Buna!!
Mi-a fost confiscata mana stanga 😂. Nu ma pot supara pe el - ma descurc cum pot! Nu imi vine sa cred ca stau in sufragerie, cu bradul de care mi-a fost dor zilele acestea si cu Kouki, langa mine. Si va scriu. :D
Am senzatia ca nu au fost 3 zile, ci o eternitate - asa m-a obosit distractia din acest weekend prelungit (spre sa nu se mai repete). Dar, sa va povestesc mai bine, despre lucruri dragute!
Poate va mai amintiti despre fulgusorii din margele pe care i-am facut in decembrie:
Calendar Advent 2022 - Ziua 19 „ Fulg / Fulgi de nea.”. Ei bine, sambata seara am reusit sa lucrez doi, special pentru cineva drag :D. Ma bucur mult ca pot sa mai evadez un pic prin lucru si sper sa pot aduce mcii stropi de bucurie prin ceea ce fac. In plus, am stat cu Buni, la ea in camera si am m-am felicitat ca am avut prezenta de spirit sa am pregatite ( si la indemana ) cele necesare actului creativ :))).
Eu i-am lucrat cu gandul ca sunt decoratiuni de pus in brad dar.... ei pot deveni absolut orice, asa ca m-am gandit ca cel mai bine este sa le pun o za la fiecare :). Rukkusu mi-a venit in ajutor si am reusit sa facem azi cateva poze :D.
Sper sa se vada ceva in pozele de mai sus, probabil ar fi trebuit sa ii pozez pe rosu, dar nu imi ieseau pozele clare, asa ca am preferat .... stiti voi - pleduletul de muselina... adica zapada noastra din decembrie :)))))).
Si pentru ca tot a venit vorba de zapada (care s-a suparat rau pe noi si ne cam evita), pentru ca a fost ziua lui Mihai Einescu (ieri) si acum ceva vreme, pe cand povesteam cu Mami si ne mai aminteam poezii, am facut o mica (re)descoperire in legatura cu cateva versuri. M-am gandit sa aduc aceste versuri si pe blog (poate facem cumva sa induplecam zapada sa mai curete putin si improspateze .... ca e mare nevoie de curatenie adevarata.. ).
(.... ) ”De treci codrii do aramă, de departe vezi albind
Ş-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.
Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt,(.....)”
Pur si simplu, citind, am facut legatura cu anotimpurile... toamna (codrii de arama) - iarna (vezi albind, padurea de argint). Mie imi placea mult, mai ales cand aveam poezii de „comentat”, sa caut semnificatii si sa incerc sa inteleg eu, citind unele lucruri, sau, pur si simplu, sa fac legaturi. Nu am putut sa invat niciodata comentarii pe de rost (nici la intrarea la liceu, nici la bac nu am facut asta... citeam si invatam indei principale, figuri de stil... lucruri de baza, ca sa zic asa). Imi amintesc ca (acu rad, dar atunci nu a fost chiar asa de amuzant - o saptamana m-am perpelit de nu mai stiam de mine, hahaha), intr-a opta, am facut si eu cateva ore de meditatie (asa ca sa o bifam si pe asta, cu profesorul de romana a lui Mami - foarte bun, dar la comentarii cerea sa spui pe dinafara). Ei si... aveam meditaie joi, de la 7 (joi zi lunga - ieseam pe la 8 de la cursuri.. distractie). Si merge Ruxandra ca o floricica la meditatie... incepe cel din stanga; „bla bla bla bla virgula bla bla punct”. Eu urmaream pe caiet cu ochii cat cepele.. Ii admir sincer pe cei cu o astfel de memorie... Continua cea din dreapta... aceeasi treaba. Ajugem la subsemnata. Inchid caietul si incep sa spun in continuare brodand pe ideile principale (stau si ma intreb daca am reusit sa bifez vreo propozitie cap coada. Pe cuvant ca nu fac asta intentionat. A treia oara (a treia sedinta, dl. profesor a avut proasta inspiratie sa ma puna pe mine prima... pai s-a dus total totul. Erau colegii de grupa pierduti cu totul. Mi-a zis ca nu ma mai primeste la ora ... aia a fost motivul si tragedia de va ziceam cu perpelitul. Nici nu stiam cum sa ii zic lui Mama.. va dati seama, ea eleva eminenta si fiica ei sa nu fie in stare sa toceasca un comentariu. Nah. Pana la urma i-am plans lui mama inainte sa merg acolo...m-am jelit ca o saptamana m-am caznit sa gasesc o solutie, dar eu de tocit nu pot... Si a vorbit cu dl profesor si l-a lamurit ca eu chiar invatam, doar ca nah. In fine... Si la examen mi-au picat niste subiecte... Oh Doamne. Portretul lui Tudor Soimaru (in caiet aveam 20 de pagini de comentariu - pagini studentesti... hahahahahahahah) si ceva strofa din Plugarii, la care nici nu am avut vreun comentariu ( nici in culegere).
Dar a fost bine... Strategia mea era sa incerc sa invat cate o fraza ceva despre fiecare autor... una care sa mearga pusa indiferent de ce aveam eu de povestit :))))).
📚📚
Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 😊
Iar eu ma indrept spre bucatarie sa vad ce mai face marele alb - laptele pus la prins, eventual sa fac o mare branza - care la final se va dovedi a nu fi chiar asa mare (probabil ca de aici si vine vorba ce mare branza ai facut - hahahahaha) .... Ca s-au adunat o gramada de restante iar ... si nu am reusit nici azi sa fac prajiturica si nici branzica.
Ja ne!!
8 comments :
Râd de nu mai pot, de una singură deși abia mai țin ochii de schiși de obiseală. Și eu azi am scris ghici despre ce ? Eminescu, memorat poezii, astea erau chiar o plăcere, dar comantariiii..nu! Dacă citeam comentarii multe puteam să spun si eu ceva, dar nu să reproduc cuvânt cu cuvânt. A, da și de ghinionul de la bac. Citești tu la mine când ai timp.
Mă bucur să aflu că ai revenit la programul normal și sper că orice s-a întămplat în week-end să nu se mai repete.
Salut hotul de maini. Îmi place să citesc despre isprăvile lui.
O noapte liniștită!
Reușiți și drăgălași sunt fulgii ! Mă gândeam că dacă erau mai mici, Rukkusu i-ar fi pus ca cercei...😃
Vezi tu, la ce au ajutat atâtea comentarii, etc...de învățat ca papagalul - în viață nu prea ajută ! Doar că te stresează când ești mic ...
Mare sau mică, brânza este a ta și ai muncit pentru ea 👍
Pupici ❤️
Rux, esti uluitoare cu rochitele create pentru Rukkusu. Ca de profesorii tai nu am chef sa comentez. Nici eu nu reuseam toceala. Tineam minte doar ce era logic, altfel...Norocul meu ca ne lasa sa facem compozitii!
Multumesc pentru crampeiul de Eminescu!
Iar fulgii din perlute sunt minunati!
Pupici si noapte buna!😘❤️
Stelutele-fulg de nea sunt extraordinar de gingase! ❤ ❤ Chiar ca pot deveni multe! 😊 Inelul atasat pare ca si "indruma" ideile. :) Super, super, super dragalase! ❤
Iti inteleg chinul cu invatatul pe de rost pentru ca l-am trait si eu. 😊 Culmea este ca mai stiu cateva versuri pe care le-am invatat la gradinita! 😂 Ce s-o fi intamplat mai apoi de nu mai pot invata papagaliceste nu stiu... O poezie, practic, trebuie invatata pe de rost - daca vrem s-o recitam pe undeva... Eu n-am vrut niciodata! 😂 Cateva versuri puteam/pot retine, dar nu mai mult si nu pentru mult timp. Inca o culme! Am retinut versurile de la "Bella ciao!" Cum mi s-au lipit in memorie n-am idee!
Cat despre "comentariile literare" facute de altii si pe care trebuia sa le invatam... pas si pace buna! Le citeam si le... povesteam cum ma pricepeam.
Din fericire, dupa ce am terminat liceul am avut parte numai de profi care nu pretindeau sa stim pe de rost pasaje din carti, ci voiau sa se convinga ca stim despre ce vorbim/scriem si nu recitam pur si simplu. Si, uite asa, abia dupa ce am terminat liceul a inceput sa-mi placa sa invat! Sigur, imi alegeam - mai mult sau mai putin - ceea ce-mi placea.
Zile si nopti lnistite iti doresc! Pupici! ❤
@MNiko si eu sunt in aceeasi situatie cu ochii :)). Cum m-am vazut iar stapana pe sufragerie, m-am crezut „zmeu” :))) si am uitat ca distractiile astea vin la pachet cu oboseala.
Abia astept sa citesc! Am o lista lunguta de recuperat. Imi deschid articolele in browser ca sa le am la indemana cum prind un moment (ca acum) cand ma pot strecura la laptop.
Si eu am parti din poezii pe care le tin minte si acum (dar daca ma obligai sa invat o poezie, atunci era mai complicat - cum era vorba de constrangere, creierul meu intra in defensiva ca sa zic asa... haha). Da... deci trebuia sa fii cu mine atunci la orele alea.. Era suprarealist. Ii admir sincer pe cei doi. Cum puteau ei reda atatea pagini cu punct si virgula... :O.
Oh si la BAC am avut parte de bucurii :))) Hahahaha.
Hotul e pe langa mine. Ma imbie la somn.. Incerc sa ii tin piept :))))
Trimitem pupici! :D
@prietena-japoneza Ohhh ... stateam si ma gandeam daca am si margele mai mici. Cred ca am unele japoneze, dar nu pe alb, le-am luat si eu din curiozitate mai mult dar si ca sa am margelute japoneze :))). Uite o sa le caut sa vad ce as putea face cu ele (mi-ar trebui si o lupa.. haha).
Da... nu ajuta deloc. :( Dar eu oricum nu puteam sa le invat ... :)). Si da. mult stres. Si pentru ce?Ca oricum nu interesa pe mai nimeni ce stiai cu adevarat. Cel mai rau insa imi pare de ce s-a intamplat la facultate. Un mare fiasco. Ma asteptam sa dau si eu de ceva creativ.. a fost destructiv in mare parte, inchistat, aglomerat si... o lupta stupida intre Pitesti si Bucuresti... ce se sonda cu victime colaterale, studentii. Ce sa zic...
ani irositi. Si multa oboseala.
Da.. si abia astept sa ma duc la marea mica branza sa o transform in crema pentru pizza :)). Uite-acum. Dar chiar m-am distrat putin cu vorba ”mare branza”... ca daca ma gandesc la procedeu.. chiar are sens.
Mare la inceput.. apoi , cat ramane.
Pupici!!!
@Suzana sa stii ca rochita asta nu e facuta de mine. E originala (adica pentru papusi Licca). As vrea eu sa stiu putina croitorie... desi poate in februarie, o sa am ocazia sa testez masinuta de cusut... :O. Sper sa mearga.
Am avut si profesori foarte buni, dar si de ... personaje care daca le schimbai locul la virgula, riscai sa te depuncteze(asta imi aminteste de un examen dat la Relatii publice si Publicitate... cand profesoara din comisie mi-a pus o intrebare, i am raspuns si apoi mi-a insiruit ce ii spusesem inainte ca si completare. Si apoi mi-a stricat nota ca a dat 8... avea ceva probleme... nu stiu exact ce :)))). dar intr-un fel mi-a facut o favoare. (cine ar fi zis ca nici acolo creativitatea este taxata si ca se merge pe sabloane prestabilite.. ha ha ha)
Si eu multumesc. Imvratisari cu drag :*!!!
@Diana ce ma bucur ca iti plac!! Si eu am avut aceeasi senzatie cand am vazut modelul. :*
Si eu stiu versuri invatate pana la varsta de 2 ani :)))) - de fapt atunci am invatat prima strofa din Luceafarul, somnoroase pasarele (ceva din ea, evident), seara pe deal (imi canta Buni). haha.
La mine a fost din nefericire dupa ce a terminat liceul (la care a fost ok, doar ca mult prea aglomerat ca toti puneau presiune de parca clasa noastra era la ambele profile si real si uman... hahahah). Dupa primul semestru la universitate ajunsesem sa fiu robot... cred ca am citit doar beletristica peste 150 de carti (franceza, engleza, lit universala... in fine).Si o gramada de optionale obligatorii, total nefolositoare, doar pentru norma... poate. Sau facultative obligatorii (astea erau si mai tari).
Am uitat aproape tot..ce invatasem pentru ca efectiv cu stilul meu pe logica, eram ca un pc suprasolicitat :))).
Imi pare rau ca m-am incapatanat sa termin prostia aia.. ani irositi. :)
(sau am avut eu un ghinion teribil la asa universitatile de stat... haha - si nu iti zic ca am vrut sa dau la Bv, dar cladirea era la strada si asa multa poluare, incat asta m-a determinat sa dau la noi)
Pup cu drag :D
Trimiteți un comentariu