9 ani de Revista Atelierul 💗

Buna!

Azi am trecut la ora de vara (ce ne-om fi grabit asa nu stiu - de parca ne prisosea o ora in plus de somn) si a fost o zi tare frumoasa de sfarsit de martie, cu temperaturi ridicate (si totusi e primavara, doar ora s-a schimbat :D), cu o vizita la mestecenii lui Dodo (Kouki doarme pe unde scurte, chiar ma intreb daca mai vrea o plimbare de seara sau i-a ajuns zbantuiala) si cu multa pofta (si de mancare) de leneveala.

Dar poftele raman pofte. Cum altfel? Nu-i timp de leneveala. Timp...

Maine se implinesc 9 ani de cand s-a lansat Revista Atelierul. Tot in aprilie incepeam sa scriu si eu, in 2010, pe Copilarim. Apoi in, in 2012, intram chiar in marea familie a acestui proiect creativ atat de frumos. A fost unul dintre cele mai frumoase momente si m-am bucurat de fiecare clipa! Am strans minunate clipe din aceasta poveste pe aceasta pagina: Revista Atelierul - Articole.

Acum, la ceas aniversar, as vrea sa multumesc mult intregii echipe si sa fac si eu o urare de la multi ani! Sa fie Creativi, Frumosi si sa aduca multa Bucurie!!

Revista Atelierul platforma activa, online de promovare atat a industriilor creative si culturale din Romania, dar si din strainatate, implineste 9 ani de activitate pe 1 aprilie 2019.

Revista Atelierul si-a propus inca de la data fondarii sa fie un promotor activ al designerilor si creatorilor de produs si al evenimentelor creative nationale si internationale. In cei 9 ani de existenta, echipa a realizat peste 2.900 de articole care au ajuns la peste 7 milioane de cititori, a promovat peste 1.500 de artisti si designeri de produs si a fost partener media la peste 600 de evenimente de profil nationale si internationale.

De asemenea, Revista Atelierul a initiat unul dintre putinele evenimente exclusiv de networking destinate industriilor creative, Noaptea alba a creatorilor si designerilor de produs - expozitie pop-up organizata din 2012 la nivel national.

Mihaela Ion, co-fondatoarea proiectului Revista Atelierul, mentioneaza:
“Am suprins si suprindem prin acest proiect toate etapele de formare ale industriilor creative romanesti. Suntem online zilnic, si cred ca doar prin multa perseverenta, o echipa extraordinara si dedicata de redactori, editori, fotografi si voluntari am reusit sa ne pozitionam initial ca promotori ai industriilor creative romanesti iar acum patrundem in zona europeana. Daca va uitati la primele articole de pe site, veti regasi o majoritate de designeri si creatori de produse care si-au redefinit intre timp afacerea, dar s-au profesionalizat in domeniul creativ”.

Teodora Vladescu, co-fondatoarea proiectului Revista Atelierul:
”De la <<Prima revista de handmade din Romania>> la <<Promotorii industriilor culturale si creative>> – Revista Atelierul a crescut impreuna cu cititorii sai si cu designerii pe care ii promoveaza. De cand handmade era un concept nou in Romania si pana acum cand a devenit normal sa cumperi produse de autor, Revista Atelierul a observat, comentat si promovat dezvoltarea industriilor creative. Mie, personal, mi se pare un progres imens intr-un timp foarte scurt si sunt curioasa sa aflu unde o sa ajungem peste alti noua ani.”

Revista Atelierul este un proiect al Asociatiei Atelierul de Creatie, care din februarie 2018 este membra a retelei internationale N.I.C.E (Network for Innovation in Culture and Creativity in Europe). De peste 4 ani, Revista Atelierul co-organizeaza la Romexpo, doua dintre cele mai importante coferinte de profil: Conferinta de Design din cadrul BIFE SIM si cea de la Construct- Ambient Expo.

De 9 ani Revista Atelierul a sustinut designerii si creatiile made in Ro, devenind un canal

important de comunicare al brandurilor creative.

Echipa este recunoscatoare ca le-au stat alaturi in aceasta frumoasa calatorie tuturor partenerilor, creatorilor si designerilor talentati cu care au colaborat in toti acesti ani, dar mai ales cititorilor, oameni pasionati de design si pentru care creativitatea face parte din viata de zi cu zi. Pe viitor, isi doreste sa promoveze designul romanesc de calitate si viziunea creativa dezvoltata in Romania la nivel european.

T: Decoratiuni PomPom pentru flori

Acum un, se facea ca inregistram pe fuga episodul 2 din Timp pentru Tine, pentru ca ma grabeam sa ma intorc la Dodo. Pe atunci nu imi imaginam ca totul va lua o alta turnura odata cu venirea parintilor din excursia in care fusesera plecati. Ii asteptam ca sa se aseze lucrurile si sa revenim la starea noastra de bine.
Era o duminica tare frumoasa, ultima duminica in care am iesit afara si ne-am plimbat .... si totusi prima in care mi-am pus intrebarea care imi revine si acum ori de cate ori trec pe langa marginea delusorului de langa parcare "Ce vedeai? La ce te uitai?". Atunci am simtit prezenta a ceva ce am alungat rapid.
Si m-am gandit... despre ce sa scriu eu azi... Hmm despre ceva vesel si pufos si dragalas. Mi-am reamintit ca acum patru ani, in martie, am publicat un tutorial in Revista Atelierul. Am cautat folderul cu poze, pentru ca acolo aveam mai multe fotografii decat cele deja publicate, pastrate special pentru versiunea de blog a tutorialului... si iata!

Azi va propun sa facem impreuna [ eu sigur am mai facut si voi mai face ] decoratiuni pentru flori, pompom. Si... sa fim bineintelesi. Nu orice fel de pom-pom.... Ci unul special, cu model.

Tutorialul are doua parti. mai sus sunt toate materialele necesare: fire de acril, banda dublu adeziva, bete de frigarui, hartie colorata, foarfeci si... ei bine si dispozitivul meu improvizat din carton - pentru a face pompom. Inainte sa incepem, vreau doar sa precizez ca punctul de plecare al acestor pompoms speciale isi are originea in acest tutorial care m-a ajutat sa imi fac o idee despre cum as putea crea designul special.

Prima parte a tutorialului se va referi la suportul ce va sustine pompom-ul. Adica la batul de frigaruie. Pe langa bat mai avem nevoie de coala de hartie (eu am ales cateva ramasite de la alte proiecte, in nuante apropiate de cele ale decoratiunii / florii), banda dublu adeziva, foarfeca si un pix colorat (poate si cu putin glitter, daca aveti la indemana).

Am procedat astfel: Un dreptunghi - capetele le-am indoi formand un fel de sageata (nu le-am taiat). Am indoit hartia pe jumatate. Am scris numele florii (si culoarea) - dar puteti scrie ce vrei voi sau gasiti important... amuzant etc.

A pus banda dublu adeziva si am avut grija sa faca bine priza acolo unde se ataseaza batului si... gata :P. Acum trecem la partea a doua.
Avem nevoie de un dispozitiv pentru pompoms, fire si imaginatie.

Suportul folosit de mine la realizarea pampoanelor cu model este diferit de cel din tutorialul despre care v-am amintit. Am creat două cercuri perforate şi le-am suprapus. Am lăsat după cum se poate observa din imaginea de mai sus spaţiu pentru firul care leagă pompom-ul. La acest tip de suport va trebui să vă calculaţi dinainte dimensiunea firului şi să creaţi gheme mici, pentru a le putea trece prin centru.

Se trece un fir din culoarea predominantă prin cele două spaţii astfel încât să putem prinde uşor cele două părţi ale pompom-ului. Partea de sus vom lucra modelul florii, partea de jos va fi uni. Modelul florii l-am realizat în funcţie de coloritul acesteia.

In cazul acesta, primula mea avea o multime de "culori". Pentru centru am folosit un fir de galben pai (vezi imaginea de mai sus).

Apoi am continuat cu un galben mai inchis, infasurand peste celalalt, ca in imaginea de mai sus (foarfeca este asezata asa pentru a mentine firul la locul lui - nu taiem nimic inca:P ).

Dupa ce am terminat interiorul florii, trecem la petale. Mai intai am folosit rosu. Primele două petale sunt duble şi vin aşezate pe stratul anterior. Ultima este o singură petală (primula are 5 petale) şi iese puţin în afara stratului anterior.

Urmează penultimul strat, lucrat cu portocaliu – acesta îl acoperă pe cel dinaintea lui cu totul, dupa cum se poate oberva in imaginea de mai sus.

Ultimul strat este realizat cu verde, le acoperă pe cele anterioare si coboară spre părţile exterioare. [ cred ca s-a putut observa, daca nu voi mentiona acum, faptul ca firele nu sunt chiar la fel ca grosime - totusi acest fapt nu a afectat designul]

 

Pentru cealaltă parte a pompom-ului am folosit doar fir verde. Am înlăturat cele două agrafe care ţineau firul pe care l-am introdus la început, am înnodat capetele firului şi am strâns atât cât ne permit cele două părţi ale pompom-ului şi am ajuns la etapa în care se taie pe exterior firele. Mare atenţie la această etapă pentru a nu pierde fire.

De îndată ce se taie şi a doua parte pe exterior, se strânge bine firul pe care îl înnodasem la pasul anterior, făcându-se un nod dublu după ce ne asigurăm că firele sunt prinse bine. După acest pas tragem pe o parte pompomul afară din suport.

Eliberat de suportul de carton, pompom-ul nostru prinde contur si va arata cam.... asa:

În acest moment pompom-ul trebuie „tuns şi coafat” :). Am folosit forfecuța mică pentru a stabili detaliile şi pe cea mare pentru a uniformiza pompom-ul. Si.... din "ciufuleala" de mai jos....

 Se va transforma in asa ceva:

 Iata o poza de familie pufoasa, vesela, colorata si ... nu, in ultimul rand, fericita:

Sa avem o saptamana minunata :).

T: Flower Power Band

Pe 20 aprilie 2013 realizam una dintre cele mai dragalase (si destul de simplu de lucrat, de indata ce hotarasti ce materiale vrei sa folosesti) banderole. Tema era flower power si tutorialul il pregatisem pentru Revista Atelierul. 

Pentru ca azi se implinesc zece luni de cand zanul ce-mi poza ca model a plecat catre taramul norisorilor, m-am trezit ca pozele imi fac cu ochiul si se vor prezen(ta)te pe blog. Cu povesti si tot tacamul. Asa ca m-am conformat.

In primul rand, desi lui Dodo ii vine atat de bine, trebuie sa recunoastem, banderola  este a mea.. Si chiar am purtat-o si o port in continuare (cand am ocazia) cu placere. Se poate purta si pe frunte, si la baza parului si pe par... cu floarea asezata in stanga, sau in dreapta, dupa preferinte.

Dar sa va arat ce am folosit eu pentru acest proiect [ si am chiar doua poze... hahaha - sa vedem cine descopera diferenta!! ].

Pentru floare am folosit doua elemente de fetru predecupate (care pe spate un fel de banda adeziva) - cea mica e galbena, cea mare un ciclam. O paieta in forma de floare (bleu). E un fel de steag stilizat 😉.

O margica allba, sidefata; margelute de nisip mititele si usor cameleonice (dar nuanta de baza este violet); unele tubulare transparente si usor sidefate. Multe paiete colorate. Ata, ac si foarefeca. Un snur negru, panglica neagra (foarte frumoasa este - am folosit si la foto Ilenutei) si fetru negru.

Am lipit floricica mica peste cea mare, apoi pe cea mare pe fetru negru si am decupat usor pe contur. Am cusut si paieta floare albastra in mijloc, prinzand-o cu ajutorul margelutei albe. Apoi am atasat decoratiunea pe baza panglica.

Am cusu apoi de capee snurul pe care l-am taiat in doua. Se mai poate folosi si elastic, dar eu nu aveam elastic negru... Asa ca am improvizat.

Urmatorul pas a fost sa decorez panglica neagra cu paiete, margelute rotunde si cilindrice. Cred ca a fost partea care mia placut cel mai mult. Pur si simplu am cusut, mi-am golit mintea de ganduri obositoare si ...

... m-am bucurat de ceea ce prinde contur in mainile mele. Este o experienta pe care v-o doresc din suflet tuturor. :)

Si iata banderola gata. Mi-a cerut sa o pun in soare sa se incarce pozitiv si sa se reflecte in mii de straluciri.

Si o poza in soare special pentru voi, pe un fundal inflorat, cu fluturasi :). Asa-i ca e dragalasa ? :P

Sper ca va place si ca poate v-a inspirat sa va faceti propria banderola flower power. Va asigur ca se poate purta la orice varsta si ca are efecte pozitive asupra vietii voastre.

Singurele efecte secundare sunt zambetele. [ aveti grija daca folositi elastic sa nu va stranga :D ]

Peace!! 💟

Cutia unicornului curcubeu

Acum 100 de ani, in iulie 2015 [ lol 😂] a avut loc in Revista Atelierul concursul Desenează jucăria!. Atunci am oferit atat eu, cat si Oana, cate un premiu personalizat. Fiecare dintre noi a interpretat unul dintre cele doua desene castigatoare, transformandu-l in jucarie. Eu am avut ca tema unicornul curcubeu, desenat de Bianca.
Cand am finalizat jucaria, am realizat si o cutiuta. Am facut intai o sedinta foto alaturi de protagonist [ numai ca nu sunt foarte sigura daca in imagine e prototipul, sau chiar el], apoi am folosit atat fotografia unicornului, cat si desenul Biancai, pentru a personaliza cutia.

Trebuie sa recunosc ca mi-a placut tare mult ideea de a personaliza genul acesta de cutie. Am avut insa ceva emotii la "transport". Din fericire s-au inventat un fel de pernute cu aer care tin pe loc lucrurile si tocmai atunci primise vreo 2-3.

Despre  Unicornul Curcubeu - Prototip  am povestit deja, acum era randul premiului unicorn curcubeu sa pozeze "artistic". Iata-l "spargandu-se in figuri":

Trebuie sa va spun inca doua lucruri dragute:
1. Am doua foldere (doua:P) cu poze de la making-of.  Pentru ca trebuia sa prezint modul de realizare si in Revista Atelierul si nu stiam in ce masura se va vedea daca lucrez cu alb (mi-am pus problema abia cand m-am trezit in fata faptului.. haha - caci pana atunci dansasem valsul entuziasmului.[ Ce sa fac, mi-a placut tare mult tem .] Asadar am documentat realizarea ambilor "cai". Cat de curand le aduc pe-aici!!

2. (am zis doua, da?) Inca de cand a venit prima data Micul N. in vizita a aratat cu degetelul spre .. ceva. Acum eu am intuit ceva de la bun inceput.... Ca nu era vorba de poze... ci de dansul. Varianta noastra are tot cutie transparenta, dar fara "personalizare". Si m-am tot exchivat eu cat am putut, dar in ultima data era mult prea insistent degetelul indreptat spre "Calu?" si uite-asa.. unicornul nostru curcubeu a fost hranit cu cuburi de plastic, plimbat de Bucsa sau Fulger, smotocit si iubit de Micul N.. si oblojit de maica'sa creatoare (adica eu): lipit un ochisor mai bine ca se deslipise banda dublu adeziva (deci pus alta(, indreptat "cornul margelat" si supravegheat mereu ca nu cumva sa scape vreo margea copchilului... :))).
De-astea 🐎.
Pe curand!!

T: Cozonac cu nuca

Buna!

Se faceam ca eram in 2013, prin mai (pe 16, lol) si mi-am propus sa fac primul meu cozonac (cap-coadă, fara ajutor) si nu oricum - ci documentat, ca sa apara in Revista Atelierul. Fara repetitii, fara cosmetizari... Si desi am mai pomenit eu deja despre isprava, m-am gandit ca n-o fi bai, acum in zi de sarbatoare, sa ne bucuram impreuna de un tutorial (ca la capitolul bucatarie am somat si probabil o sa o mai fac o vreme).

Se ia bunaoara o poza nemaiparuta pe blog (yup, noroc ca am facut mai multe atunci, ca acum nu ma repet... aproape deloc), in care se aseaza ingredientele si anume:

Pentru aluat
♥ 500 grame făină
♥ 12,5 grame drojdie prospătă
♥ 150 grame zahăr
♥ 125 ml lapte
♥ 5 ouă
♥ 75 grame unt (sau 50 grame unt şi o lingură cu ulei)
♥ o linguriţă rasă – sare
♥ ulei pentru uns tava

Pentru  umplutură
♥ 25 nuci măcinate
♥ 2 linguri de cacao
♥ 150 grame zahăr

Cu mentiunea ca, de cand cu vitamina D, uleiul din imgine a fost inlocuit cu altul. Si zaharul alb, cu brun. In rest, cam la fel jucam.

 

Primul pas - maiaua:

Din făina cernută în vasul în care urmează să frământăm se pun într-un bol 3 linguri şi se face o scobitură la mijloc. Se adaugă drojdia sfărâmată – în acest caz 125 grame drojdie proaspătă. Se toarnă puţin lapte călduţ pe făină şi începem să încorporăm făina cu drojdia şi laptele (din care continuăm să turnăm atât cât este nevoie ca la final să obţinem o pastă asemănătoare cu smântăna grasă). Odată ce am obţinut maiaua (la mijloc în poza de mai sus) o punem la loc călduţ, acoperită, să crească (îşi va dubla volumul).

Dupa cum spuneam. În timp ce aceasta era preocupata sa creasca si sa creasca si sa creasca, am topit zaharul in lapte. Pus laptele pe foc mediu si amestecat frumusel (atentie sa nu fiarba laptele, doar sa fie caldut). Nu am poze de cand am facut acest lucru, dar se poate observa rezultatul in craticioara din stanga jos - reper lingura de lemn, in imagile de mai jos, cand executam o alta etapa.

Si anume... ouale: doua intregi și doua galbenusuri. Plus sare. Asezate deasupra unei craticioare cu apa calda se bat cu mixerul bine pana devin o crema consistenta. Acum mixerul meu din imagine e aproape istorie... si eu am folosit mai mult telul. Oricum astea sunt amanunte.... Suneam cand am scris prima data tutorialul ca puteti folosi cele doua albusuri pentru alte proiecte culinare si sugerasem bezelele. De exemplu.

Crema-i gata. Si untul e topit (v-as arata poze din etapa topirea untului, dar ma tem ca sunt atat de neclare, incat nici eu nu am fost prea sigura in prima instanta de ce am pozat exact (lol). Asa ca vom trece la poza de grup cu totul pregatit:

Si acum, dragii mei, pregati-va sa ramaneti intepeniti. Sufleteste sa va pregatiti, vreau sa spun. Pentru ca, inevitabil, cel putin la inceput, cam asta se intampla. ramai cu mainile fiate in coca, coca se tine bine de vas si tot asa... :))). Eu stiam deci ce ma astepta si, in mod surprinzator, am trecut cu bio proba. 

De la stânga la dreapta, pe rândul de sus un ou pentru uns (la final), laptele cu zahărul topit, crema de ou; pe rândul de jos: untul topit în crăticioară, maiua crescută şi făina.

Evident nu am poze din timpul acestui proces amblu cunoscut sub numele de „framantare” - dupa cum spuneam mainile mele erau prozoniere, dar am cu produsul „finit”:

Si iata care sunt pasii parcursi (prea bine i-am prezentat deja) pentru a ajunge la rezultatul dorit:

Se face în mijlocul făinii o mică adâncitură şi se adaugă crema de ou. Se omogenizează cu făina, turnându-se puţin câte puţin din laptele cu zahăr. Se adaugă maiua şi continuăm să omogenizăm compozitia, amestecând cu o lingură.
După ce se încorporează toată făina şi coca este frământată bine, adică se ia de pe mâini, nu rămâne lipită (şi aici aveţi nevoie de puţin ajutor să vă ţină cineva vasul pe loc, pentru că altfel până obţineti coca bună riscaţi să rămâneţi lipiți de cocă şi ea lipita de vasul în care frâmântaţi… hihi) se adaugă treptat untul topit. Acesta trebuie să fie călduţ şi se adaugă puţin câte puţin, pe măsură ce intră în aluat. La final, coca se va desprinde de pe mâini, dar nu va rămâne uleioasă.
Aici vă trebuie puţină răbdare şi mai ales, odată ce începem să adăugăm grăsimea, nu se mai frământă în forţă, ci în ideea de a integra în aluat untul topit ( sau untul şi uleiul în cazul in care optaţi să folosiţi unt şi ulei, eu am folosit doar unt – vezi lista ingrediente).

Si iata coca, inainte sa o pun la „crescut”. Cand o vezi gata e asa bine.... Parca uiti cu totul („parca”) cat ai fost de lipit de ea, ca un prizonier. Intre timp am gasit o alta reteta care nu implica atata „lipire” si framantare. Ar fi ideala daca untul nu ar da pe dinafara (de prea mult zer, sau apa, sau ce-o fi). Despre acesta vorbesc.

Dupa care pregatim amestecul de nuca macinata, cu zahar si cacao. In forma de mai sus am copt cozonacul (asa am putut vedea foarte bine si daca este gata :D - fiind transparenta. Si oul l-am folosit pentru uns.... Dar sa ne intoarcem la aluat.

„Norocul incepatorului”, vorba aceea, a crescut si tare mare si frumos s-a facut! Aluatul desigur. Si eu am rasuflat putin usurata, pentru ca deh, mai urma si examentul de coacere... Pe care trebuia sa il ia cu brio. Dar pana acolo.... Am impartit, am intins, am pus frumos umplutura... Ok, deci pe rand. Am impartit in trei cantitati egale amestecul de nuca, zahar si cacao. Am impartit si coca tot in trei parti egale. Dupa cum bine stiti, sau daca nu afalti acum, coca se intinde cu mana (eventual puteti unge mana cu putin ulei daca e cazul). Tu intinzi, ea revine. LOL, ca in desene animate. Se lasa suficient spatiu pe margini, se ruleaz si se asigura bine capetele. 

Eu am pregatit un cozonac impletit din trei astfel de rulouri. Dupa ce am terminat de pus umplutura si facut cele trei suluri, a venit vremea sa le asez sa mai creasca un pic si in vas. Vas pe care inainte l-am uns cu putin ulei. Le-am impletit frumos si a iesit asa ceva:

Acum, domnul cozonac impletit deja statuse la crescut (initial fusese mai firav) - si a venit timpul sa il ung cu ou. Cuptorul era pregatit ( la treapta 4, preincalzit... asta cred ca inseamna la 150grade).

Asa ca, l-am pus la cuptor. Regula pe care o stiu de cand eram mica: nu se deschide cuptorul mai devreme de 15 minute. Dupa 25, deschidem usa (de la cuptor) si incercam cu o scobitoare sa vedem daca este gata. Aici emotii cat casa... Din fericire scobitoarea a iesit fara aluat pe ea si cozonacul arata....

Si a iesit si foarte bun. El impletit, eu impleticita.... A trebuit sa rup repede un coltisor (spuneam si in articolul din revista - nu folositi un cutit cand este cozonacul cald; de fapt ideal ar fi sa se astepte ca el sa se raceasca.. :D).

Si... dupa cum spune vorba veche, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. :)

Sarbatori fericite!! 🐇