2 ani de magie

La multi ani pui!!!

Pe 31 iulie am ratat sa il urez pe blog - in carnetul lui scrie ca atunci s-ar fi nascut (acum 3 ani, aproximativ).  Era cat pe ce sa nu reusesc sa pun doua vorbe acum, pe 13, cand se implinesc doi ani de cand iubitul acesta mic si simpatic a intrat in viata noastra.

Later edit: Cu schimbarile astea din blogger si pentru ca nu mai primesc pe mail cand se publica ceva ... am sesizat ca uitasem sa public articolul! 

Va pupam

 

 

O amintire și o provocare, cusute cu fir și ață.

 Jurnalul Familiei Sâbî

Luni, 12 octombrie 2020

Maria și Buni ( Tanța )

Bună! Eu sunt Maria, mezina familie. Astăzi este rândul meu să scriu în jurnalul online. Și, pentru că sunt cea mai mică (am împlinit 12 ani de curând), voi face echipă cu următorul membru al familiei care a fost tras la sorți: cu Buni. Nici că se putea mai nimerit!

În familia noastră, toți suntem ”fanii lucrului de mână” și fiecare are un domeniu preferat de activitate.  Eu am descoperit de curând că, cel mai mult, îmi place să lucrez cu acul și cu ața. Și, pentru că eu și Buni avem în comun pasiunea pentru croitorie, m-am gândit să scriem ceva în legătuă cu acest subiect: eu voi povesti despre o amintire dragă din copilărie, legată de lumea croitoriei și Buni, despre cea mai mare provocare, cu care s-a confruntat în cusut și brodat !

Inainte să începem, aș vrea să vă arăt cea mai nouă creație a noastră :

 

Ce părere aveți? Vă place? Eu sper că da! Așa ne-am imaginat noi o uniformă școlară pentru mini universul populat de păpuși. Cu acul și ața se pot scrie povești frumoase și nu am ales întâmplător aceasta fotografie! 

📌 Cea mai frumoasă amintire din copilăria mea. (Maria)

Vara era pe sfârșite. Tocmai mă întorsesem de la mare și, împreună cu sora mea mai mare, Dana, începusem să ne reamenajăm camera. Eram foarte entuziasmată - urma, în sfârșit, să devin școlăriță. Dar cel mai mult și cel mai mult, îmi doream să am și eu o rochiță din material pepit, cu șorțuleț albastru - întocmai ca uniforma pe care purtase mama mea, în copilărie.

Într-o dimineață, Buni m-a chemat în camera ei. Pe peretele de lângă geam se afla  masina de cusut. Deasupra ei, așezate frumos pe câteva polițe,  cutii însemnate:  accesorii croitorie. În mijlocul camerei, un scăunel. Îmi amintesc că mi-a zâmbit complice și mi-a făcut semn să mă urc pe el. Mă simțeam ca în filmele acelea vechi, alb-negru. De parcă eram o Shirley Temple, în salonul de probă al unui croitor celebru. Doar buclele îmi mai lipseau. 

 

Apoi, tot ce s-a întâmplat în acea zi, îmi amintesc ca prin vis. Cum cădeau razele soarelui pe mașina de cusut, cum Buni măsura, calcula, croia... zumzetul monoton al mașinii atunci când cosea.... Timpul parcă se oprise în loc și eu priveam cum din niște bucăți de material iau formă, rând pe rând, mâneci, rochia, gulerul, șorțul.

La un moment dat, când mai lipsea un singur detaliu de adăugat la șort - o danteluță albă, Buni m-a chemat alături de ea. Mi-a făcut loc să mă așez lângă ea și, cu mare grijă, încet, încet, am atașat împreună acel detaliu. A fost ceva magic.

 

Pe când soarele deja se pregătea să apună, priveam imaginea reflectă de oglindă: o fetiță zâmbind fericită, îmbrăcată în cea mai frumoasă rochiță cu guler alb și șorț albastru. Eu.

 

Ori de câte ori îmi amintesc acea zi mă emoționez. Se spune că emoțiile se trăiesc, nu se (de)scriu. Pentru că în încercarea de a le așterne pe hârtie, își pierd din farmec. Cred însă că emoțiile pot fi simțite la fel de intens, într-un lucru cusut cu dragoste. Mi se întâmplă ori de câte ori privesc uniforma creată de bunica mea, căreia îi predau acum ștafeta.

📌 Cea mai mare provocare legată de Cusut si Brodat (Buni - Tanța)

Bine v-am găsit!

Când Maria mi-a propus să scriu în acest jurnal online despre acest subiect, în fața ochilor mi-a apărut imaginea ei, îmbrăcată în școlăriță. Am fost uimită să constat că ne-am gândit la o amintire comună. Am citit cu mare bucurie ce a scris în rândurile de mai sus și am retrăit toate emoțiile acelei zile.

M-am gândit să vă povestesc despre o altă provocare, relativ recentă. Este vorba despre întâmplarea care a făcut-o pe nepoata mea să-și descopere pasiunea pentru croitorie și care mi-a deschis mie, drumul către alte orizonturi creative.  

Totul a început tot de la un șorț! Pasionată de cultura japoneză, dar și de desenele lor animate - anime-uri, mă corectează, Maria își dorea un șort cu două fețe. Am reușit în cele din urmă să întocmesc un tipar. I-am făcut și buzunare, cu detalii brodate, pentru ambele fețe ale șortului. Cel mai încântată a fost de faptul că șortul nu avea nevoie de niciun fel de sistem de încheiere. Iată-l:

 

Toate au mers cum nu se poate mai bine, până în momentul în care a venit rugămintea:

- Buni, nu facem noi un șorțuleț și pentru Minami?

Am privit-o mirată. În doi timp și-o mișcare a dispărut în camera ei, de unde a revenit cu o păpușică mititică, croșetată de sora ei. 

- Păpușa mea amigurumi! Te rog!!!!

Doar nu era să-i spun că nu am lucrat niciodată lucruri pentru păpuși. Cu atât mai mult cu cât, m-am temut mereu de lucrurile migăloase - mi se părea foarte greu să coși la mașina de cusut ceva așa... de mic. A fost cu adevărat o provocare și, deși am fost tentată de câteva ori să renunț, să mă dau bătută, am continuat până la final. 
Îmi amintesc cum, ceva nemaivăzut la mine, de câteva ori chiar mi-a sărit ața din ac - spre uimirea Mariei, care însă a apreciat faptul că așa a învățat lucruri noi: cum să pună din nou ața în ochiul acului mașinii de cusut. Și eu am învățat, așa, la vârsta mea, să nu mă tem de greșeli, de lucruri noi. Și am descoperit cât de mult îmi place să creez costumații în miniatură, alături de nepoata mea.

Sperăm că v-a placut fila de jurnal scrisă de noi. Ne-ar plăcea să ne povestiți și voi dacă aveți amintiri memorabile legate de croitorie.

Cu drag,

Maria si Buni

Sprijin pentru Arad

 Bună!

Zilele trecute am primit un mail frumos. De la oameni frumosi.. cu intamplari frumoase. Impart cu voi prin acest articol despre ce este vorba. Si poate asa, prin puterea exemplului, prin solidaritate, uniti, vom face ca astfel de lucruri sa devina firesti si parte constanta din viata noastra. Pentru ca intr-o lume in care unii se straduiesc si poate chiar se amuza sa ne imparta in tabere sustinand extremismul (ori asa, ori asa), mai exista si oameni care au inteles ca exista o cale de mijloc. Cea a lui impreuna, cea a lucrului in echipa, cea a sprijinului, a bunatatii.

Ii multumesc Ancai pentru mail!
Felicitari si va doresc sa continuati sa faceti lumea mai frumoasa!

Sprijin pentru Arad – peste 120 000 de lei investiți în produse de protecție sanitară și hrană de bază
pentru Arad

Bucuresti, 06.10.2020
Timp de 3 luni în perioada pandemiei Covid-19, proiectul “Sprijin pentru Arad” a ajutat cu hrană și produse de igienă primară copii și adulți vulnerabili din Arad, și cu materiale de protecție sanitară medici și personalul auxiliar. În cadrul proiectului sunt alocați peste 120 000 de lei cu o intervenție către peste 1200 de beneficiari direcți.

În ultimele luni Asociația Sprijin pentru Comunitate și Asistență Umanitară și Asociația Cetatea Voluntarilor Arad au venit în sprijinul comunității arădene cu hrană de bază, produse de igienă primară și materiale de protecție sanitară. Intervenția a fost gândită în jurul categoriilor vulnerabile în contextul pandemiei Covid-19,  care au nevoie de suport în această perioadă.

Cu ajutorul voluntarilor sunt împărțite pachete de hrană și produse de igienă pentru peste 360 de copii și bebeluși internați în Spitalul Județean Arad și aparținătorii lor, precum și către 150 de persoane vulnerabile (refugiați) care se află în tranzit prin țara noastră. Sunt de asemenea achiziționate și livrate peste 300 de pachete consistente cu hrană de bază către persoane fără venituri, sau cu venituri reduse, sau persoane în vârstă fără aparținători, precum și materiale de protecție sanitară și dezinfectanți către Spitalul Județean Arad.

Pentru cadrele medicale și personalul auxiliar Arad sunt donate în această perioada:
3000 de măști în 3 straturi
1000 de măști FFP2
3600 de mănuși examinare din latex
400 de perechi de acoperitori pentru încălțăminte
100 de perechi de botoși înalți cu protecție antichimică
120 de combinezoane profesionale cu protecție antichimică
140 de perechi de mănuși lungi cu protecție antichimică
125 de litri dezinfectant de suprafețe
125 de litri dezinfectant de tegumente

„Ne-am dorit să oferim un pic de bucurie și speranță celor mai fragili în această perioadă – copiilor și persoanelor vulnerabile care au fost și vor continua să fie profund afectate de această pandemie. Dincolo de investiția materială generoasă, oferită cu sprijinul Kaufland România si FDSC, intenția noastră a fost să îi facem pe beneficiarii proiectului – copii, părinți, persoane refugiate, persoane vulnerabile și medici și asistenți – să nu uite că nu sunt singuri.” – Anca Năstase, Președinte Asociația Sprijin pentru Comunitate și Asistență
Umanitară.

“Nu putem face lucruri mari pe acest Pământ. Putem face numai lucruri mici, cu multă dragoste.” – Anamaria Popa, Presedinte Asociatia Cetatea Voluntarilor Arad.

Proiect derulat de Asociația Sprijin pentru Comunitate și Asistență Umanitară în parteneriat cu Asociația Cetatea Voluntarilor Arad și finanțat prin programul „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

Nota:

Despre Asociația Sprijin pentru Comunitate și Asistență Umanitară
O organizație înființată în 2019 ce dezvoltă și implementează proiecte educaționale, sociale și de asistență umanitară în comunitățile vulnerabile. Asociația are 2 programe în derulare: “Sprijin pentru Comunitate și Asistență Umanitară” și „Școlile Satelor Noastre”.

Despre Asociația Cetatea Voluntarilor Arad
Asociația Cetatea Voluntarilor este un ONG din Arad înființat la începutul anului 2014, nou sub forma aceasta, dar ai cărui membri se cunosc și lucrează împreună de mult timp. Echipa lor s-a format în cursul ultimilor 2-3 ani, perioadă în care au activat ca voluntari și coordonatori de voluntariat în cadrul diferitelor asociații non-guvernamentale sau instituții de stat. Implicarea lor în comunitatea arădeană se concentrează în principal pe domeniul social – organizarea de campanii umanitare, terapie ocupațională cu copii aflați în risc social, tineri și adulți cu dizabilități fizice sau mentale, campanii de informare despre emergențe sociale precum violența domestică, bolile rare, consumul de droguri, discriminare și multe altele.

Despre Programul În stare de bine

Programul În stare de bine este un program de finanțare ce oferă anual granturi nerambursabile în valoare totală de 1 milion de euro organizațiilor neguvernamentale din România. Programul este susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Obiectivul programului este creșterea calității vieții locuitorilor din comunitățile rurale și urbane, prin sprijinirea inițiativelor care au un impact pozitiv în domeniile cultură, sport sau viaţă sănătoasă şi care se adresează cu prioritate grupurilor vulnerabile. Pentru mai informații, accesați www.instaredebine.ro .

Despre Kaufland România

Kaufland se numără printre cele mai mari companii de retail din Europa, cu peste 1.270 de magazine în 7 țări și o rețea de 126 de magazine în România. Asumarea responsabilității ecologice și sociale este un aspect esențial al politicii corporative Kaufland. Crezul companiei constă în ideea că lumea poate fi un loc mai bun prin implicarea fiecăruia, de aceea, în 2018, Kaufland a dezvoltat platforma „Implicarea face diferența”, sub umbrela căreia sunt comunicate toate acțiunile de responsabilitate socială. Cea mai mare parte a proiectelor CSR ale companiei sunt desfășurate în parteneriat cu asociații nonguvernamentale regionale sau naționale și urmăresc implementarea de programe sociale complexe ce se adresează unor grupuri mari de beneficiari. Pentru mai multe informații, vizitați www.kaufland.ro .

Despre Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) este o organizație neguvernamentală, independentă, înființată în anul 1994, la inițiativa Comisiei Europene. FDSC promovează o societate civilă puternică și sustenabilă, care contribuie la apărarea valorilor democratice, prin sprijinirea actorilor societății civile, mobilizarea de resurse, încurajarea unui mediu favorabil și întărirea cooperării cu celelalte sectoare. Pentru mai multe informații, accesați www.fdsc.ro

Pe curand!

Provocare: ”Cinci pentru Bebe”.

 Jurnalul Familiei Sâbî

Vineri, 9 octombrie 2020

Mama, Ioana

 

După ce Dana a scris prima filă din jurnalul online al familiei noastre, ne-am aflat într-un impas: cine să preia ștafeta. Care mai de care mai curajoși, am căutat și găsit o salvare în .... tragerea la sorți a ordinii în care vom scrie. De-ar fi atât de simplu de rezolvat totul în viață!

Eu am tras ”paiul cel mic” - în fine, o fideluță. Mă voi strădui în cele ce urmează să îmi ordonez gândurile pe coala virtuală. Vă rog să-mi iertați stângăcia, se pare că mi-am cam pierdut antrenamentul de a compune, dobândit pe băncile școlii. Știți voi, așa se întâmpla deobicei, când intervine... viața.

Și pentru că tocmai am pomenit-o, pe ea, pe viață, ea va fi subiectul în jurul căruia vor orbita gândurile mele azi.

 

 

Ideea mi-au dat-o fiicele mele, Dana si Maria. Văzându-mă cum mă perpeleam de mama focului încerând să mă hotărăsc despre ce să scriu, mi-au zis în glumă: Cum, când ai cel mai bun subiect posibil, eziti? Scrie despre noi, desigur!

 

Despre copii aș putea scrie un roman... Așa că, privind o fotografie făcută pe vremea când ne pregăteam să o întâmpinăm pe Maria în viața noastră, m-a încercat nostalgia perioadei de ”bebelușenie” - cum ne place nouă să îi spunem. M-am trezit gândindu-mă cum ar fi dacă. Chiar, cum ar fi dacă familia noastră ar crește cu încă un membru? Cum ar fi dacă, Dana și Maria s-ar trezi cu un frățior? Sau cu o surioară.

Le-am întrebat. La început au crezut că glumesc, dar apoi și-au dat seama că eram cât se poate de serioasă. Am stat și am vorbit. Am povestit și chiar ne-am trezit fâcând planuri. Și uite așa m-am ales cu o provocare: Cinci pentru Bebe. Cu alte cuvinte, voi încerca să aleg cinci lucruri care i-ar face viața mai bună, mai sigură bebelușului mult dorit.

Dacă vă închipuiți că am experiență și totul a mers șnur, vă înșelați. Lucrurile se schimbă cu viteza luminii și, în primă fază, m-am trezit înconjurată de o mulțime de informații despre produse și servicii la care, la momentul când le-am adus pe lume pe fetele noastre, nu am avut acces. Unele nici măcar nu existau. În cele din urmă am reușit să aleg ce mi s-a părut mie, cel puțin, mai important, bun și folositor. 

• Pentru început, m-a bucurat să găsesc produse pentru îngrijirea celor mici realizate din materiale naturale, sigure pentru cei mici. Cu siguranță acestea se vor afla pe lista noastră, pentru că uneori este nevoie și de scutece de unică folosință, nu te poți baza doar pe cele refolosibile.
  (Da, le-am crescut pe fetele mele folosind scutece din bumbac, așa cum m-a crescut și pe mine, mama.)
• Un sistem de purtare ne va ajuta mult. Rămâne să ne decidem care este mai sigur și mai potrivit pentru noi.
  (Tocmai a trecut Dana prin spatele meu și, privind ceea ce scriu, m-a întrebat dacă am să le dau vreo veste. Recitind ce am scris, realizez că gândul de a aduce pe lume un bebeluș îmi aduce foarte multă bucurie... cine știe?)
• Fiindcă am amintit de siguranță, vom avea nevoie de un scaun special, pentru deplasările pe care le vom face cu mașina. Am înțeles că cele mai bune sunt cele cu Isofix. Pe vremea când erau fetele mici nu aveam mașină și nici nu se cunoșteau prea multe despre subiect.
  
• Un sistem de monitorizare audio-video mi se pare foarte util. Este tot o noutate pentru mine - cred ca pe vremuri mi-ar fi prins bine așa ceva.
  (Maria este de părere că seamănă a spionaj... ei bine, abia aștept să spionez somnul liniștit al unui ”burunduc”.)
  
• Am lăsat la final ceva foarte important. Un dar pe care îl primim la naștere: recoltarea de celule stem din sângele de cordon ombilical, țesutul ombilical și placentă. Mi s-a părut foarte interesantă și utilă informația despre stocarea țesutului de cordon ombilical ca sursă de celule stem.

Când s-au născut Dana și Maria se știau foarte puține lucruri despre acest subiect, sau cel puțin noi nu prea aveam acces la informații, ca acum. Văzându-le curioase, m-am gândit să le arăt filmulețul de mai jos, despre recoltarea și rolul celulelor stem tinere. Sper să îl urmăriți și voi, cei care citiți aceste rânduri - veți afla din el informații prețioase. 

 

Atunci când ne gândim la viitor, încercăm să ni-l imaginăm cât mai frumos posibil. Nu ne dorim să proiectăm asupra lui umbra bolii, a suferinței. Dar nu este bine să fim nici ca struțul. Să băgăm capul în nisip și să ne facem că plouă, că nouă nu ni se poate întâmpla. Este bine să fii prevăzător, mai ales când ai posibilitatea să faci ceva în acest sens. Se știe că celulele stem hematopoietice pot trata boli grave. S-a demonstrat. Și atunci, de ce să nu profităm și de acest dar pe care ni-l oferă chiar corpul nostru, la naștere? Am aflat că specialiștii de la Cord Blood Center oferă și recoltarea placentei și stocarea ei ca sursă de celule stem.

Fetele m-au întrebat de ce celulele din sângele ombilical, de ce celule stem din placentă ? Am încercat să le explic atât cât m-am priceput și eu. Nu într-un mod științific, m-am bazat mai mult pe logică și, desigur, pe ce am mai citit când m-am documentat despre acest subiect. 

Vedeți voi, celule acestea stem tinere, sunt cele care în viața intrauterină au avut rolul să ne formeze, sa ne.. ”crească”. Practic ele dețin codul nostru, nealterat și nemodificat de mediul în care trăim și de experiențele de viață prin care trecem, în timp. De aceea ne vor ajuta să ne regenerăm și refacem după o afecțiune agresivă, pentru că ele au rolul de a ne da o nouă șansă. Ca un fel de restart.

De un restart aș avea și eu nevoie..... pentru că s-a făcut târziu. Am scris aceste rânduri cu bucurie.. nu știu dacă îmi vor fi de folos. Ar fi frumos!

Acum mă retrag, nu înainte de a vă întreba și pe voi care ar fi cele cinci lucruri, sau servicii pe care le-ați alege pentru noul membru al familie - sau, pur și simplu, cu gândul la un bebeluș?

 

 

Toamna în șapte piese... vestimentare.

Jurnalul Familiei Sâbî

Miercuri, 7octombrie 2020

Dana

În toamna aceasta, să ținem un jurnal online! au zis.
Dana, tu scrii prima, au decis.

Scriu, cum să nu scriu! Îmi face plăcere. Dar despre ce? Să vedem... Despre ce cărți am mai citit? Ce filme am mai văzut? Ce am gătit azi? 

Hmmm... numai puțin. Doar cât să îmi pun un fular pe umeri pentru că, acum, de îndată ce se lasă seara, se face și frig. Iar eu ador să scriu pe verandă, în balansoar.

Ah! Uite! Ce idee bună! Am să scriu despre provocarea vestimentară a acestei toamne!

Se făcea că era pe la mijlocul lui septembrie și, ca în fiecare an, urma să ne aranjăm în șifonier, la loc de cinste, hainele de toamnă. Acum, nu știu dacă și la voi este chiar la fel dar, în zona aceasta de deal unde locuiesc alături de familia mea, toamna se întâmplă cam așa: în septembrie avem parte de o vară târzie, abia în octombrie toamna își intră în drepturi, iar în noiembrie iarna timpurie îi și ia locul. Pe scurt, doar o luna avem de toamnă în adevaratul sens al cuvântului. Hainele noastre sunt confortabile și destul de ”anonime”. Privind de la geamul camerei dealul împădurit, cu arbori încă verzi, am realizat că peste puțin timp, ne vom bucura iar de spectacolul în culori vibrante, pe care copacii ni-l vor oferi. Și atunci mi-a venit ideea. Ce ar fi dacă, în acest an, aș sărbatori toamna și mi-aș ”înnoi”, cum se spune, cu șapte articole vestimentare absolut fantastice. Așa, de nelipsit din garderobă!

Zis și făcut. După ore de meditații... Glumesc! Mi-a luat fix șapte minute să mă decid care vor fi cele șapte piese vestimentare vedetă din toamna lui 2020. Cel puțin pentru mine:

❤ un fular,
❤ o geacă,
❤ o pereche de ghete,
❤ un pulover,
❤ o pereche de blugi,
❤ o umbrelă,
❤ o beretă.

Ei bine, am făcut lista repede. Acum mai rămânea să le găsesc fix pe acelea, de nelipsit. Noroc că, atunci când îți pui întrebări despre articole vestimentare, poți găsi răspunsul - vorba englezului ”the Answe(a)r” cu ușurință la un click distanță, online. Și cu vremurile de acum, să faci cumpărăturile de acasă, este nu doar foarte util și rapid, ci și foarte sigur.

Dar să revin la listă. Am început cu fularul. Și cu imaginea pădurii de toamnă în minte, l-am ales colorat - dar în nuanțe blânde, mângâietoare. Când mi-l asez lejer pe umeri, sau mai strâns, in jurul gâtului, să simt îmbrațișarea frunzelor foșnitoare și mângâierea razelor soarelui, ce ne privește galeș de după vreun nor. Culorile se se întrepătrundă subtil, creând în jocul țesăturii o poveste pentru fecare ocazie când îl voi purta. Ca acum, când scriu în jurnal. Se pare că l-am ales bine, pentru că m-a inspirat și m-a încălzit.

Până nu mă și adoarme alintându-mă, e cazul să trec la următoarea alegere: geaca. De data aceasta am vrut ceva vibrant, în contrast cu aparenta cumințenie a fularului. Ceva foarte viu! Și, atât culoarea -cupru, cât și croiul de tip biker, au făcut din geaca Haily's, candidatul ideal. Deși este confecționată dintr-un material neted, am senzația că port o geacă din piele întoarsă. Îi ador buzunarele atât de practice și sigure, care se închid cu fermoar. Dar cel mai mult îmi place faptul că este foarte versatilă - fie că mă îmbrac casual, sport sau elegant, mi se va potrivi ca o mănușă.

Puloverul l-am ales în culoarea cafelei - pentru un plus de energie! Eu nu beau licoarea magică, cel puțin pentru unii, așa că aveam nevoie de un aliat de nădejde mai ales în acele zilele de toamnă când, te tentează mai mult ca oricând, un pui zdravăn de somn, exact atunci când ai mai multă nevoie să fii cât mai treaz și activ posibil. L-am ales să fie pe gât, dar în același timp, un model lejer și cu o grosime medie. În zilele mai friguroase va face cu siguranță o echipă perfectă cu geaca! Îmi place mult materialul din care este lucrat si care are în compoziție bumbac și acril, în părți egale. Îi dă acea textură care nici nu atârnă greu, fiind prea rigidă și nici nu se lasă, fiind prea elastică.

Apoi am ales bereta. Una șic, din lână, cu model și în trei culori. Culoarea de bază e un fel de galben muștar - mie îmi amintește de frunzele de Ginkgo biloba. Când privesc această beretă călătoresc cromatic până în Japonia. Iar mie îmi place tare mult să călătoresc. Așadar, pe lângă faptul că este șic, îmi ține de cald și îmi întregește ținutele tomnatice, mai are și rol de teleportare. Glumesc... glumesc! Sau, nu chiar?

Următoarele două piese sunt, deasemenea, de nelipsit toamna! Blugi Mango i-am ales să fie din denim ceruit. Ai impresia ca sunt din piele! Merg perfect cu geaca și, ce tot spun eu aici, dacă veți citi fila de jurnal până la capăt, cred ca putem cădea de acord că se potrivesc cu absolut toate celelalte piese alese. De-aia i-am și ales să fie negri... ok, și pentru că uneori îmi place să sar prin bălți, mai ales când mă imaginez personaj în Cântând în ploaie. Am vrut să fie foarte comozi - skinny și cu o talie nici prea sus, nici foarte joasă. Perfecți pentru sărit în bălți și dansat în ploaie, după cum spuneam.

Și pentru că am pomenit de ploaie, iată că mi-am luat și o umbrelă generoasă ca mărime, deși atunci când se strânge nu ocupă foarte mult spațiu. Este portocalie ca o ciupercuță curioasă. Nu are însă buline ci pătrățele albe pe ea. Și un mâner foarte... confortabil, dacă pot să spun așa.

Ei... iată că ne apropiem de sfârșit. S-a lăsat noaptea de-a binelea și eu tot scriu în jurnal. Nu voi încheia însă înainte să vă povestesc despre încălțările pe care mi le-am ales: o pereche de ghete Dr.Martens. Ok, nu orice pereche. Ci perechea ideala: din piele naturală, trainice, vorba aceea să nu intre nici frigul, nici apa, comode, negre..... dar nu negre ca noaptea. Ci negre cu un câmp de flori colorate. Da, bine, nu sunt chiar flori de toamnă, ce e drept, dar le-ați văzut? Și acum sunt încălțată cu ele! Dacă aș îndrepta laptopul spre picioare le-ați zări cum aproape ating podeaua în timp ce mă legăn ușor în balansoar.

Și cu asta am terminat ce am avut să vă povestesc despre toamna mea în șapte piese vestimentare. Cum m-am descurcat cu prima mea filă de jurnal online? Dar cu provocarea vestimentară? Chiar... voi ce ați alege dacă ați fi în locul meu? Mi-ar plăcea să aflu!

Pe curând!