Buna!
Una dintre activitatile creative pe care speram sa le fac cu baietii in martie (cand nu au mai reusit sa vina) era sa coasem (cu ac de plastic) un portofel. Rezultatul urma sa fie cadou pentru mamica lor (si sora mea.. haha).
Pana la urma, am zis ca voi incerca sa il fac eu sa vad si ce si cum presupune (si intre timp am mai luat un kit pentru ce imi propusesem initial.
In principiu, nu este mare folosofie - desi mie mi-a pus cateva semne de intrebare la asamblare. Nu imi dau seama daca am potrivit eu gresit piesele, sau asa trebuie sa vina. Cert este ca pe parcurs sunt ceva perforatii in fetru care nu s-ar potrivi (dupa parerea mea). Este insa posibil sa fi fost si starea mea de atunci (pentru ca a fost pe principiu „terapeutic”). Asa ca atunci cand ne vom pune planul in practica (eu cu cei mici) voi reveni eventual cu impresii, daca e cazul.
Setul contine bucati de fetru pretaiate, fir, nasture, velcro, un ac de plastic si instructiuni. Plus, evident, o cutie foarte faina si utila.
Pe cand am lucrat eu portofelul micutul ursulet inca nu primise nasuc.. :))).
Si asa arata inauntru. Are mai multe compartimente (deci este un obiect perfect utilizabil si practic, desi eu l-as folosi mai degraba pentru poze, carduri si mai putin pentru bani de hartie (poate doar de colectie, lol) din simplu motiv ca in ultima vreme parca banii au devenit tot mai murdari si mai... mirositori. Yucks.
Ah si mai are un buzunarel la exterior pe spate/ Chiar cred ca poate fi un cadou dragut si practic din multe puncte de vedere.
Si uite-asa, m-am facut cu un portofel dragalas :D. Am petrecut cateva momente relaxante atunci cand l-am asamblat si v-am povestit si voua, in caz ca va plac astfel de activitati si accesorii, ca sa stiti. :)
De la Wikipedia citire, nu prea aflam cine stie ce, dar am zis ca nu strica sa vedem ce ne povesteste despre portofel:
Cat despre citate, nu am cautat, dar mi-am amintit de Ralu si povestea cu Cocosul. Cand era ea mica, ii placea sa spuna povestea aceasta si tare ii mai amuza pe toti cand spunea cum Cocosul „cucurigheaza” de 3 ori (parca). Multa vreme lumea a incercat sa ii spuna ca a cucuriga nu este un verb (ba este!). Tare m-am bucurat cand l-am gasit in dex :)))), peste ani.
Si cum spunea ea, cocosul cucurigheaza: „Cucurigu boieri mari, dati punguta cu doi bani!”. :)))))
Pe curand!
