marți, 17 ianuarie 2023

Ceramica - sau ... inceputuri.


Buna!
Nu imi propusesem sa scriu despre puzzle-uri asa de des. De fapt, am reusit sa adun suficient material divers (fie am mai gasit poze, fie am mai facut cateva noi) dar, primul lucru pe care l-am facut ieri, cand in sfarsit mi-am recapatat sufrageria (de unde va scriu acum, de pe canapea, intr-o liniste ireala - ho ho..  ce fain e, hahaha), a fost sa inramez „cioburile”. Si pe cand le inramam.... mi-am amintit ca parca gasisem poze facute in timp ce am lucrat acest prim puzzle.. si din una in alta, azi cand am facut alte poze in tema, mi-a venit ideea (si s-au aliniat piticii) sa va scriu despre el.


Asadar... pana prin iarna lui 2021 (decembrie), eram fericita posesoare a unui singur puzzle mare si lat (lol) de 1000 de piese: Valul lui Hokusai, de la Clementoni. Care puzzle e inca in cutie si asteapta sa ii acord atentie. Cand am vorbit cu Mosul cel bun sa ne aduca o bufnicioara si o lupisoara (vezi poza de mai jos). s-s atrecurat pe langa ele si un puzzle de 500 de piese, de la Noriel. Il vedeam gata inramat, in balcon, ca sa imi completez micuta colectie de vreo 3 farfurii pictate (de ceramica, traditioanale).


Adevarul este ca.. imi plac mult farfuriile de acest gen - si m-am gandit ca asa as putea avea o gramada, ca sa imi bucure privirea. Buunnn, zis si facut - nu am montat niciodata un puzzle mare (am doua mici, de prin 90, cred ca de la Herlitz -  nu mi-am luat puzzle-uri mari pana la Hokusai, tocmai pentru ca am zis ca daca imi iau il montez si transform in tablou; asa sunt foarte multe frumoase, dar eu voiam sa fie cumva si... practice: adica ori tablou, ori sa le pot folosi pe la pozele cu papusi - ideea aceasta mi-a venit ceva mai tarziu).


M-am apucat sa lucrez la el pe 31, seara tarziu, aproape de miezul noptii :)))) (fapt amuzant: cu doi ani inainte, montasem pe acelasi principiu o casuta din hartie, la cererea micului N.. :))) - adica tot in noaptea dintre ani). Nu va spun ca aveam si o mica durere de cap (care numai mica nu era - si trebuie sa recunosc ca pe mine m-a ajutat foarte mult sa fac acest puzzle atunci. La inceput nu prea aveam o strategie clara - dupa cum se vede mai sus. Mai mult, am reusit sa fac si ceva scame de hartie pe covor, din punga cu piese (ignorati-le si voi).



Apoi mi-am regandit strategia si am facut marginea :))). Dupa care am incercat pe cat posibil, sa grupez piesele cromatic... Dar o sa vedeti voi ceva mai jos, cu ce ma confruntam.


Pozele le faceam ca sa le trimit pe grupul nostru de discutii, al familiei. La un moment dat m-am mutat de pe covor, pe masa - nu am avut un suport suficient de mare (am folosit cartonul de la un fost calendar de perete, insufcient ca marime). Oricum, mutarea si fotografia de mai jos, au marcat trecerea in noul an - deja 1 ianuarie 2022:



Pe spatele cutiei se poate vedea imaginea intreaga (eu aveam nevoie de partea din dreapta sus, care fata cutiei, este incompleta).


Mie personal mi-a placut tare mult puzzle-ul pentru ca nu avea miros deranjant. Unele puzzle-uri au un miros mai puternic (si automat neplacut, chiar greu tolerabil, pentru mine). Culori frumoase, rezultatul final - veti vedea, minunat. Daca s-a lucrat usor.... stati sa va arat o imagine cu piese:


Cam asa :)))))). Nu va pacalesc, usor nu este - multe piese te pacalesc si esti tentat sa crezi ca e alta farfurie, asemanatoare. Dar daca merita - oh, da. Daca si voua va plac „cioburile” cum le-a botezat Ralu :))))).


In imaginea de mai sus este cat terminasem in momentul in care a trebuit sa pun pe pauza lucrul - l-am reluat pe 2 ianuarie (vezi poza de mai jos, cand am si finalizat proiectul). Din fericire, pentru mine, intre timp gasisem o bucata de placa de polistiren subtire, ramas de cand izolasem noi peretele exterior pe o portiune comuna cu balconul vecinului de pe colt - aveai senzatia ca intra pe acolo vantul vanturilor :))).



Evident ca nu am putut sa lucrez non-stop (a tot trebuit sa iau pauze, stiti si voi cum este, mai ales pe timpul zilei, e mereu nevoie sa fac ceva de mancare, sau ceva de genul, uneori si cand nu e nevoie, se gaseste ceva .. hahaha). Si culmea e ca mie imi place sa lucrez cat pot de mult odata, ca sa nu ma deconectez de la ceea ce fac, tot timpul.


Unde mai pui ca, la un moment dat, de atata intrerupt, aveam senzatia ca nu voi mai reusi sa il termin :))). Cu toate acestea, iata-l:


A fost un moment de mare bucurie. Va spun sincer - si... inevitabilul s-a produs! ” Cioburile” au spart gheata. Cu moderatie insa, cu moderatie. (si aici mi-a fugit ideea de la o intrerupere - ma refeream ca am inceput sa imi iau puzzle-urile, la partea cu spartul ghetii, haha)
A asteptat acest puzzle un an pe masa, rabdator, sa fie si el inramat? A asteptat. dar asteptarea a luat sfarsit luni! L-am inramat:



In cazul in care vreti o astfel de rama, o gasiti la Jysk. Are dimensiunea 40x50 si costa (la reducere) 15 ron. Nu este cu geam, ci cu ceva din plastic (nu stiu exact ce), care vine cu un fel de film de plastic protector aplicat, ce se scoate inainte sa puneti puzzle-ul). Daca vreti, cand montez urmatorul puzzle, fac poze cu pasii pe care ii urmez cand il inramez - nu am folosit lipici absolut deloc. Ramele sunt negre sau albe (sper sa imi mai gaseasca parintii cateva ). Mai au si varianta 50x70 - 25 de ron, rama neagra (astept sa iasa mirosul din placaj - teoretic pare a fi acelasi material ca si la acestea, dar miroase tare a prefabricat (yucks); o idee ar fi ca au stat pe rafturile din depozit, nu in suporturi metalice, ca cele mai mici si de aia s-a impregnat in ele... vom vedea). 

Ja ne!





8 comments :

Diana spunea... [Raspunde]

Suuupeeeerb!
Gradul de dificultate pare mare, iar daca a fost chiar primul... Oh! Imi amintesc cum am dat marunt din buze cand am montat primul puzzle! Si-mi tot spuneam: "doar nu-s asa tampita incat sa nu pot monta un puzzle". Si puzzle-ul avea 1500 de piese, cu peisaj de toamna si alte cele - deh, ca pentru incepatori! 😊 Dar ce bucurie cand l-am vazut gata! Si... nu gaseam o piesa cu patru "urechi" care trebuia plasata undeva la "mijloc de cer"! Am gasit-o dupa cateva zile, intamplator, cazuta intr-o cutie de maruntisuri de langa masa. Fericire, nu altceva! 😂

Asa cum arata piesele imprastiate chiar ca par cioburi! Fain le-a zis Ralu! 😊
Inramat chiar pare tablou pictat! Ar trebui sa ma uit si eu dupa astfel de rame... Trebuie sa "verific" marimea puzzle-urilor intai.
Chiar daca l-ai facut in urma cu un an: Felicitari!! ❤
Pupici! ❤

P.S. In functie de timpul de care dispui, mi-as dori sa aflu cum se face inramarea (in linii generale) - banuiesc ca exista ceva "indicatii" despre ce si cum, dar... alta e "mura-n gura". 😊 Poate ca n-o sa am astfel de rame... dar sunt aproape sigura ca vor ajunge aici, pe blog la tine, unii care le-ar dori si ar vrea sa stie cum se "monteaza'.

Suzana spunea... [Raspunde]

Superb puzzle! Iar pus in rama este chiar perfect!
Nu mi-a trecut prin cap ca sunt si rame pentru. Desi la cate se vand era cumva firesc!
Multumesc mult, draga Rux! Pup. 😘❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana sa stii ca usor nu a fost.... Imaginea in sine e ... ai vazut ca unele farfurii seamana foarte mult si piesele erau inselatoare.
Ca sa fiu sincera, nici nu prea le aveam eu cu numarul de piese.. :))))). E voiam sa il montez. Apoi am aflat ca sunt si de 1000, 1500 (am si eu unul si e cu iarna, ma cam bate gandul sa il montez dar e problema cu spatiul - speram sa il pot pune in rama pe cel cu trenul).Sau mai nou de 2000 sau 3000 (am vazut vreo cateva super faine) - ca sa nu zic de cel de peste 10000 cu cai, vazut recent... chiar ma amuzam ca.... nu as avea unde sa il montez. cred ca ar merge pe post de covor :)))))))))))

Ce bine ca ai gasit piesa (asa patisem eu la cel japonez... nu gaseam o piesa hahaha si tot cu 4 urechi cred ca era si aceea :))))))))

Stai sa vezi ca azi cand ii zic de cioburi nu isi mai amintea :)). Daca aveti Jysk, intra pe site-ul lor sa vezi daca au disponibile.. stai sa vad cum se numesc...Valter. Vezi daca sunt disponibile la voi si unde. Pentru cele de 1000 merg 50x70. (atentie ca la mine miroase destul de rau placajul si par subrezele) Pentru cele de 500 de piese, merg cele de 40x50 (astea sunt super). Au si 30x40 (nu am ca nu au mai ajuns ai mei - mi-ar fi trebuit vreo 2 pentru ca am doua puzzle-uri de 200 de piese...
(la reducere erau 25 - 15 - 10 ron).

Atunci sigur fac - poate e util. O sa vad unul de 500 care ma strica (poate cel de iarna daca colaboreaza cu mine .. haha - la miros ma refer).

Puuuup!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana ma bucur mult ca iti place! Si eu speram sa fie asa cand l-am luat, ma refer la cum se vede inramat. Nu sunt pentru puzzle ... dar merg la puzzle. O sa fac poze :D.
Rectific - am vazut si pentru puzzle intr-adevar, pe un site bulgaresc, ozone. Cam 40 de ron era o rama... :D

Imbratisari cu drag :*

MNiko spunea... [Raspunde]

Cred că am văzut articolul în ziua în care l-ai publicat pe telefon, dar de pe telefon nu reușesc să scriu comentarii coerente. Cum cred că am corectat mesajul și dau publică, imi apare un cuvand mdificat și nu mai pot corecta. Nu stiu de ce face modificările alea fix după ce verific tot.
Imi place mult cum arata cioburile tale. Străbunica avea astfel de farfurii, din ele mânca. Puzzle-ul este superb, destul de dificil, dar la cum arată și înrămat cred că merită tot efortul. Felicitări!

copilarim spunea... [Raspunde]

@MNiko si eu am aceeasi problema cu telefonul :)))).
Si imi mai face asacand scriu pe whatsapp... zici ca sunt agramata daca vezi ce texte imi baga (si nici nu e bagat pe autocorect).
Mai gresesc si eu cand tastez la laptop foarte repede - dar la telefon chiar sunt atenta pe ce apas... :)).

Fix la asta ma gandeam si eu - la stracinile de demult. am avut si eu una in copilarie.. si imi amintesc ca aveam si cani in genul acesta la bunici, la Sasciori.
Ma bucur mult ca iti place si tie :*!! Iti multumesc mult :)

prietena-japoneza spunea... [Raspunde]

Extraordinar ce ai putut finaliza din "cioabe"...este minunat...parcă sunt reale, așezate pe rafturi...felicitări din toată inimioara mea !!!
Am simțit la Rukkusu că nu mai avea cuvinte în fața acestei finalizări !
Pupici cu drag ❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@prietena-japoneza da si eu am avut aceeasi senzatie - ca parca ar fi reale. Sunt momente cand potrivesc piese cumva... asa instinctiv. E atat de amuzant ca incep sa chicotesc si sa bat din palme... mai sunt si momente cand intalnesc cate un blocaj... :)))). Dar dincolo de toate acestea, sa montezi un puzzle iti oferea ceva eliberator. Si te reconecteaza cu tine.
Iti multumesc mult :*!! Pupici :*

Trimiteți un comentariu