Buna!
Am
lucrat o serie de cocori (la ceas tarziu e noapte, la inceput de iunie) cu gandul sa ii ofer ca premiu la Provocari Verzi. Imi pregatisem hartia si pe intuneric (doar cat ajungea de la becul de la acvariul testoaselor) incercam sa le impaturesc. Dodo adormise (nu mai stiu daca era la perfuzie sau in pauza) si eu ma gandeam ca asta as fi facut in mod normal - adica as fi lucrat ceva in timp ce el dormea la picioarele mele. Incercam sa ma comport ca si cand totul era bine... sa incerc sa atrag binele si sa il ajut sa isi revina. L-am tratat mereu cu grija, dar nu ca pe un bolnav.
Ieri (vineri) am facut cateva poze cu cei 16 cocori pe care ii aveam in cutie (e posibil sa mai fie cativa rataciti cand am strans lucrurile in cutiile mari).
Ieri (vineri) am facut cateva poze cu cei 16 cocori pe care ii aveam in cutie (e posibil sa mai fie cativa rataciti cand am strans lucrurile in cutiile mari).
Elefantul din poze este o jucarie care a ajuns dupa ce el plecase deja. I-am pus o bratara cu libelula (primita anul acesta pe post de martisor) - in amintirea libelulei vazute acum un an. Covorasul pe care am facut pozele este deasemenea ajuns ulterior, cred ca prin septembrie.
Mi s-a parut foarte dragut si chiar seamana putin cu Dodo acum, cand era mai mare. :D Am si doi canisi de plus (unul maro deschis - si are o poveste, am gasit la un moment dat o carte despre o catelusa pe carre o chema Molly si e exact ca ea). Au sosit si ei tot in septembrie (de "ziua" de nastere a cretului - coincidenta).
Catelusul alb are o "cicatrice" pe cap - exact ca Dodo. Am ramas uimita. Si, mai mult, pe spate in dreapta jos, are un fel de "nodul" micut. Culmea e ca si Dodo avea exact la fel - de la o piscatura. Canisii sunt sensibili si fac chestii din astea, absolut firesti la ei. :))))
Si catelul desenat pe covor are un semnisor pe nas - exact ca al cretului....
Anyway... azi am ajuns la mesteceni si am filmat prima parte de la TPT de maine. Eu sunt cam sifonata - sapca mi-a stricat cu totul pieptanatura :))), dar nah.. nu prea conteaza. Important este ca am reusit sa merg, sa filmez.... si am avut un cocor bleu si pe Niji alaturi.
Ah da si mi-am luat si ochelarii mei care se fac "de soare" - va trebui insa sa ii duc la verificat. M-au cam durut ochii de la ei. In penultima si ultima poza apare o gaza in dreptul fetei mele :))))). Pe ochelar si apoi ceva mai jos.
Pe maine!
8 comments :
O noua impletire de amintiri duioase cu clipe de prezent deja... in trecut, pentru a deveni amintiri duioase.
Rux, doar ca nu mi-am scrantit degetele, si... neuronul, incercand sa fac figuri origami! Pur si simplu... nu-mi ies! :) Barcuta de hartie stiu sa fac! Si coif! Ce?! :)) Nu-i origami? :)
Mi-ai amintit de jucaria preferata a lui Bony: un soricel din blanita, care chitaie cand apesi pe el - m-am dus tocmai in Bucuresti sa-l cumpar, pentru ca aici nu am gasit (l-am vrut pentru mine!) :) Si cand am vazut cat de mult ii place lui Bony... al ei a fost! Il tavalea, il lingea, il arunca si cand, uneori, punea labuta pe el, chitaia prelung soricelul si sarea Bony de ziceam ca-i capra!
Dodolici al tau imi readuce in minte o multime de lucruri pe care le credeam uitate. :) Multumesc, Rux.
Duminica frumoasa iti doresc! Pupici! <3
@Diana oooh e musai atunci sa fac la un moment dat un origami (daca nu uit - incerc maine un cocor, adica duminica... sa vedem :D).
Ba si barcuta si coiful se pun ;)). Eu faceam masinute de curse din hartie de mate cand eram in clasele primare dar am uitat cum se fac :(. asa rau imi pare - nu am gasit pe nicaieri modelul respectiv.
:) doar cu Dodo l-am impartit pe Cutu, catelusul meu de cand eram mica... :P. Si el l-a tratat cu atata grija... nici o smotocire de parca stia cat e cutu de important pentru mine ;).
Sper ca amintirile frumoase iti sunt alinare - eu ma bucur de fiecare data cand povestesti despre Bony si ceilalti blanosi :P. E ca si cum... sunt printre noi in continuare ;). Doar ca nu ii vedem.
pupici cu drag :*
Ce Dodo scump! Eu am ingropat tot un caniche anul trecut, Milo, sub un prun in coltul gradinii. Mereu cand trec pe acolo ma gandesc la el...Simt recunostinta ca am avut sansa sa iubim un ghem de blana perfect:)
Imi plac toti cocorii, intr o zi, am sa invat sa fac si eu:)
Draga mea sigur sunt printre noi si cate o data se opresc din topaiala lor noriceasca :) si ne dau semne mangaietoare <3
Te imbratisez cu drag si te pupicesc :)))
@anca am citit la un moment dat ... :( Stiu ca parca ati incercat sa luat altul...
E asa bine ca l-ati "pastrat" cumva aproape. A avut noroc sa fie iubit si sa isi gaseasca linistitea undeva in apropierea voastra.
Am vrut sa fac in episodul 9 de la Timp pentru Tine (cel de duminica aceasta ) tutorial la cocor dar pana la urma m-am hotarat sa o las pe o data viitoare :). Candva curand oricum ;).
Pupici :*
@Micaela gh si eu te imbratisez cu drag. Si ma gandesc ca albii nostri s-au imprietenit si ei si ne privesc cateodata de sus si se amuza cum suntem noi de "simpatice" cand "papusarim" si facem planuri copilaresti ;))).
Pupici cu drag :*
pe masura ce povestesti ce ai facut si cum te-i comportat cand Dodo era in tratament... il privesc pe Leo si imi vine sa-l strang in brate, sa-l feresc de tot raul din lume! Stiu ca este firesc sa plecam cândva din aceasta lume... sper ca Leo sa o faca foarte foarte târziu. Orice este oricand posibil - ai mare dreptate si eu sunt tot pe principiul - gandirea pozitiva atrage energie pozitiva. Asa gândesc si sper sa fie totul bine.
Te imbratisez si iti multumesc pentru sensibilele rânduri <3
PS: aranjamentele cu cocori sunt foarte simpatice! ☺
@CARMEN :* te inteleg perfect, asa eram si eu. Cum citeam sau vedeam ceva trist despre animalute, sau daca auzeam vreunul scancind pe afara, tavaleam efectiv pe bietul cret luandu-l in brate la o portie de iubire ... :))))
Si noi am depasit multe gandind pozitiv. Si cred ca macar atat putem face - sa alegem calea aceasta.
Cocorii voiam sa ii agat de tavanul din balcon. Acum dupa ce mi-a ploua din tavan ma mai gandesc:)))).
Imbratisari cu mult drag :*
Trimiteți un comentariu