Buna!
Am inceput sa scriu in jurnal in 1994... toamna :))). In primul volum am lipit cateva mici comori (pe atunci) din colectia mea si... cautand nu mai stiu ce, am zis ca nu ar fi rau sa fac cateva poze sa va arat si voua. O altfel de colectie...
Risu a scos dintr-un mic buzinaras si un martisor cu PIF, prins pe un rest de lant (semn ca a voastra Rux nu are de acum aceasta indeletnicire de a salva diverse). Am folosit pentru poza zilei un fel de punte intre volumul 1 si volumul 38 :
Si acum sa rasfoim prin amintiri si sa incepem cu ceva dulce :))). De pe lista a fost bun si as mai incerca - sau as vrea sa fac si varainta homemade: Milky Way sandwich. Il stiti?
Si asa arata coperta primului caiet in care am scris. Initial aveam o coperta albastra in care imbracam caietel si lacatel - dar am renuntat dupa ce am vazut ca e inutil... oricum se citea ce am scris (de unde si foarte multe lucruri le-am scris doar asa... nu e ca si cum daca cineva ar citi jurnalele mele m-ar si cunoaste. Dar mi-am facut un obicei din a scrie cate ceva in fiecare zi.
Iata-l pe PIF. Nu mai stiu cum de am ajuns sa il am - dar stiu ca a ocupat si inca ocupa un loc special intre paginile caietului. Probabil cand voi reusi sa adun tooooooate martisoarele intr-un loc va migra si el alaturi de ele, dar pana atunci....
Ah.. mi-am amintit. Cautam genul de desene de mai jos. Sunt decupate dintr-un caiet de-al meu de desen si lipite prin caiet. Nu mai stiu ce voiam eu exact sa fac cu ele - cred ca felicitari de martisor... Parca. Oricum, de la ele au pornit scotocirile mele prin amintiri:
Mi-au placut tare mmult acele desene - nu mai stiu ce anume m-a inspirat cand le-am facut, au trecut ceva ani de atunci (si le aveam de ceva vreme cand am inceput sa scriu. Dar sunt asa dragalase! Voua va sunt cunoscute?
Am gasit si colectia mea de ambalaje de la gume parca erau? Dar unele foarte aplatizate, daca nu ma inseala memoria (cam cat pachetul de mari si de un gust indoielnic - clar nu pentru guma in sine am luat produsul respectiv... haha). Ideea e ca ii aveau pe protonistii desenelor pe ambalaj si noua ne placeau tare mult - ne jucam de-a testoasele ninja dupa scoala, asta cand locuiam la Buni si aveam unde ne juca. Dupa ce m-am mutat unde stau si acum la revedere iesit. In colivie :)))). Iata-i pe testosi:
 |
| Donatelo |
 |
| Michelangelo |
 |
| Rafael 😍 |
 |
| Leonardo |
Adevarul e ca erau si foarte dragute desenele. Ceel recente mi se par atat de incruntate si ... asa... violente. Hm. Pe atunci pana si personajele rele aveau ceva simpatic. In ambalaje erau si surprize - niste cartonase cu personaje. Tot pe acelasi principiu erau parca si cu Beverly Hills. Mai jos sunt cateva dubluri din colectia mea lipite (aveam mai multe intr-un portofelas maro deschis - vai ce de surprize Turbo aveam, v-am mai spus ca mi-au placut masinutele de cand ma stiu, sper doar sa mai fie portofelul si sa nu il fi aranjat careva):
Am avut la un moment dat o colectie frumoasa de cutii de chibrituri. De acolo am aceast desen decupat. Majoritatea cutiilor erau cu fluturi (de fapt am avut prin clasele mici fluturi la propriu.. ce prostie :(. Acum nu as mai putea face asa ceva. Daca e sa gasesc vreunul cazut la datorie. Daca nu... asta e. (De fapt, dupa ce am vazut care e treaba cu disectia - varul meu era mai mare si ne tot invata in avans una alta, am facut in asa fel incat la scoala am lipsit de fiecare data cand a fost vorba de asa ceva ... hahahahah).
Apropo de scoala (si talent la desen) - acesta este un desen primit in dar de la un coleg drag din clasele mici (inainte sa ma mut). Deci este facut undeva pana in clasa a 5-a. Ca idee. Si e suuuuperb. Asa rau mi-a parut ca a intinat cand l-am lipit. Insa chiar si asa... superb, nu?
O comoara recuperata prin bunavointa surioarei mele - o fotografie de pe unul din ambalajele de la papusa ei Barbie:
Nu-mi mai amintesc foarte bine la ce veneau surprizele de mai jos. Erau stickere, in orice caz. Hmm sa fi fost ceva gen finetti? Ma intreb. Habar nu am.. Oricum, ideea e ca mi-au placut enorm stickerele (si acestea erau tot dubluri):
Voua va sunt cunoscute? Va amintesc de ceva anume?
In cele din urma, am pastrat pentru final ceva deosebit. Cred ca acest cartonas il am in urma unui schimb - pe cand varul meu mai mare facuse bancnote perosnalizate si ne jucam de-a comertul :)))))). Era tare simpatica perioada aia. Si ce mi-ar fi placut sa mai am niste bancnote - tea fain ii iesisera. Sunt mai mult decat sigura ca asa am ajuns sa o am pe Alice si .. daca ma uit ca scrie in greaca pe ea, totul capata sens:
In vremurile acelea, anii 90 (la inceput) un astfel de cartonas era ceva de vis... stiu ca acum pare cumva caraghios. Dar pe atunci... :)
Si va multumesc ca m-ati insotit in aceasta calatorie. Sper sa va fi placut, poate ca v-a trezit si voua amintiri - m-as bucura sa aflu ca ati zarit ceva familiar.
Pana data viitoare va salutam - cred ca vom reveni cu un mic unboxing, dar daca aveti sugestii despre ce v-ar placea sa mai poevstesc la jurnalul de colectionar, m-as bucura sa aflu. Voi scrieti... ca s-ar putea sa am despre ce povesti (sau daca nu.. imi dati voi de lucru... hahaha).
Pe curand !
8 comments :
Ce ordonata ai fost! Mi-ar fi placut sa fac un astfel de jurnal, doar ca nu prea cred ca as fi avut prea multe poze de pus in el. Si imi pare rau, insa nu gasesc amintiri despre ultimile imagini. Eu faceam mai mult rezumate ale lectiilor si nu prea imi gaseam timp pentru altceva.
Mi-au placut mult-mult pozele puse. Si multumesc ca te-ai hotarat sa ni le arati.
Pupici si seara frumoasa,, draga Rux!❤️😘
Păpușica din primul tau desem mi se pare familiară, nu mai stiu de unde, dar pare dintr-o carte cu poezii de Otilia Cazimir. Îmi plăceau mult pozele din acea carte.
Descopăr că ai o adevărată pasiune de a colecționa diverse lucruri. Eu am trecut de-a lungul timpului de la una la alta și nu chiar am pastrat ca tine astfel de lucruri. Cred că doar timbrele le mai am de pe atunci. Imaginile de pe cutiile de chibrit, cele cu fluturi mi le aduc aminte, erau cartonașele cu care se jucau băieții în fata blocului. Nu am avut, nu ne lăsa tata, că noi eram fete si ala era joc de băieți.
@Suzana desenele si tot ce e lipit prin caiet (mai putin ambalajul la desert) sunt o parte din copilaria mea pana sa ma mut. Aveam un portofel maro in care tineam surprizele turbo, surprizele cu testoase, desenul acela primit de la colegul meu si cartonul cu Alice (pe care cred ca de la varul meu il am.
Inca ar trebui sa il am doar ca am facut greseala cand s-a varuit aici in 2000 sa imi trimit din lucruri acasa la buni prin parinti. S-au intors cam jumatate ... :))). (rad eu dar nu e rasul meu).
In jurnal scriam deobicei dupa ce veneam de la scoala sau seara... cam asa. De cand m-am mutat aici nu am mai avut unde sa ies afara, asa ca activitatea mea era strict de invatat, citit, facut teme si Slava Domnului ca mai erau desenele animate si muzica. Si cititul. Am citit foarte mult.
Notabil.. hmmm e relatv iar - pentru ca existau persoane care imi citeau notitele nu tot ce am scris ma reprezinta - uneori scriam codat (sunt chestii pe care ar treebui sa mi le amintesc dintr-un indiciu strecurat) - si mai snt si prostii absolute (capcane ca sa zic asa).
Nu am foste multe poze - sunt volume in care nu am niciuna. Sunt altele in care am mai lipit cate ceva de prin vreo revista..
In unele am mici amintiri - un autograf de exemplu :).
Ma bucur ca ti-au placut - mi s-au parut asa dragalase.
Pup
@MNiko oh... s-ar putea, s-ar putea sa fie asa. Citeam mult asa ca cine stie. Poate ca am imprumutat cartea sau .. poate o am. Clar m-am inspirat cand le-am desenat.
A trecut asa mult de atunci. iti dai seama jurnalul e din 94, dar desenele cred ca sunt de prin 90... :)))).
Am colectionat amintiri mai mult. :). Plus ca mie mi-a placut mult sa imi pastrez lucrurile. Faptul ca altii le-au „facut disparute„ sau aranjat mi-a pricinuit o durere fizica - pentru ca aveau incarcatura emotionala atasata. Nu am avut multe lucruri ... erau alea si le-as fi avut si azi.In ultimii ani in schimb am colectionat foarte multe si asta are o explicatie - trebuia sa echilibrez cumva balanta. Constrangerile trageau atata de tare in jos incat... intelegi ideea. Asaca acum pot spune ca am colectionat la greu :))). Chiar si asa - fiecare lucru are o anumita insemnatate si e legat de un eveniment anume.
Surprizele de exemplu imi amintesc asa de bine acea perioada. Dupa anii 90. Ce amuzant era sa ne uitam la surprize ... :)))).
Faceam si schimb era dragut. Am avut cutii de chibrituri, nu multe, cateva. Erau si foarte utile pentru ca puteai sorta nimicuri (mai cateva margele, nasturi- de-astea) in sertarul de la birou si erau frumos asezate. Inca imi mai amintesc unde ce si cum era pus. In sensul asta era de ordine.
Cred ca intr-un fel cu noile colectii am compensat si distrugerea sau disparitia celor vechi.
Din fericire nu am avut probleme de genul de baieti / de fete. :D Ce m-am mai jucat eu cu mingea si cu masinutele :))) Ohoho. Erau si jocuri care nu ma pasionau neaparat - nu stiu daca stii armele alea construite din tevi si cu niste monutii facute din hartie. Neinteresant :))). Dar masinutele... vai si a facut intr-un an varul meu traseu.. ne-am apucat sa adunam pietricele si facuse stradute.. :D. In casa imi exersam parcarile pe covor. Si la scoala descoperisem cum se fac masinile din coli de mate. :)))
Ce de amintiri.
Pupici
Urmăream țestoasele ninja, nu pierdeam niciun episod! Si 101 dalmațieini se număra printre desenele mele preferate. Frumoase amintiri ai strâns, Rux! Te pup.
@Mihaela Toilă ce fain era :D. Hihihi! Noi ne si jucam in spatele blocului. Se lucra pe la tevi si era perfect ca si cadru (probabil spre disperarea unora cand ne vedeau sarind pe acolo prin transee :))))).
Aveam arme si costume imaginare - si functiona.
Vaaaaai 101 dalmatieni - cred ca a fost siduminica taiat pe bucatele. Sigur a fost - la gala desenului animat.am pielea de gaina cand imi amintesc. lol.
Da... ma bucur ca iti plac - imi sunt dragi
Puup
Târziu ajung și eu să scriu, dar nu vreau să trec mai departe fără să îți spun că și eu am avut multe asemenea colecții. Mai am doar câteva, am un Michelangelo din ce ai tu aici.
Desenele tale îmi amintesc de Sarah Key, îmi place foarte mult stilul. Am găsit și eu recent un plic cu desene, o să îl pun pe blog într-o zi. Toate astea sunt balsam pentru suflet.
Iar jurnal, am ținut și eu unul poate vreo 10 ani. Că și copil/adolescent se pare că este foarte greu să ai intimitate, cineva mi l-am citit fără voia mea și l-am distrus. Pentru că mi-am pus sufletul în el și nu trebuia să aibă nimeni acces la el.
Imaginile cu cățeluși nu îmi sunt deloc cunoscute.
@fiordaliso weee ce tare !! Michelangelo :D.
Sa stii ca aduc! Habar nu am insa de unde m-am inspirat. Stiu doar ca imi placeau mult. Si cand am regasit caietul (unul dintre putinele lucruri pe care le-am recapatat dupa mutare) m-am gandit ca ar impodobi dragut caietul.
Da si mie mi-a citit Ralu :))) Si apoi le-a zis alor mei.. =)))). Aveam si lacatel. Dupa aia am inceput sa scriu uneori pe bune, alteori cifrat, alteori mai plantam si chestii total pe langa :))). Intr-un timp l-am pitit..
De multe ori m-am gandit sa le distrug .. cred ca daca ar citi cineva mi-ar face un portret. Cine stie ce bazaconii ar extrage si ce ar crede. Dar cumva imi place sa scriu macar un rand - chiar daca sunt banalitati.
Hmm ma intreb acum daca catelusii nu au lecatura cumva cu desenele.....
Vai abia astept sa ne arati desnele tale. 💗💗💗
Pup cu drag!!
Trimiteți un comentariu