vineri, 6 ianuarie 2023

Marina. Revelionul lui 86. Cornuri cu gem.


Buna!

In sfarsit, iata-ma, in fata laptopului. Imi place tare mult momentul acesta. Imi trag sufletul (vorba aia) si incep sa povestesc. 

Inca de la Revelion imi propusesem sa scriu in aceasta zi de vineri, despre o piesa a Marinei (nu despre aceasta, e drept). O descoperisem prin toamna trecuta, spre final - si cum am avut Adventul si altele de povestit, am zis ca voi scrie ori de Revelion, ori imediat dupa. De Revelion, stiti si voi, am avut altceva in „meniu” :)). Si, cum stateam la cumpana dintre ani cu Mami si Buni, mi-am reamintit de piesa aceea si am zis sa le fac o surpriza, sa le-o arat pe laptop. Cand am cautat-o, am gasit si acest fragment muzical din Revelionul anului 1986 - a alta surpriza, pentru ca nici de acesta nu stiam nici eu, dar nici ele. Unde mai pui ca e si color!!!! In timp ce afara se stingeau ecourile artificiilor, noi ne uitam la ea. 


Ce zi e astazi? Vineri... (de curiozitate 2024.. Dodo.. 2024 de zile). Si mai este si boboteaza. Ziua lui Tataitu. Strabunicul meu. Iordan. Tatal lui Buni. Bunicul lui Mami .. si al Marinei. Verisoara lui Mami. Fiica celei de-a treia dintre fetele lui Tataitu si evident sora mai mica a lui Buni (toate erau mai mici,  Buni fiind prima) ..... Ei toti acolo... noi, aici. 

Buni cu amintirile.. Asa ca azi am fost si la mare. M-am bucurat pentru ca aici, am gasit o camera web foarte faina - cu vedere spre Cazino. De fapt sunt chiar doua. Asa ca am privit marea cu Buni si Mami. Marea lui Buni...

Marina mea (si m-am incapatanat o vreme, pentru ca ea era nascuta fix la mijloc, intre mine si Mami si.. in mintea mea de copil, voiam sa fie verisoara mea.. hahaha), dinainte de Joc de copii si Ninge Ninge (pe care tare imi doresc sa le aud inca o data, sa le vad ar fi ... un vis), cu care am petrecut cateva zile minunate la mare, cand eram foarte mica, prin 81... cred. Si pe care, mai apoi, am mai vazut-o doar de cateva ori... 


Probabil ca tare s-ar amuza daca ar citi ce scriu. Probabil ca s-ar si bucura ca Tantita si noi, care mai suntem, nu am uitat-o (cum s-ar putea? cum?). Culmea este ca, pe cand faceam cornuri si Mami pregatea gemul ( cat am framantat eu, am rugat-o sa imi scoata gemul de corcoduse care se zaharisise putin), fara sa stie ca am de gand sa scriu despre piesa si-a amintit de Marina si de cat de mult ii placea gemul putin zaharisit. :)

Am zis sa notez cum am facut cornurile (eu mereu fac aluaturile din ce am, dar nu strica sa am un reper ...). Pentru doua tavi (cred ca vreo 28 de cornuri - in poza de mai sus e tava a doua unde au fost mai putine si mai maricele putin) am folosit:
Maia:
25 grame de drojdie proaspata Pakmaya
2 linguri de faina alba
3 polonice de lapte caldut
Am amestecat, pus deoparte pentru cateva minunte, cat am pregatit in bolul de framantat urmatoarele ingrediente pentru 
Aluat:
faina intermediara si integrala  (amestec de 1/3 si 2/3) 12 linguri
1 cana de smantana adunata de pe lapte prins (care are consitenta untului cand sta la frigider)
un praf de sare
3 oua mari (a fost interesant - am pus 2 de gasca cred si 1 sigur de curca)
4 polonice de lapte caldut
Dupa ce am amestecat ingredientele din bol, am adagat si maiau si am omogenizat. 
Alte ingrediente:
faina alba - cat cere aluatul ca sa devina nelipicios si suplu. Nu stiu sa zic cat a intrat pentru ca nu am numarat (peste 10 linguri cu siguranta).
un ou micut pentru uns si zahar brun raw de presarat peste ou
gem de corcoduse rosii si gem de prune altoite (lol - asta am folosit, asta va povestesc) - amestecate ca sa nu fie nici prea acrisor, nici prea astringent.


Dupa ce am facut aluatul (cuptorul era deja pregatit, la treapta 5), l-am lasat cam 5 minute de creasca. Apoi am presarat faina pe masa de lucru, am luat sucitorul (pe care il are Buni de la mare, de la ea de acasa), am intins o foaie si am impartit-o in trei fasii, taind din fiecare fasie triunghiuri. 

Am intins la prima runda cu sucitorul fiecare triunghi, la a doua tava am intins cu mana :)))). Deci merge cu ambele variante. Am pus gem si am rulat, asigurand marginile si am pus in tava. Am uns cornurile cu ou batut si am presarat zahar brun pe friecare, asa, potrivit. Le-am pus la cuptor unde au stat 15 minute la treapta 5 (mai iute putin) si apoi 15 minute la treapta 4 (moderat). 


Si... acesta este rezultatul. Apropo de tava mea draga - este primita in dar de Buni, chiar de la Tanti Ani, sora ei (si mama Marinei) - cum se leaga totul... 

Cornurile au iesit foarte bune (spun cei trei beneficiari directi - Buni, Mami si Tati). Kouki a mancat morcov :))))). Sper ca si cei dragi la care ne-am gandit si pe care i-am pomenit ... stiu. 



Initial nu imi propusesem sa scriu despre cornuri - dar am zis ca, daca tot am facut poze, daca tot sunt atatea lucruri care se leaga, in definitiv de ce nu! Si.. cine stie, poate incercati si voi, inspirati de cele scrise, sa faceti cornuri de casa, cu gem . :)



Eu ma reintorc la filmulet... Rukkusu este incantata sa vada toaletele domnisoarelor (si doamnelor) din spectacol. Si eu ma bucur de o lume minunata.... luata, din pacate in deradere dupa 89.. cica ar fi fost demodata. Deh, sufletul se demodase... era mai la moda - altceva.

Ah... si mai am o veste - am gasit cateva pungute si chiar si cateva ambalaje in ton cu sarbatorile! Mami le pusese intr-o alta punguta, pe balcon :D. Hihi! Probabil ca, maine fiind Craciunul pe stil vechi, Mos Craciun a zis sa ma viziteze (si am primit si un micut puzzle chiar cu Mos Craciun :D).

Pe maine!


6 comments :

Suzana spunea... [Raspunde]

Ce-mi placeau acele revelioane cu un fir de la inceput la sfarsit!
Multumesc pentru reamintire, draga Rux!
Despre cornulete nu mai spun, ca am inghitit putin in sec!
Pup si weekend placut!😘❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana si mie!! Erau scheciuri atat de haioase (si cumiez, haha) si decoruri frumoase si coregrafie....
Cu mare drag - pentru mine a fost o descoperire pretioasa. :*
Auch... sa stii ca sunt bune si a doua zi (adica au proba - se pastreaza foarte bine pe farfurie acoperite cu un bol, sau in hartie de copt impaturite.... a mai ramas unul pentru maine la mic dejun la Buni :D). Nu se fac greu deloc... bine eu acum gafai si daca pun ceaiul la foc, abia astept sa treaca perioada aceasta :))). Dar chiar se fac repede - secretul e un bol inalt si cand amesteci ingredientele aproape ca se face singur aluatul - apoi framantat de cateva ori... nu ca la cozonacii si alte aluaturi clasice.
Teoretic maine am programata alta serie. :D Dar vine si Mami sa ma ajute..... cu gemul :))))).
Pupici cu drag!!

Diana spunea... [Raspunde]

In timp ce am vazut video si am citit amintirile am savurat cornurile cu gem! Si eu, ca Suzana: inghit putin in sec (putin mai mult, eu) 😊
In '86 cred ca erai, inca, foarte mica 😊 , e aproape firesc sa nu fi stiut despre aceste "dialoguri cantate". In '86 terminasem liceu de un an 😄 dar e prima data cand vad inregistrarea - la vremea aia nu aveam "timp" de TV de Revlion. 😊 De fapt... cred ca nu m-am uitat la TV de vreun Revelion, la tot programul, sa zic asa - secvente da, contextual.
Mi-a placut videoclipul! Multumesc!
Gabriel Dorobantu a fost o surpriza - nu mi-l aminteam asa de tanar! 😊
Pupici! ❤

Randurile tale - cele cu dragii care mai sunt si cu cei care nu mai sunt - au trezit nostalgiile. 😊 ❤

prietena-japoneza spunea... [Raspunde]

O postare cam tristă, pe ansamblu...am un disc micuț cu muzica unor debutante pe atunci, printre care și Marina...ai dreptate, vizionând această filmare, m-am întors într-un timp care (chiar dacă era comunist...cu toate metehnele lui...) parcă avea un "parfum" mult mai delicat, dorința de a fi frumoși cu toții, de a realiza lucrurile "ca la carte"...
Rukkusu, cu delicatețea ei, parcă întreba încetișor ce corn să aleagă (prea apetisant ca să mai poată aștepta...) și apoi să încerce să fie mai atentă la mișcările grațioase ale fetelor din filmare...
Pupici ❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana :) Sa iti zic ca urmeaza sa fac maine cu dovleac ? :)))))) Sper sa iasa tare bune.. si daca nu uit fac si poze (sau poate face Mami si le imprumut de la ea.. hahaha).

Intr-un mod foarte ciudat... eu nu prea m-am simtit niciodata mica.. Nu stiu cum sa explic. Dar am amintiri de cat era chiar foarte mica (aveam cateva luni) si mi-am dat seama cat de mica eram, dupa ce am descoperit acum cateva poze, pe care nu le mai vazusem, dar imi aminteam cand au fost facute.. :))). Ne mai uitam la Revelion / tv... dar nu am vazut partea asta cu Marina (e posibil sa fi aflat prea tarziu cand canta ea - stiu ca odata a reusit Tanti sa ne anunte cand urma sa cante ...).Si noi tot cam asa, pe bucatele ne uitam. Plus ca ne mai uitam si la Doriti sa revedeti , mai stii?
Ma bucur mult ca ti-a placut :*! Exact asta am observat si eu si Mami cat de tanar era.

Da... adevarul este ca e prima oara cand scriu si cand vorbesc despre asa ceva. Foarte putina lume stie...:).


Pup cu drag!!

copilarim spunea... [Raspunde]

@prietena-japoneza cred ca putem fi de acord ca toate timpurile au avut si rele si bune. Din pacate alea bune de pe atunci au fost banate.. ca de rele, daca ne uitam mai bine, nu am scapat - ba s-au si inmultit si generalizat, asa mascate, pudrate si parfumate cum sunt...

Este o tristete pentru ca a fost o mare nedreptate pentru multi oameni sensibili si valorosi de atunci... E o tristete si pentru ca acel „parfum” delicat a fost inlocuit cu parfumurile sufocante, socante si explicite .. ca sa nu mai zic si indoielnice de acum ...

Tristetea mea cea mare ramane ca am petrecut prea putin timp impreuna... din pacate.

Hihih - stii ca ma gandeam sa fac un corn si pe marimea ei ? :))))))))))) cum ar fi. poate incerc sa strecor o tentativa. :))))

pup cu drag :*

Trimiteți un comentariu