vineri, 13 mai 2016

Cozonac cu crema sau cu gem


Aluat:
600 grame faina
lapte  aprox 100 ml
6 oua
sare 1/2 lingurita
50-100 grame de unt (eu am folosit si de 65 si de 100)
100 gr zahar bio
ulei de uns si pentru amestecat



Maia:
50 gr drojdie
2 linguri faina
1 vf lingurita zahar brun
lapte  aproximativ 40 ml

 

Crema:
100 gr unt gras (80 la suta)
100 gr zahar brun
o lingura cacao

sau - gem de prune


Actualizare de 1 iunie:
1. Daca suspectati ca ar putea avea apa in el, bateti untul cu furculita pentru a scapa de apa.
La cel mai recent cozonac m-am trezit cu tavita de sub forme plina de ... apa. Si era unt de 80 de Covalact, de care folosesc deobicei. Pana acum nu s-a intamplat.
2. Puneti o tavita sub forme! Exista o foarte mare posibilitate cand creste cozonacul sa se crape si sa curga crema. Asa veti evita posibile "accidente".
3. Pozitionati spre interior partea de "legatura a cozonacului", pentru a minimaliza posibilitatea de a ramane fara crema :))).
4. Cateva detalii despre cum se pregateste:
- realizati maia-ua si cat creste, pregatiti ingredientele pentru aluat.
- bateti ouale intregi cu zaharul si sarea pana se inspumeaza; ouale sa nu fie reci-reci...
- adaugati peste faina maiaua, untul (care poate fi intre 50-100, conteaza si cata crema puneti, pentru ca se lasa unt si de acolo, noi am facut si cu 50 si cu 100, e bun oricum) si ouale... apoi si lapte cat sa obtineti o coca frumoasa, care nu se lipeste de maini, dar nu ca la paine...
- nu trebuie sa il framantati foarte mult. doar pana ce se omogenizeaza ingredientele.
- pana ce creste aluatul pregatiti crema: se amesteca untul la temperatura camerei cu zaharul si cacaoa; neaparat zahar brun - ii da o textura si aroma aparte (nu trebuie sa amestecati pana se topeste zaharul ci doar cat sa se omogenizeze)
- cand pregatiti masa pentru aluat ungeti si formele cu ulei; puneti ulei pe plansa de lucru si intindeti primul aluat (il impartiti in doua jumatati de la inceput - cantitatile sunt pentru doi cozonacei); intindeti cu mainile in strat cat mai egal.
- crema puneti-o pe mijloc, lasand in parti spatiu cam de doua 2-3 degete.
- folositi din oul pentru uns putin pentru a sigila mai bine partea ce va veni deasupra (practic latura care se impatureste ultima
- dupa ce cresc in forme, ungeti cu ou si la cuptor cu ei.

25 comments :

Ileana Carmen spunea... [Raspunde]

Arata foarte bine si cred ca este la fel de gustos.

Suzana Miu spunea... [Raspunde]

Ce frumos ti-a iesit!
Cred ca e tare gustos!
Seara frumoasa, Rux!

Cristina Dragomir spunea... [Raspunde]

La capitolul cozonac stau foarte prost. Mi-am promis ca nu mai fac niciodata si sper sa ma tin de cuvant. De vreo trei ani tot incerc si nu imi iese deloc!

Adriana Alexandru spunea... [Raspunde]

Hmmm, ce bine arata, cu siguranta voi incerca si eu aceasta reteta, multumim Rux!!! :)))

copilarim spunea... [Raspunde]

@Ileana Carmen o revelatie as putea spune. Deobicei cozonacul la noi se framanta la greu. La acesta doar ce a incorporat Buni componentele si a pregatit coca cat sa se ia de pe vas. A iesit pufos si bun - am fost si noi extrem de placut surprinse. De la acesta am mai incercat in doua dati :D. Doar cu crema de ciocolata pentru ca gemul de prune s-a terminat :P.

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana Miu Multumim :D. A fost colaborare cu Buni. :)
Foarte bun a iesit - il recomand :P.
Pupici!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Cristina Dragomir este intr-adevar pretentios. Eu am facut ( norocul incepatorului a iesit bun si bine) pentru un tutorial pentru prima data cozonacul clasic cu umplutura de cacao, nuca macinata si zahar.... Nu vrei sa stii cum ramasesem cu mainile in coca ancorata de vasul in care framantam :)))).
Dupa reteta asta nu ma mai intorc la cea veche, oricum nuca macinata nu imi mai prieste... din pacate.

Totusi ar trebui un mic avertisment. E mai bine ca forma in care se pun cozonacii sa fie mai mare, ca atunci cand cresc in cuptor sa nu curga crema pe dinafara (fiind cu unt face treaba asta... adica am patit-o..lol).

copilarim spunea... [Raspunde]

@Adriana Alexandru Sa stii ca e foarte bun!!
Sa pui unt gras - mai ales la crema. Si zaharul brun - pentru ca nu iti mai treuie ale arome si e diferit de cel alb (se face ca un fel de melasa). Si cum am zis mai sus - niste forme mai mare, sau o tava suplimentare sub forme. Crema e cu unt si poate curge :).
Pupici si spor :D!!

Licurici spunea... [Raspunde]

Tare-mi place la tine !
Este liniste , cald , bine , iar peste toate si la loc de cinste stau imparatii cozonacilor .
Stii - eu sunt prieten bun cu minunatii cozonaci si cred ca voi fi prieten bun si cu tine .
Cum de ce cred asa ?!
Ptr. ca tu esti Zâna cozonacilor !
Mai esti si Zâna lucrurilor frumoase , a culorilor vii , a subtilitatilor lucrate cu maiestrie precum si a cuvintelor simple dar rezonante , cu mesaj si caldura .
Intr-un cuvant : stiu eu sigur ca tu esti Zana a toate câte astazi sant iar maine vor râde la soare .
Asa !
Acum , trebuie sa-ti spun despre mine adica sa-mi prezint cartea de vizita deoarece intentionez sa mai stau un timp la tine .
Asadar :
Sunt tare mititel - am doal patlu anisholi shi la toamna melg la scoala .
In consecinţa , nu am veleitatile lui Coelho insa nici el nu are atuurile mele ...
Pot sta pe umarul tau , la rever sau chiar in părul tau si sa luminez serile in care lucrezi minunatiile acelea colorate .
Nu fac nazbatii , nu trebuie sa-mi dai nimic , nu cer nimic - nici cozonac ,deoarece imi place doar sa-l privesc si sa-mi inchipui arome ori esențe .
Stiu povestioare , cantecele si pot fi o companie agreabila .
Doar ca sunt un licurici cam pupacios iar uneori , adica atunci cand esti suparata , obosita , te voi pupaci (respectuos) pe nasuc iar toate relele se vor spulbera ca un fum .
Este tare bine sa ai licuriciul tau si nu toti reusesc sa detina unul .
Tu imi esti draga , imi place la tine , asa ca te intreb :
Vrei un licurici ?

ghemulet spunea... [Raspunde]

Vai Ruxi....imi lasa gura apa...stau in pat cu laptop-ul in brate si savurez 3 patratele de ciocolata ramase de ieri...ma uit cu tristete ca se termina si la tine ce vad...cozonacel???
Ahhh cat de bine arata....
Imi place ca nu necesita ingrediente pretentioase..
O zi minunata draga Ruxi

Maria Camelia Nita spunea... [Raspunde]

Ce mari și frumoși ți-au ieșit! :D Ptiu, ptiu, să nu-i deochi! :)

copilarim spunea... [Raspunde]

@Licurici drag, iti multumesc pentru gandurile frumoase pe care mi le-ai scris! Esti un dragut!! Un prieten de nadejde, care sa imi lumineze drumul :).
Mi-ai facut o surpriza placuta!! :)
Sper sa nu fi plecat - hai sa mai vorbim :D! Te astept pe mail!
Cu drag
Rux

copilarim spunea... [Raspunde]

@ghemulet draga mea, draga!! Nu am putut sa nu il pozez si sa nu notez impresii. Este genial.
Nici nu se framanta ca un cozo obisnuit... e atat de pufos si fraged (de la untul din crema, care crema e abosolut divina).
Numai ca, daca il incerci, ai grija sa pui foorma intr-o tava, ca daca se intampla sa curga din crema (atunci cand creste, mie in urmatoarele dati mi-a curs putina crema pe langa) sa nu fie probleme la cuptor.
Neaparat unt de 80. Cel de 65 e slabut... nu iese rau dar crema e cam absenta.
Maine vreau sa fac si eu din nou :).
Pupici cu drag!!! :D

copilarim spunea... [Raspunde]

@Maria Camelia Nita da, da!! Si eu am fost entuziasmata de ce mari au crescut la cat au fost framantati. Aluatul Buni l-a pregatit (si chiar nu l-a framantat foarte mult). Eu cand am facut cozonac clasic (cu nucasi cacao si zahar - umplutura) am framantat de ziceai ca am alergat la maraton apoi... si nu pot spune ca a crescut colacul meu mai bine.
Pupici!!

Licurici spunea... [Raspunde]

Hi , hi !
Tare ma bucur ca m-ai observat si îti multumesc din tot sufletul meu mic dar cald !
Nu am plecat de la tine , insa m-am refugiat intp-un coltisor , astfel incat sa nu ma calce trecatorii grabiti , adica rezidentii postarilor tale ...
Sa ai si tu grija te rog ca nu cumva sa ma strivesti atunci cand ma vei imbratisa si pupaci de drag ce-ti voi fi ...
Nu am cotrobait prin lucrurile tale insa pe unde m-am uitat nu am vazut nici o adresa e.mail.
In rest , hoinaresc printre cuvintele , gandurile , culorile tale si privesc mirat la toate .
Din cand in cand , alerg pe umarul tau si te alint pe frunte - uneori esti cam ingandurata .
Si tot uneori te pupacesc (respectuos) pe nasuc .
Cum de ce ?!
Ptr. ca asa vreau eu !
Ptr.ca sunt un licurici si fac doar ce-mi place .
Uite asa !

copilarim spunea... [Raspunde]

@Licuricidrag, in meniul din stanga al blogului e trecuta si adresa de mail si mai e si un formular de contact rapid :D.
Iti las si aici: copilarim[@]gmail[.]com :).
Trebuie doar sa renunti la paranteze!! :)

Licurici spunea... [Raspunde]

Ei daaa ?!
Ce sa fac daca-s mic si nu stiu nimic...
Si apoi , grozav imi placeau parantezele ( mai cu seama cele patrate , deoarece puteam sa ma refugiez intre ele cand doream eu ).
Da' daca trebuie - trebuie !
Acum , merg sa-mi strang lucrusoarele si sa ma mut pe e.mail ...
Tare-mi placea aici , printre Oamenii mari si intelepti , printre culori si lucrusoare minunate , printre esente si prajiturele , printre atatea alte minunatii ...
Da' daca asa ai hotarat tu , eu ce mai pot face ?!
Si apoi , nici nu am multe bagaje , adica nu am deloc .
Ori poate ca am ceva !
Stai , sa-ti spun ce am :
In primul rand am o camasuța galbena lucrata de elful acela de treaba , numit Catalin Botezatu .
Mai am si niste pantofiori faini , doar ca fiindu-mi cu vre-o cateva numere mai mari îi tot pierd din picioare cand alerg .Pantofiorii au varfurile ridicate precum urechile elfilor ori pantofii manelistilor si asta ma amuza grozav .
Am si hainuţa cu nasturei sclipitori , precum si pantalonasi cu buzunarele .
Hainuta este mov iar pantalonasii rosii .
Ba nu !
Pantalonasii sant rosii iar hainuța mov .
Na , ca m-am incurcat !
Rezumand :
Tare mai sunt chipes , dar degeaba ... trebuie sa plec pe e.mail .

copilarim spunea... [Raspunde]

@Licurici
hehe :)
poti zbura zglobiu in cotinuare si pe aici ;)!!
:D

Licurici spunea... [Raspunde]

Nu mai vorbesc cu tine !
M-ai trimis in mare graba pe e.mail , insa acolo nu-i nimeni - este doar ecoul cuvintelor mele ...
Ma pregatisem emotionat , imi lustruisem pantofiorii cei buclucasi , îmi calcasem camasuta galbena , ma pieptanasem si parfumasem cu o adiere subtila de primavara-vara , insa degeaba ... nu a venit nici o licurica pe e.mail .
Doar cativa trecatori intarziati , vazandu-ma stralucind cu abnegatie , au râs si au spus sa-mi vad de trebă si sa ma duc acasa deoarece licuricii care se respecta nu pierd noptile pe e.mail asteptand furnicuțele corporatiste deghizate in licurice ...
Asa ca m-am intors la vechiul loc si am decis sa raman langa cozonacelul fermecat .
Sunt obosit de atatea drumuri si nu mai bag pe nimeni in seama .
Măi , măi , măi - ce oameni ciudati:
n-au alta treabă decat sa puna licuricii pe drumuri ...

copilarim spunea... [Raspunde]

@Licurici
Hahahah!! Licurici suparici! :P
Stii tu.... eu, spre deosebire de tine, fiind un copil putin mai mare, nu mai am atat de mult timp liber pe cat mi-as dori...
Nu trebuie sa ma astepti pe mail, pana iti raspund. De fapt poti sa te plimbi pe blog pe unde iti place tie mai mult... ;).
Ai fost foarte simpatic - lasa ca putina miscare iti prinde bine !! ;) Tot spuneai ca iti plac calatoriile.

.... si apoi, sa iti spun un secret! Eu nu locuiesc pe mail.. de fapt nu locuiesc nici pe blog. Doar ma opresc de cate ori am timp sa ma incarc cu energie pozitiva, sa aduc putina bucurie pentru a o imparti cu prieteni dragi.. E ca un fel de loc de joaca :).

La multi ani!

Licurici spunea... [Raspunde]

Ufff !
Nu ma pot certa cu tine - cred ca-mi esti draga !
De regula ma cert tot timpul cu papadiile , cu piticii cei increzuti , cu gargaritile si cu furnicile infinite .
Da' acum am obosit ...
Mai bine tac si iau loc in bancă .
Mai am atatea de invațat ...

copilarim spunea... [Raspunde]

@Licurici
ma bucur! Mie nu imi place deloc sa ma cert. Nu imi plac situatiile conflictuale.:)

Sunt sigura ca de fapt va ciondaniti asa, ca intre prieteni ;P.

In viata tot timpul avem de invatat cate ceva. ;)

Pe curand!! :)

Licurici spunea... [Raspunde]

Uitasem :
Multumesc ptr. urarea "La multi ani !".
Voi sarbatori momentul si voi face un chef nemaipomenit , cu o firmitura din cozonacelul fermecat ce-mi este prieten bun , cu tangourile ritmate si colectia "Romantic guitar" care-mi sunt dragi iar mai ales cu Pepsic (nu se spune "Pepsi" - stiu eu de ce ...) .
Grozav îmi place Pepsicul si pot bea atat de mult pana ce ma fac rotund precum baloanele , putand chiar pluti - hi , hi , hi !
Stai , sa-ti spun de ce se spune Pepsic iar nu altminteri :
Asadar , eram tare tânar atunci si-mi placea grozav una din farmacistele de la farmacia orasului .
Cred ca ma indragostisem de Ea si categoric era prima dragoste .
Ma indragostisem de ochii ei mari , calmi , buni blanzi , ma indragostisem de distinctia ei aristocrata , de glasul cald , de gesturile elegante , ma indragostisem total asadar .
Evident , ea nu ma prea băga in seama , adica nu ma baga de loc .
Este drept ca eram prin definitie un licurici mititel (nu ca inaltime ci varsta), insa asta nu putea sa ma impiedice .
Asa ca saptamanal , la aceeasi zi si fix la aceeasi oră ma prezentam la farmacia cu pricina , asteptam rabdator la coada , salutam respectuos si cand Distinsa mea farmacista ma intreba ce doresc raspundeam invariabil : "Un Pepsic va rog " (nu gasisem alt raspuns deoarece nu-mi erau necesare medicamente).
Invariabila era si replica Ei :
"Aici este farmacie , nu tinem si nu se spune Pepsic ci Pepsi)" .
Ma inroseam pana in varful urechilor de licurici , salutam respectuos si plecam .
Ei , na ! Doar nu era sa ma opresc la primul obstacol , asa incat saptamana urmatoare eram prezent la farmacia Distinsei si o luam de la capat fix cu aceleasi replici .
A durat povestea mai bine de un an de zile .
Desigur ca-i duceam cele mai frumoase flori stranse in buchetele in care lasam si tot sufletul meu - primavara strangeam in buchetel "flori de nu ma uita " albastre si fine precum si flori de castan dupa care ma urcam prin toti castanii orasului .
Aveau florile castanilor un parfum subtil si rafinat , asa precum un regret si ma gandeam ca Ei o sa-i faca mare placere .
Cum ce spunea Ea ?!
Nu spunea nimic . Lasam florile pe pervazul ferestrei farmaciei ori pe parbrizul masinii ei si dispaream ...
Gandeam ca Ea va sti de la cine sant ... Nu a stiut .
Venise toamna si i-am dus si primile castane de sub prietenii mei castanii - tot pe pervaz lasate ...
Si programul mergea inainte , tot cu Pepsic , tot cu "nu tinem si nu se spune Pepsic" , incat se cam luasera celelalte farmaciste de griji cu mine , desi ma priveau tolerant .
Iata insa ca in toamna aceea , intrand dupa obicei in farmacie , am observat cu surprindere pe raft , la vedere , cateva sticle cu Pepsic .
Distinsa m-a intrebat zambind ce doresc , eu am raspuns - Pepsic si l-am primit cu observatia invariabila ca nu se spune PEPSIC ci Pepsi ...
Ce era sa mai fac ?!
Am platit , am baut Pepsicul de parca mi-ar fi fost sete si am multumit spunand tare si apasat : MERSIC !
A fost un râs si o voie buna atipica unei farmacii : radeau clientii , farmacistele , eu , dar mai cu seam râdea Ea , privindu-ma atent si deschis in ochi ...
Distinsa observase ca exist !
Ne-am imprietenit atunci si acolo si a fost o toamna de vis ...
Pepsicul a devenit emblema , prietenul , tabietul nostru .
Doar ca la sfarsitul toamnei , Ea a plecat fara sa ma mai anunte .
A plecat brusc si definitiv ... venise prietenu ei vechi si o luase cu el - nu am aflat unde , nu am regasit-o oricat am cautat-o .
CONTINUARE >

Licurici spunea... [Raspunde]

CONTINUARE >

Indiferent unde m-au dus drumurile vietii , in fiecare primavara si mai apoi in fiecare toamna m-am intors in oraselul primei iubiri .
Am strans primavara in buchetel primele flori albastre "de nu ma uita " precum si florile cu parfum subtil ale castanilor .
Toamna , prietenii mei castanii mi-au lasat pe trotuar primele castane iar eu le-am adunat .
Cum ce-am facut cu ele ?!
Le-am dus la fel ca odinioara la fosta farmacie si le-am lasat pe pervaz in amintirea toamnei de aur de alta data .
Acum , acolo nu mai este farmacie insa oamenii locului care-mi stiu povestea si considera ca au o datorie de onoare in a se implica , strang florile si le pastreaza in vitrina de alta data pana tarziu in iarna .
Tot ei au facut o caseta imbracata in catifea mov in care aduna castanele pe care le las eu pe pervaz .
S-au strans multe castane - au trecut multi ani ...
Si caseta sta tot la vedere in vitrina si cred ca acolo , psintre castane este si sufletul meu ...
In rest , alene imi trec anii , asteptand sa infloreasca iar castanii ...
Acum ai aflat de ce-mi este atat de drag Pepsicul ...

LA MULTI ANI ! si ție .
Si tu esti MITITICĂ !

copilarim spunea... [Raspunde]

@Licurici Iti multumesc mult :). Chiar sunt :D!!
Ce poveste frumoasa!!!! :)
Cum unele lucruri capata un sens special prin prisma amintirilor si sentimentelor ce ne-au legat de cineva :).
Si mie imi place sa adun castane:). Ai ceva... magic :P.
Cred ca este tare dragut acel locusor magic si caseta imbracata in catifea mov, ce pastreaza mici comori, in vitrina!
:D

Trimiteți un comentariu