Galuste de aur. (Amintiri dins ertar)

Stateam eu pe inserat, cu laptopul in brate, cautand subiectul pentru ziua de luni... Sertarul cu bunatati din alte vremuri, inca deschis, mai avea un singur „subsertar”...  stingher, asteptand din 12 august 2021 sa ii ofer si lui atentie. Ce era sa fac? pozele deja stampilate... Lottie s-a si infiintat cu iarba crosetata din dotare - cred ca ii plac tare mult pozele zilei cu colaje pe spate :))). Altfel nu imi explic entuziasmul ei. Sau poate ii era foame :))))

Dar ce avem noi aici? Povestea sta in felul urmator. Buni facea galuste cu prune, Maia facea galuste de aur. Pe ascurt. 

Imi amintesc de o data cand, la sasciori fiind, in curte, sub bolta de vita de vie, o vad deodata pe Maia cu un vas acoperit mergand spre bucataria de vara (unde mancam, dar unde era si un aragaz, cu cuptor... si dupa  o vreme (in care noi ne-am facut de lucru cu nu stiu ce)... apare cu acelasi vas din care abureau galustele de aur. 

Vai ce bune au fost. Si ce fericire pe noi... asa ca am incercat sa fac si eu. Nu am reteta de la Maia.. din pacate caietul ei de prajituri si cartea (carte as avea si eu ca am senzatia ca era Sanda Marin, ca si a lui Buni) nu sunt la noi si nu am cum face rost de retetele respective :(. Dar am improvizat.

Pe scurt am facut un aluat din acela de-al meu :)). Cu faina intermediara si faiana alba (de la moara cu pietre), cu smantana stransa de pe laptele prins, cu oua si cu lapte de la tara. Desigur si cu drojdie proaspata (din care am facut maiaua cu doua linguri de faina si jumatate din cantitatea de lapte - care a fost de 3 polonice). Umplutura a fost: cate o pruna la care am scos samburele si am pus putin zahar brun brut).

Pe ele am presarat, dupa ce le-am uns cu putin galbenus, un amestec de nuca rasa pe razatoarea fina si zahar brun. La cuptor a stat 30 de minute (stiti voi 15 min la 5 si 15 min la 4, unde 4 e foc mediu si 5, urmatoarea treapta).

Ai mei au fost bucurosi, semn ca a fost ce trebuie. :D

Si eu sper ca de marti sa intram intr-un ritm normal... asa ca merg sa adaug de pe acum in coada articolul ce va sa vie lista cu recuperari :))).

Pe curand!!

Prajitura cu prune.. de 93 de ani. (Amintiri din sertar).

Duminica am incercat sa ma ocup de blog si chiar am reusit sa recuperez din trecut, acumuland in prezent, restante. Totusi - am reusit sa fac poza zilei si sa aleg subiectul despre care urma sa povestesc.

Cum de proiecte creative nu prea se punea discutia, dar tot voiam sa fie ceva in directia aceasta, am apeclat cu incredere la sertarele cu amintiri. Si bine am facut! Am gasit ceva ce mergea cu siguranta luna aceasta, pentru ca inca suntem in octombrie: o prajitura aniversara, facuta pentru buni in 2021, pe 6 octombrie, cand a implinit 93 de ani. Happy days.

Da stiu, probabil ca o sa va fac si voua pofta :))). Dar ce.. sa ”sufar” doar eu? Glumesc sa stiti! Desi cred ca as manca o felie (nu am mancat atunci si mi-a cam ramas gandul la ea, chiar si dupa atata timp). Eu ma joc si jonglez de fiecare data cu blatul. Dar este un blat simplu, pandispan. Principiul de baza este: cate oua, atatea linguri de zahar (doar ca eu pun in loc de o lingura cate un varf de zahar brun pentru fiecare ou) si totatatea linguri de faina (doarca in cazul de mai jos, am inlocuit o lingura de faina cu una de cacao). Se separa ouale, se fraeaca galbenusurile crema cu zaharul si se bate bine albusul spuma cu un praf de sare. Se amesteca apoi adaugand peste galbenusuri faina si cacao, plus albusul batut tare, incorporand cu miscari ample, cu telul. Apoi la cuptor pentru 30 de minute (15 la treapta 5, 15 la treapta 4.. eu asa fac in ultima vreme). Ah da... si se pun desigur si prune, sau ce fructe vreti voi (in cazul meu... se vede cred ce am folosit - erau prune proaspete, dar merge foarte bine si cu cele congelate). 

Inainte sa pun la cuptor:

Si prajitura gata:

Portionata la mare arta (hahah - lasand gluma, chiar mi-a iesit figura de data aceea si am fost foarte bucuroasa sa ma pot prezenta in acest fel la Buni):

Si se pare ca si ea a fost incantata :D. Si va spun eu din casa ca si degustase si i-a placut mult. Ce momente de mare bucurie au fost pentru mine... :D.

Ah.. ca idee... si azi am facut o prajitura - un tort din acela de care v-am tot aratat in ultima vreme. Intamplator chiar am si o fotografie si o voi insera, alaturi de cateva notite, legate de acest experiment fericit:

La blat, ca sa obtin acel aspect absolut fascinant, marmorat, ce aduce un pic a ... pricomigdala (dar nu e) am inlocuit 2 linguri (din 4) de faina, cu amestec pentru cozonac (adica nuca data prin razatoarea fina, zahar brun si cacao), plus un varf suplimentar de cacao. A iesit ce se vede... ai mei spun toti trei ca e foaaarte bun.  Deci merge si improvizatia asta :))).

Pe curand :)!

Ghici cine a aterizat?

Stiti voi ghicitoarea aceea cocostarc intr-un picior, ghici ciuperca ce-i?  Si raspunsul era ciuperca? Fix asa si eu cu titlul si subiectul acestui articol.

Dar... mai intai de toate, ajung sa finalizez si public acest articol cu intarziere (sambata-duminica-luni a fost un fel de nici nu stiu cum sa numesc, in care, culmea, am reusit sa recuperez cateva articole din urma si sa fac alte trei restante, in schimb... ce amuzant, haha). Totusi asta nu ma impiedica sa va povestesc cum s-a ajuns la aterizarea in cauza.  Iar la final, va las o piesa superba :).

Am mai amintit eu in cateva randuri ca.. mi-ar placea sa am albumele vechi sub forma de vinil (ok, nu stramb din nas nici la caseta sau cd .. haha). Si ca mi-as fi dorit ca, pe langa caseta aceea din 97, cu nr 71 pe carcasa (inregistrata dupa alta caseta la mana cine stie cat), sa am totusi ceva .. original. Si... la un moment dat, am stat si m-am gandit si eu.. mai, cei de la Jurnalul au tot scos muzica de colectie, totusi... ar fi trebuit sa fie ceva. Si a fost ceva - o piesa Visina, aparuta pe piese cenzurate (trag nadejde sa gasesc in colectia lasata de Bunica mea Ligia si acest cd). Dar si un cd - cel din imagini, Volumul 68 din muzica de colectie. 

Deobicei, bunica mea Ligia, imi mai trimitea diverse cd-uri din colectiile Jurnalul (cel mai probabil dubluri)... dar nici urma de .. pasare. Asa ca, nu stiu ce imi vine si il intreb pe Tati (cred ca joi)... dar nu ai vazut vreun album - pare-se ca ar fi unul la Jurnalul, aparut prin 2008 (culmea e ca e facut si cu Roton-ul, unde am lucrat si eu prin 2005). Vineri... primesc poza (era si el pus langa un Mondial si nu mai stiu ce). Iar sambata.. iata-ma si eu in randul lumii :)))).

Lasand gluma, chiar ma bucur. Nu va zic ce interesant se aude la casetofonul din dotare (uneori aud pe canale ca sa zic asa, se aude basul puternic si restul incet, sau ... aud vocile ce ar trebui sa fie pe planul doi in fata si cea principala incet.. foarte simpatic, ce pot sa zic - are ceva probleme pe la panoul de comanda, pesemne). Cand nu face figuri aparatul, bine... cand face figuri trebuie sa verific daca e chiar cd-ul, sau caseta :)))). Haha - adica e defazat.

Playlistul acum... poate imi gaseste si plicul in care a fost (daca a avut), pentru ca cd-ul era pus intr-un suport, cu mai multe - culmea e ca, daca mi se permite inca o paranteza, imi amintesc cand a cumparat Tati acel suport pentru cd-uri, hahaha. Revenind insa la lista cu piese, trebuie sa recunosc ca alegerile sunt interesante, iar ... ordinea chiar m-a suprins. In ce masura, timpul va spune, abia am reusit sa ascult albumul de vreo 2 ori. Voi nota piesele, ca nota informativa (si ca sa le gasesc si eu mai usor, hahahaha - plus cateva observatii):

Din prima perioada:

01. Vremuri (cunoscut si drept Hei Tramvai)

02. Nebunul cu ochii inchisi

03. Floarea stancilor

04. Ar vrea un eshimos.

Din a doua perioada, de pe Mugur de Fluier:

05  Mugur de Fluier (varianta de pe primul LP)
06. Strunga (idem 05)

07. Fata Verde, cu parul padure (nu varianta Ochi negri, ochi de tigan, initiala, ci una ulterioara, probabil Symphoenix sau/si Aniversar 35 1992/1997)

08. Mica Tiganiada (as zice ca e tot varianta de pe primul LP)

Din anii 80:

09. Tamara (varianta aparuta in Romania, deci probabil Sympheonix/Timisoara sau/si Aniversar 35)

Din anii 92/97 si dupa 2000 - de pe albumele In umbra marelui URSS (2000/2003) si Baba Novak (2006)

10. Orujo (albumul Baba Novak)

11. To my Brothers (albumul Baba Novak)

12. Haituit (de pe albumul Baba Novak, piesa fiind varianta in limba romana, a unei piese mai vechi, aparute in anii 80, in Germania sub numele Bounty Man)

13. Fluier in cer (albumul Baba Novak)

14. Pasarea de foc (albumul Baba Novak)

15. In umbra marelui URSS ( albumul omonim, aparut in 2000 si reeditat cu titlul corect adica URSS nu Urs, in 2003)

16. Baba Novak (albumul omonim, varianta in limba romana a piesei compuse in anii 80 The Tale of Baba Novak)

17. Apocalipsa (albumul Baba Novak)

18. Ciocarlia (de pe Sympheonix/Timisoara sau/si Aniversar 35)

Si gata. Asta e tot. E interesanta selectia. Tot vreau discuri de vinyl. E altceva. Plus ca as asculta pe boxele mari.. hahaha. 😁

Pana atunci insa, va las, asa cum am promis, cu o poesa foarte frumoasa si sensibila. Sunt mai multe variante, dar eu am ales-o pe cea din 81, pentru ca imi place tare mult orchestratia.

Varianta aceasta a aparut pe albumul din Germania (i-am tot batut lui Ralu apropo-uri, dar am ramas cu batutul :)))) ca momentan nimic, zero si fac pariu ca daca o intreb din nou a si uitat... 🙄). Vioara aceea la refren transmite atat de bine starea sufleteasca... 

Pe cd-ul din dotare este cealalta varianta, si o voi adauga la final si pe aceea, poate sunteti curiosi care este interpretarea in formula consacrata.

Iata si versurile (credit):

Deep in a country with tall mountains,
She's all alone.
Waiting for him who's always haunted,
Will he come home?
The knock on the door and every phone call
Will it be him?
A lonely woman is Tamara
Now that he's gone.

A. ah, she just waits in vain,
A. ah, I wish she could hear me.
A. ah, do you know the pain?
Oh. I wish she could be near me!.

Do you remember him, Tamara,
Is he still one,
Deep in your memory, Tamara
And all he's done?
The smile on your face is it misleading,
A small white lie.
Is it still there when no one's watching,
Or does it die?.

A. ah, she just waits in vain,
A. ah, I wish she could hear me.
A. ah, do you know the pain?
Oh. I wish she could be near me!.

Si cam asta a fost sambata, notabil. Ca s-a lasat cu restante trei zile, e cu totul alta poveste si chiar nu are legatura cu albumul :))))). As fi vrut eu, dar nu. Asa ca sa ramanem la partea faina.

Pe curand!

ps: sa imi spuneti, de curiozitate, voua crae varianta va place mai mult :). Si.. stiati piesa? Sau povestea ei? :)

Jethro Tull - Wond'ring Aloud

Dintr-una in alta, am fost curioasa si eu cum suna Jethro Tull. Cumva m-am orientat la albumele din jurul anilor 70 si in afara de vreo alte 3 piese (care nu fac parte din cel de fata), m-am lipit de albumul Aqualung, din 1971. Pe care (culmea, sau nu) l-am gasit pe Emag la un pret bun si mi l-am luat (pe de alta parte, Phoenix NU exista... eu gluma mai proasta nu am auzit.. ba da, de fapt, dar ma abtin).

M-am gandit sa impart cu voi un cantec care e foarte scurt, dar care imi place. De fapt tot albumul este interesant. 

Versuri:

Wond'ring aloud -
how we feel today.
Last night sipped the sunset -
my hand in her hair.
We are our own saviours
as we start both our hearts beating life
into each other.

Wond'ring aloud -
will the years treat us well.
As she floats in the kitchen,
I'm tasting the smell
of toast as the butter runs.
Then she comes, spilling crumbs on the bed
and I shake my head.
And it's only the giving
that makes you what you are.

Cred insa ca m-am oprit la el pentru ca am simtit ca are un mesaj frumos. Si cand m-am uitat la versuri... se pare ca am intuit bine :).

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 

Pe curand !

O sa vina si.. iarna. (Reflexii in Oglinda 87)

In curand, in curand. Pana atunci insa, in timp ce ma uitam pe niste poze de la Tati am descoperit niste frumuseti cu reflexii (una ii apartine totusi varului meu Calin). Si am zis sa le impart cu voi, sa ne bucuram impreuna. :D

Am incercat sa le pun cumva in ordine cronologica - toate sunt din ianuarie si februarie 2019, ca idee. Prima, din 13 ianuarie (o sa ma iau dupa data la care am primit poza) este sigur de pe Bran si e facuta de tati. Nu am mai fost din 2008 pe acolo (am fost in 2016 pe Bran, cu Dodo, dar nu pana in zona aceea), dar imi amintesc destul de bine :) 

De pe 23 ianuarie, de prin alte meleaguri - cred ca este poza facuta de varul meu. Verii mei au crescut la Brasov, asa ca, niste norocosi, aveau muntele la indemana :D.

Ne reintoarcem in tara, de data asta in februarie (cam pe 10 sau ceva de gen) cu o serie formata din doua poze superbe, facute intr-o incursiune montana, de catre Tati (si el baiat al muntelui :D). Cabana Malaiesti.

Dupa visul frumos de mai sus, cel mai frumos vis.. candva dupa jumatatea lunii ianuarie, in acelasi an. Casuta aia ma priveste printre gene adormite. din ochiul ei stang (cum privim la poza), priveam eu afara.. in ani de bucurie. Cred ca ultima data ne-am vazut in 2006. Mult dor.

Ultimul popas este candva pe 24 ianuarie, acelasi an si se lasa cu turturi. :). Sper ca v-a placut calatoria noastra printre reflexii, de azi.

   

Lottie a fost incantata de ideea sa facem astfel de poze ale zilei, atunci cand e vorba de poze mai vechi, deci de amintiri din sertar... :)))

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!