut la ochi. Totul e un du-te vino, o fuga... daca nu chiar o haituiala.

Dar sa trecem la lucruri dragute si gustoase, pana una alta. Cred ca v-ati dat seama deja ca imi place sa framant aluaturi si sa pregatesc mici bucurii pentru ai mei.  Eu oricum am de framantat zilnic (cu mici exceptii cand face Mami deja binecunoscutii covrigi). Cine vrea sa manance.. framanta :)). Vorba aceea. 

Bun.. in plan era o placinta cu branza, pentru ca a cumparat Tati cascaval de la laptaria cu caimac. Zis si facut, am potrivit iar toate cele ca a iesit aluat de trei ture :)))))).

Aluatul l-am facut pornind de la o maia (lapte caldut, faina si jumatate de cubulet de drojdie proaspata pakmaya.. adica undeva la 12.5 grame). Laptele a fost undeva la vreo 4 polonice tot. 

Am inceput cu vreo7 linguri cu varf de faina integrala, peste care am pus 2 oua, niste caimac strans de pe laptele fiert (lol) si jumatate de cana de smantana stransa de mine de pe laptele pus la prins (yey!). Am adaugat si maiaua (nu o las sa creasca prea mult) si apoi am completat cu faina alba pana mi-a iesit aluatul bun (elastic, nelipicios, stiti voi).

Din prima bucata (am impartit in trei) am intins o foaie ca pentru pizza, am pus in tava si am pregatit o crema din cantitati egale (ochiometric) de branza de vaca facuta de mine, cascaval (din branza de vaca de la laptaria cu caimac) si branza de capra (de la o doamna care are capre). Fac precizarile nu pentru reclama sau ceva dar conteaza foarte mult ingredientele. Foarte mult chiar. Am mai pus si cealalta jumatate din cana cu smantana (cana de ceai obisnuita cam la 250ml), 2 oua si am omogenizat bine. Branzeturile le-am dat pe razatoare. Si la cuptor... 15 minute spre 20 la temperatura pentru pizza (intre 5 si 6). A iesit ce se vede mai sus si s-a mancat fulgerator de catre trio-ul meu vesel (eu sunt inca fidela pizzei cu branza de vaca facuta de mine, dar bine mai mirosea).

A doua tura am incercat un upgrade (lol), o varianta „imbogatita” a melcisorilor cu masline.De data aceasta am plusat, adaugand si cascaval (daca am avut hihih) si nu vreti sa stiti cum erau calde... ha! Puf!

Aici a intrat Mami in scena si a facut si pozele de mai jos, asa ca puteti vedea cum arata inainte de impaturire si taiere in jumatate rulourile.. cam asta e ideea. In pozele de mai jos, pregateam runde cu numarul trei:

De fapt, in poza de mai sus ma putei vedea (degetele de pianist.. hahah) la treaba. Am pus pe fiecare fasie compozitie de cozonac (cacao, zahar brun de trestie si nuca data prin razatoare).. mai putin pe una, pe care am pus ciocolata rasa. Apoi am rulat, am taiat pe jumatate, urmand sa pun gemul.

Dupa ce am facut melcisorii, si am reusit sa sparg un borcan (impartisem umplutura pentru cozonac pentru 4 fasii, am facut trei si cand sa o fac pe ultima mi-a sarit efectiv brocanul de pe masa, a facut o oprire pe bancuta, una pe cutia de sub masa si apoi s-a spart elegant langa piciorul meu, sub privirile mele si ale lui Mami ... si nu glumesc, a sarit efectiv.. a fost ceva interesant, putin zis.. haha) sau nu am reusit eu, asa a avut el chemare, mai bine zis, iata si melcii dulci gata sa intre in cuptor:

Si apoi, odata gata, alaturi de fratii maslinati, pe farfuriile platou (partea mai maronie la cei dulci este nimic altceva decat ciocolata rasa.. :D):

Da stiu, o gramada de poze, dar tineti cont ca a intrat si fotograful Mami in actiune. Intre timp mare parte din ce vedeti a fost mancat, sau baza pentru crema lui Buni (ei ii pregatesc creme, pentru ca este mult mai usor si pentru digestie).

Si iata ca s-a terminat si ultima luna de toamna. Am pus azi si grau, dar nu am facut poze - poate prin decembrie, daca acesta se decide sa si incolteasca si.. nu face greva ca cel de anul trecut :O.

Terapie cu aluat sau ce am mai inventat.

Intideauna am incercat sa gasesc o rezolvare... ceva,  o solutie acolo. Mie sa gatesc imi face bine de multe ori - mai ales cand e vorba de preparate pe baza de aluaturi :))). Pur si simplu imi place sa ma joc si din toata joaca aceasta sa iasa ceva bun.

De exemplu acum cuvintele vin greu si am senzatia ca nu reusesc sa spun exact ceea ce as vrea si oricat le-as aranja tot ar lasa loc de interpretari - probabil ca sunt minunatele efecte secundare ale tocarii respectului si incredererii de sine, plus nedreptatile de rigoare. Asa ca, tin sa fac precizarea din cap, ca s afie clar ca nici nu ma laud si nici nu ma vait. Ca sa fie clar.

Doar ma exprim cu ceva mai mult umor sec si autoironie. Acum aveti contextul, sau, cum sa zic, punctul de vedere (?!)... hmm nu, nu cred ca e potrivit, mai degraba ughiul din care sunt transmise gandurile. Cred ca e un unghi destul de inchis :)))).

Introducerea a fost oarecum facuta, apoi subiectul este prezentat in titlu.. si acum rezolvarea conflictului :)))). Adica la treaba.

Ce am folosit la aluat(si maia):

👀 1 sticluta de 400 ml de smantana pentru frisca (am vrut pentru ziua lui Buni, dar a ajuns tardiv si am zis sa o valorific totusi)

👀 2 oua

👀 jumatate de borcanas de iaurt de la Artesana (cred ca 300 si un pix are borcanasul intreg)

👀 1 drojdie proaspata (25g de la Pakmaya)

👀 faina intermediara de la Moara cu Pietre si alba, tot de la ei)

👀 6 polonice de lapte de la Artesana (cam 300ml)

Pentru umluturi:

👀 branza de capra (de la o doamna care are capre)

👀 branza de vaca (facuta de mine)

👀 jumatate de borcan de smantana de la Artesana

👀 2 oua

👀 masline 

👀 amestec pentru cozonac (nuca data pe razatoare, cacao si putin zahar brun de trestie
👀 gem de prune, para si mar facut de mine si mami 

Am facut maiaua din drojdie (pe carea am maruntit-o), 2 linguri de faina alba si jumatate din cantitatea de lapte, caldut.
In bolul de framantat am pus 12 linguri (cu vaaaaarf) de faina intermediara, smantana de frisca, iaurtul, cele doua oua, laptele si apoi am amestecat putin si adaugat si maiaua. Dupa care am completat cu faina alba, pana cand am reusit sa obtin un aluat elastic.

Am luat cam o treime din el si am intins o foaie in tava. Am pregatit umplutura pentru placinta. Am dat pe razatoare branza de capra (care este sarata, asa ca nu am mai adaugat deloc sare), apoi branza de vaca facuta de mine, apoi am adaugat ouale si mantana. Am amestecat bine pana cand s-a facut o crema. Am dat la cuptor 25-30 de minute la temperatura medie. A rezultat placinta din care se poate vedea o 1/4 mai sus.

Urmatoarea tura a fost un mic experiment. Imi doream de mult sa fac melcisori si sa folosesc masline. Habar nu am daca asa se face. Eu am impartit cantitatea ramasa in doua. Apoi am impartit iar in doua. Am intins o foaiepe din care am taiat 4 fasii. Am rulat fiecare fasie, apoi am taiat-o in jumatate. Am facut o gaura in mijloc si am pus  in ea o maslina la care am scos samburele. Cele verzi nu vor sub niciun chip sa se desprinda usor de sambure. Celelalte insa colaboreaza frumos.

A iesit ceva fantastic de aromat si, daca as fi folosit doar faina alba, ar fi semanat si mai bine cu foietajul. Oricum... mi-a placut mult rezultatul. Am facut si o mica impletita intre melcisori.

La ultima tura am mers pe dulce. Eu nu pun in aluaturi nici sare si nici zahar. Il pot folosi la ce vreau eu. :))). 

Am facut iar melcisori.. dar, de data asta, am incercat alta varianta. Dupa ce am taiat fasiile pe care urma sa le rulez, am pus pe fiecare cate un firicel de compozitie pentru cozonac (am avut 2 linguri de nuca data pe razatoare, am pus o lingura de cacao varfuita si una de zahar rasa..), apoi am rulat, apoi am taiat in jumatate obtinand doi melcisori. Pe partea dinspre mijloc, unde fusese taiat, am pus gemul de fructe. 

Apoi mi-am imaginat ca va iesi bine.. am bagat la cuptor.. si a iesit ce se poate vedea. Cumva... m-am simtit ca in vremurile bune, cand pregatea Buni masa de sarbatori... 

Motiv pentru care mi-am permis sa fac mai multe poze si impart si cu voi bucuria mea pe ziua de azi. M-am gandit la toti cei dragi, de aici... si numai. Si m-am bucurat sa le pot face .. o bucurie.

Recunosc ca mi-a fost cam pofta, mai ales de ultimele doua variante. Insa m-am rezumat la pizza mea cea de toate zilele, mai ales ca in ultima vreme dragutul meu corpusor s-a gandit sa imi faca tot felul de surprize :)))). Si na.. nu e cazul sa fac vitejisme cu masline (desi teoretic sunt bio) sau gemuri de furcte.. :))). 

Asta ca sa nu fiti prea tristi, ne bucuram impreuna de poze.... deocamdata.

De azi in 17 zile e Sfantul Nicolae (sper sa vina sa imi aduca macar o nuielusa.. doar sa vina). Si de pe 6 decembrie pana pe Craciun ... mai sunt 19 zile :)). Si azi suntem in 19 :)).

Galuste de aur. (Amintiri dins ertar)

Stateam eu pe inserat, cu laptopul in brate, cautand subiectul pentru ziua de luni... Sertarul cu bunatati din alte vremuri, inca deschis, mai avea un singur „subsertar”...  stingher, asteptand din 12 august 2021 sa ii ofer si lui atentie. Ce era sa fac? pozele deja stampilate... Lottie s-a si infiintat cu iarba crosetata din dotare - cred ca ii plac tare mult pozele zilei cu colaje pe spate :))). Altfel nu imi explic entuziasmul ei. Sau poate ii era foame :))))

Dar ce avem noi aici? Povestea sta in felul urmator. Buni facea galuste cu prune, Maia facea galuste de aur. Pe ascurt. 

Imi amintesc de o data cand, la sasciori fiind, in curte, sub bolta de vita de vie, o vad deodata pe Maia cu un vas acoperit mergand spre bucataria de vara (unde mancam, dar unde era si un aragaz, cu cuptor... si dupa  o vreme (in care noi ne-am facut de lucru cu nu stiu ce)... apare cu acelasi vas din care abureau galustele de aur. 

Vai ce bune au fost. Si ce fericire pe noi... asa ca am incercat sa fac si eu. Nu am reteta de la Maia.. din pacate caietul ei de prajituri si cartea (carte as avea si eu ca am senzatia ca era Sanda Marin, ca si a lui Buni) nu sunt la noi si nu am cum face rost de retetele respective :(. Dar am improvizat.

Pe scurt am facut un aluat din acela de-al meu :)). Cu faina intermediara si faiana alba (de la moara cu pietre), cu smantana stransa de pe laptele prins, cu oua si cu lapte de la tara. Desigur si cu drojdie proaspata (din care am facut maiaua cu doua linguri de faina si jumatate din cantitatea de lapte - care a fost de 3 polonice). Umplutura a fost: cate o pruna la care am scos samburele si am pus putin zahar brun brut).

Pe ele am presarat, dupa ce le-am uns cu putin galbenus, un amestec de nuca rasa pe razatoarea fina si zahar brun. La cuptor a stat 30 de minute (stiti voi 15 min la 5 si 15 min la 4, unde 4 e foc mediu si 5, urmatoarea treapta).

Ai mei au fost bucurosi, semn ca a fost ce trebuie. :D

Si eu sper ca de marti sa intram intr-un ritm normal... asa ca merg sa adaug de pe acum in coada articolul ce va sa vie lista cu recuperari :))).

Pe curand!!

Prajitura cu prune.. de 93 de ani. (Amintiri din sertar).

Duminica am incercat sa ma ocup de blog si chiar am reusit sa recuperez din trecut, acumuland in prezent, restante. Totusi - am reusit sa fac poza zilei si sa aleg subiectul despre care urma sa povestesc.

Cum de proiecte creative nu prea se punea discutia, dar tot voiam sa fie ceva in directia aceasta, am apeclat cu incredere la sertarele cu amintiri. Si bine am facut! Am gasit ceva ce mergea cu siguranta luna aceasta, pentru ca inca suntem in octombrie: o prajitura aniversara, facuta pentru buni in 2021, pe 6 octombrie, cand a implinit 93 de ani. Happy days.

Da stiu, probabil ca o sa va fac si voua pofta :))). Dar ce.. sa ”sufar” doar eu? Glumesc sa stiti! Desi cred ca as manca o felie (nu am mancat atunci si mi-a cam ramas gandul la ea, chiar si dupa atata timp). Eu ma joc si jonglez de fiecare data cu blatul. Dar este un blat simplu, pandispan. Principiul de baza este: cate oua, atatea linguri de zahar (doar ca eu pun in loc de o lingura cate un varf de zahar brun pentru fiecare ou) si totatatea linguri de faina (doarca in cazul de mai jos, am inlocuit o lingura de faina cu una de cacao). Se separa ouale, se fraeaca galbenusurile crema cu zaharul si se bate bine albusul spuma cu un praf de sare. Se amesteca apoi adaugand peste galbenusuri faina si cacao, plus albusul batut tare, incorporand cu miscari ample, cu telul. Apoi la cuptor pentru 30 de minute (15 la treapta 5, 15 la treapta 4.. eu asa fac in ultima vreme). Ah da... si se pun desigur si prune, sau ce fructe vreti voi (in cazul meu... se vede cred ce am folosit - erau prune proaspete, dar merge foarte bine si cu cele congelate). 

Inainte sa pun la cuptor:

Si prajitura gata:

Portionata la mare arta (hahah - lasand gluma, chiar mi-a iesit figura de data aceea si am fost foarte bucuroasa sa ma pot prezenta in acest fel la Buni):

Si se pare ca si ea a fost incantata :D. Si va spun eu din casa ca si degustase si i-a placut mult. Ce momente de mare bucurie au fost pentru mine... :D.

Ah.. ca idee... si azi am facut o prajitura - un tort din acela de care v-am tot aratat in ultima vreme. Intamplator chiar am si o fotografie si o voi insera, alaturi de cateva notite, legate de acest experiment fericit:

La blat, ca sa obtin acel aspect absolut fascinant, marmorat, ce aduce un pic a ... pricomigdala (dar nu e) am inlocuit 2 linguri (din 4) de faina, cu amestec pentru cozonac (adica nuca data prin razatoarea fina, zahar brun si cacao), plus un varf suplimentar de cacao. A iesit ce se vede... ai mei spun toti trei ca e foaaarte bun.  Deci merge si improvizatia asta :))).

Pe curand :)!