vineri, 7 octombrie 2022

2 citate si un cerc usor desfacut


Buna!

Cand eram plina de energie, asa pe la inceputul zilei, mi-a venit ideea creata sa va povestesc despre o revelatie recenta... :))). Zis si facut, mi-am facut planul in minte intre o tura de pancakes, o tura de masina de spalat si una de cartofi la cuptor. Plina de energie am facut si poza (pe patura proaspat spalata si aproximativ uscata - cel putin unde trona Licca).

Apoi m-am lasat antrenata intr-un vartej de marunte si maruntele si acaparatoare chestiuni casnice, care m-am stors de vlaga si din ale caror mreje cu chiu cu vai, am scapat pe la ora 8 seara, din fericire satula nu doar de munci, ci si de o portie de pizza....
 
Nu stiu cat de bine o sa imi mai iasa "planul", dar sper sa nu adorm pana nu public articolul (e 22:33, deci probabil incepe muzica la barul de noapte de la mezanin... asa ca teoretic nu adorm, haha), asa ca, sa incepem.

"Lauda-te gura, sa nu te spargi."

Dragalas proverb, nu? Intamplarea face ca l-am nimerit cand eram in generala. Initial, cand l-am citit, mi s-a parut super fain (nu il stiam) si l-am si adaugat bucuroasa la colectia de lucruri nou aflate. Dar nu mult mi-a tinut bucuria, cand am sesizat o oarecare maliotizitate... Si eu am o chestie. Ca sesizez. Simt chestiile astea subtile. Inainte sa mai continui, am de facut o precizare: eu nu ma laud. Dar, sunt o persoana foarte entuziasmata si imi place sa impart cu ceilalti bucuria.  Mai beneificiez si de un umor mai special asa, care iar imi creaza multe probleme si neintelegeri din partea celorlalti. 

Ce am sesizat atunci? Ca unele persoane considerau ca eram laudaroasa. Sunt sigura ca si acum, unele persoane sunt convinse ca sunt asa. De aici, de la chestia asta, m-am ales cu o problema: ma explic.. sau explic si sunt disperata sa clarific ca sa nu existe dubii.

Si ajungem la proverbul doi:

"Cine se scuza, se acuza."

Din lac in put. Nu-i asa? Si uite asa s-a creat un cerc vicios, care cerc mi-a mancat mie sufletul multi ani de zile. Si raspunsul era mereu in fata mea.. Raspunsurile sunt deobicei sub nasul nostru, doar ca nu reusim noi sa facem conexiunea corect. Si pana nu se face click-ul necesar, ne rotim in cerc.

Ei bine, va spuneam ca nu ma laud. Am mai spus si ca sunt entuziasmata si imi place sa impart cu ceilalti micile bucurii, din tot sufletul. Am mai zis si ca am un simt al  umorului mai aparte, dar si ca sesizez foarte usor cand cineva sugereaza ceva, sau vad dincolo de aparente. De cand ma stiu am fost un pic ... diferita (mai stiu un proverb cu lauda, dar va asigur ca nu e cazul nici aici). Cum diferita? Ei bine, nu m-a interesat niciodata competita cu ceilalti (sunt o fire competitiva, dar cu mine insami). Nu mi-a placut sa compar oamenii. Nici sa ii judec. Nu am simtit nevoia sa iau premii ca sa demonstrez cuiva ceva (ca sunt eu mai desteapta ca x, y, z).... Mi-a placut intotdeauna lucrul in echipa - mi s-a parut ca prin colaborare oamenii cresc mai frumos si ca se evita multe neplaceri. Dar, ce sa vezi, noi toti suntem programati de mici sa fim mai buni decat x, y, z... Sa ne comparam, sa ne sapam pe la spate (eventual), sa fim intr-o continua competitie, si, cireasa de pe tort, sa calcam eventual pe cadavre ca sa ne atingem scopurile. Si desigur - clasificarile (sociale, rasiale, sexuale, de varsta etc). Aici iar, eu nu am avut probleme. Nu am vazut decat oameni. Nu etichete. De amuzament imi place uneori sa fac un fel de joculete, cu tipologii de persoane dupa aspect fizic... dar doar pentru antrenament al observatiei. Insa altfel... nu.

Aveam raspunsul oarecum mereu in fata... si totusi asta nu m-a scutit de multa, multa suferinta, cauzata de nedreptati pe care altii mi le-au facut acuzandu-ma pe nedrept de lucruri pe care nu le-am facut / gandit. Evident i-am iertat.. dar oarecum nu ma puteam ierta pe mine. Pentru ca nu intelegeam cum de am gresit. Unde am gresit... si cum de nu am putut preveni situatia.. si cum de nu am stiut sa explic etc... Cercul vicios...

Au trecut ani (vorba cantecului - dar nu il trec ca citat ca imi stric titlul - raman la 2) si, in timp ce citeam eu dintr-o carte despre care voi vorbi la timpul potrivit (adica atunci cand o sa o termin), am avut revelatia: desigur ca nu sunt de vina, nu am gresit si m-am impacat cu mine si restul lumii (nu zic ca nu mai sufar cand sunt acuzata pe nedrept sau mi se pun tot felul de etichete aiuristice, dar acum nu mai las sa ma afecteze ca pe vremuri, sa ma consume). Am desfacut cercul: eu functionez pe principiul cooperarii - la mine nu exista scopuri ascunse, nu exista nevoia de lauda, nu exista competita (decat cu mine), nu invidiez pe nimeni pentru succesul obtinut, nu compar oamenii, nu ii judec, nu caut sa le distrug proiectele etc... Mie imi place sa lucrez in echipa. 

Majoritatea oamenilor, functioneaza pe principiul competitiei. Cel mai bun castiga. Si nu este nimic rau in a fi competitiv (dar prin asta eu inteleg ca este o persoana care lucreaza sa devina cea mai buna varianta a ei sau, cel mult, o intrecere amicala intre oameni) ... Doar ca sunt doua principii diferite, opuse chiar. Si cand competitia este inteleasa gresit - si din pacate programul general are multe bugg-uri, ca sa zic asa, atunci se ajunge la aceasta situatie: invidie, razboi, o lupta in care oamenii se compara unii cu altii si sfarsesc prin a fi nefericiti.

Functionand dupa principii diferite, nu e de mirare deci ca unii (majoritatea, chiar si cei foarte dragi, apropiati) oameni uneori ma vad distorsionat, sau chiar ca pe o amenintare (multi mi-au facut rau si nu intelegeam eu atunci de ce)... sau na.. ma vad ca pe o laudaroasa. :))))

Eu stiu cum sunt. Si mai stiu si ca nu sunt singura. pentru ca, de fapt, la origine, toti oamenii sunt setati pe principiul cooperarii. Cand venim pe aceasta lume, asa venim. Programul celalalt incepe sa ne bruieze ulterior, gratie societatii. Face parte din programul de dreasaj, ca sa zic asa :))). Uneori ia cu totul locul celuilalt, alteori reusesc sa convietuiasca amandoua intr-un oarecare echilibru si alteori... nu reuseste sa se instaleze, da eroare (ca la mine .. haha - desi eu sunt totusi o fire competitiva, dar cu mine insami).

Asa ca .. acum cercul este usor desfacut. Nu e distrus, ca nah, nu cred ca e nevoie. Dar cel putin am reusit sa rezolv o problema ... si cand te gandesti ca raspunsul, rezolvarea... s-a aflat mereu la indemana. 

Sigur am omis ceva, dar deja este foarte tarziu, nu stiu cat de clar am reusit sa scriu ce aveam de zis - sper totusi sa fie de folos cuiva care s-a aflat, sau se afla intr-o situatie asemanatoare... Si sper sa va ganditi la acest aspect si sa observati in ce masura programarea asta va afecteaza, v-a afectat si ce puteti face ca sa nu va mai afecteze nici pe voi, nici pe cei din jur. Evolutia nu are nevoie de asa ceva - fara genul acesta de program putem sa avansam bine merci, fara conflicte si fara toate efectele ei secundare (ura, invidie, suferinta, razboi, certuri, nedreptati etc). Si nu, nu riscam deloc sa ne plafonam.


📚📚
Acest articol este inscris in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”😊
 

Pe maine!


8 comments :

Diana spunea... [Raspunde]

Ma bucur ca ai reusit sa deschizi cercul, sa te eliberezi... mai mult sau mai putin.
Cred ca sunt cam ciudati cei care acuza pe altii ca au gandit ceva... E ca si cum ar fi "cititori de ganduri", dar sunt unii care fac asa ceva - acuza, nu citesc ganduri. 😊
Cat despre competitie... Sa concureze cat or vrea, cine vrea - pe mine sa nu se bazaze: sunt prea lenesa. 😃

Nu stiu ce-o fi gresit in a spune despre noi ca am facut ceva... demn de lauda. In fond, nu e lauda, ci e ceva ce am facut - eventual, ar putea invata si altii. Daca spun ca am dat cu fruntea de gard de ametita ce sunt de ce n-as spune si ca aceeasi frunte a avut pe ea "laurii invingatorului"? Zic si io. 😊 Ma laud daca zic ca am unicul unicorn din lume?! 😃 Nu! Ofer o informatie. Ma laud daca spun ca pot merge cu motocicleta pe o roata?! Nu! E ca si cum artistii de circ se lauda ca pot merge pe sarma!
Faza asta cu "cine se scuza se acuza" e chiar enervanta! E ca si cum as lovi pe cineva, din greseala, si "m-as acuza" ca am lovit persoana daca spun "scuzati, va rog". Am lovit-o; nu?! Sau: "ma acuz" daca imi cer scuze ca am intarziat o ora la o intalnire! Insist asupra impolitetii daca nu imi cer scuze! Unii au bagat si faza cu "cine isi cere iertare e om slab"... Prea multe tampenii, zic. Asa ca ignor tampeniile si fac ce cred ca e bine.
Weekend frumos iti doresc, Rux! Pupici! ❤

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana si eu ma bucur. Sincer. Iti multumesc ca ai avut rabdare sa citesti textul asta lung :). Nu am adormit ca deh programul de muzica... sa vedem cat ii tine in seara asta.

Lucrez acum la un alt "cerc". Incerc sa invat sa fiu, ca sa o citez pe prietena mea Micaela, "blanda cu mine". Mi-am facut curaj si incep sa ma las sa fac ce imi place, chiar daca nu am reusit eu inca sa fac tot ce voiam sa fac si ce trebuia.

Partea frumoasa e ca usor usor, vad ca incep sa se miste lucrurile, asa ca am mari sperante ca in curand sa se fisureze si cercul asta :))))).

Da.. multa vreme oamenii au incercat sa ma convinga ca sunt asa cum zic ei .... adica exact asa cum nu sunt. Si ma apucam explicam (la care venea partea cu scuza... luau explicatiile drept scuze). Credeam ca am lamurit... ca peste un timp iar. :)))

Nu am niciun stres sa recunosc cand gresesc., atunci cand e cazul - dar chiar se inselau.

Iti multumesc mult pentru ganduri si urari! Sa avem un super fain weekend :D (si fie sa am si eu timp de ceea ce am pe lista de facut - in afara de bucatareala si alte mici treburi care nu stiu cum de ocupa atat de mult timp.... :O)

Pupic si de la botic care e "miiiiic miiiiic mic acum" . Adica se doarme in spatele meu, pe canapea - eu stau pe jos, sa simt muzica mai bine.. glumesc. am laptopul la incarcat. haha

Fashion and Wishlist spunea... [Raspunde]

Hi,

Nice blog. I am new. Do you want to follow each other?

https://fashionandwishlist.blogspot.com/

Suzana spunea... [Raspunde]

Rux, ai scris ceva cu totul deosebit, Intr-adevar. cand descoperim un adevar sau doar o clarificare a unei situatii, ne cam intrebam cum oare nu am sesizat mai devreme, ca doar era la indemana raspunsul. Raspunsurile poate ca sunt la indemana, insa unghiul din care privim poate fi incorect si atunci pur si simplu nu le vedem. Ma intreb retoric daca nu ar fi existat Darwin, problema competitiei, a celui mai puternic ar fi existat in aceeasi varianta? Din pacate aceste idei nu se doresc a fi inlocuite cu cele de cooperare, echipa, ajutorare etc. Sunt unii interesati in asta si au creat un sistem pe masura, din pacate.
Daca simti ca ai deschis cercul este un lucru tare bun, insa sentimentele pe care le ai nu au cum sa dispara atat de repede dupa o astfel de constientizare. Nu te iluziona. Orice problema pe care o avem cu ceilalti este semnul ca mai avem cate ceva de rezolvat cu noi insine. Cam asa se spune. Cand e vorba de familie, lucrurile sunt insa mai delicate, ca si metodele abordate. Dar daca toata lumea e sincera, adevarul ar trebui sa se clarifice in mintea tuturor, cel putin asa cred.
Iti doresc ca acel cerc sa dispara in cele din urma, pentru ca oricat s-ar asorta cu fusta, nu prea ar avea ce cauta pe acolo...😃
Pupici si o duminica cat mai placuta! ❤️😘

prietena-japoneza spunea... [Raspunde]

Ceea ce descrii, Rux, seamănă cu ceva prin care am trecut și eu într-o perioadă a vieții...ca să mă protejez, în felul meu, mi-am izolat simțirea interioară, nu mi-am mai deschis inimioara către ceilalți (excepție: familia)... nu știu dacă este bine sau mai puțin bine...acum, când consider că am mai multă experiență de viață, sunt tot o "credulă" dar cam izolată față de oameni...
Rukkusu stă cam surprinsă că a desfăcut cercul așa de ușor !!! Este tare dulcică cum stăm ea pe păturică și poate se gândește prin ce "probă" va mai trece în viitor...
Pupici ❤

copilarim spunea... [Raspunde]

@Fashion and Wishlist hi! Thank you for the visit! I am glad that you like my blog :).
Sure! Let'sfollw each other !
Good luck with your project.

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana asa este. Nu, nu imi fac iluzii... dar cel putin mi se lamuresc lucruri. Ma linistesc. E ca atunci cand dupa ani de zile cand spuneam un lucru si toti ziceau ca imi imaginez, exagerez, etc... de ajunsesem la exasperare, am gasit scris negru pe alb exact ceea ce spuneam eu - demonstrat.. culmea e ca, unii, nici cand le arati negru pe alb, demonstrat, tot nu vor sa renunte la variantele lor... :)))).
Acum ca vorbeam de cerc - mi-am amintit ceva. In Viena este un "cerc" - se numeste Ring. Cand intri pe el, ai toate sansele sa nu mai poti iesi si sa te tot rotesti, evident in cerc. Ma intreb daca nu a fost construit intentionat asa - probabil ca ai observat ca, cel putin inainte, oamenii construiau nu doar de dragul banilor - multe cladiri aveau nume specifice, altele forme care spuneau ceva... Deci ma gandesc ca nu ar fi exclusa varianta.
Imi amintesc ca am auzit si cateva povesti prin Viena, interesante ...

Pupici cu drag :) Iti multumesc mult pentru urare. Fie sa reusim in aceasta calatorie catre noi insine. :*

copilarim spunea... [Raspunde]

@prietena-japoneza da, si eu am facut la fel. Si da, nu neaparat ca suntem credule, ci cred ca , mai degraba, mai dam cate o sansa...

Izolata eu chiar sunt - dar nu pentru ca mi-ar placea ci de nevoie.
Uneori imi place (si banuiesc ca e firesc sa avem moment cand vrem sa fim singuri) sa stau in izolarea asta. Dar as vrea sa fie ca asa simt eu nevoia, nu pentru ca sunt obligata, chiar fortata sa fac asta :)

Oh... ii pregatesc niste probe... hehe nici eu nu stiu ce ii pregatesc. Ma trezesc dimineta cu idei.. si ajung seara abia abia mai am forta sa mai scriu cate ceva :))). dar sunt foarte fericita ca reusesc. Asta conteaza. Si... asa mai ies si eu sa ma intalnesc cu prietenii mei la o intalnire virtuala macar, nu?:)

Pupici cu drag :*

Trimiteți un comentariu