16. "Îndreptar pentru „Rețeta unei Vieți Perfecte„ "

Mi se confirmă în fiecare zi faptul că, oricât ne-am dori, sau strădui să o găsim, o rețetă universal valabilă pentru o viață perfectă nu există. Este și normal! Fiecare dintre noi este unic și, tocmai de aceea, ar trebui să ne bucurăm că fiecare dintre noi are șansa de a-și descoperi și valorifica propria rețetă. Mai mult decât atât, împărtășind și altora experiența noastră, îi putem inspira să pornească într-o călătorie fascinantă, la finalul căreia vor avea în sfărșit și viața perfectă, și rețeta pentru aceasta.
De aceea, în rândurile de mai jos nu voi vorbi despre o soluție rapidă și miraculoasă care să ne scape de câteva kilograme, nici despre excese sau restricții alimentare și nici despre diete, pastiluțe sau tot felul de tratamente minune.

Ce am învățat pe propria-mi piele mai ales în ultimii ani, m-a îndemnat să îmi creez un fel de îndreptar pentru rețeta unei vieți perfecte. Câteva puncte de susținere, sau marcaje (ca la traseele montane, sau potecile din păduri) care să ne ajute pe drumul uneori anevoios în căutarea rețetei și să ne ajute să nu ne abatem de la calea pe care dorim să o urmăm. Ca o mică paranteză, chiar mă gândeam la un subpunct denumit ”cărarea spre bucătarie / cămară / piață ” și îmi imaginam semne de circulație de genul ”atenție cad E-uri” sau opusul ”drum cu prioritate pentru semințe și boabe”, sau ”lingurile de lemn nu sunt la origine obiecte decorative”. Da, cu siguranță ar fi foarte amuzant și poate, de ce nu, chiar util !! :))

Dar să vă fac cunoștință cu prietenii mei de nădejde: Eu, Alegerea, Echilibru, Sănătate, Mișcare, Joacă, Odihnă, Alimentație. Având în vedere faptul că noi ne aflăm mereu într-o continuă schimbare, la un moment dat trebuie adaptată și rețeta pentru viața perfectă. Trebuie să mai ajustăm cantitățile, să schimbăm imgredientele, să facem mici inovații, ori de câte ori se simte nevoia de așa ceva.

Când am plecat pentru prima dată într-o astfel de călătorie avem un bagaj enorm de cunoștințe despre ce se face, cum se face și o senzație de amețeală pentru că simțeam că acele rețete garantate nu mi se potrivesc deloc. Primul pas este să te oprești din loc. Să stabilești cine ești și practic să îți notezi cât mai multe detalii despre tine în acel moment. Te va ajuta să știi de unde ai plecat, dar și să descoperi încotro vrei să te îndrepți. Abia când am reușit să restabilesc contactul cu mine (prietenul EU), am putut să văd clar care era scopul călătoriei mele. Nu doar să slăbesc, nu doar să mănând sănătos, nu doar să fac sport... ci să aleg (cel de-al doilea pas) drumul pe care să pășesc în echilibru ca un tot (suflet, minte și corp). Ca să susții echilibrul ai nevoie de puțină joacă - care te ajută să scapi de inamicul stres, de mișcare care să te păstreze în formă, de odihnă - care să îți permită să te regenerezi și de hrană - combustibilul esențial pentru o bună funcționare. În toată această călătorie este indipensabilă, bineînțeles, documentarea temeinică. Atfel orbecăim destul de mult și ne putem îndepărta periculos din drumul nostru.

Concret. După ce m-am oprit din drum și am preluat controlul asupra alegerilor si drumului pe care voiam să merg, odată stabilita destinația, mi-am creat un program care să mă ajute să îmi ating scopul și să descopăr rețeta vieții mele perfecte. Iată cum arăta programul unei zile obișnuite (pentru că, între timp, s-a schimbat, evoluând odată cu mine):
De dimineață luam micul dejun. În acea perioadă am redus cantitatea de păine semi-albă din comerț, dimineața preferând să mă alint cu rondele de orez expandat  cu miere, sau gem de prune pregătit în casă. Ceaiul verde era nelipsit - și cel puțin pe mine mă energiza și-mi spulbera ultimele urme de somn (cel puțin la în perioada de acomodare). Îmi plăcea să mănânc și un gălbenuș de ou fiert cu puțină pâine. Mai existau variațiuni, dar cele de mai sus erau costante.

În timpul zilei aveam grijă să mă hidratez (nu știu daca beam chiar 2L, dar cu siguranță aveam o sticlă cu apă mereu prin preajmă). Am înlocuit puținele dulciuri din comerț (puține în ideea de varietate pentru că, la capitolul ciocolată, eram destul de mare fan) cu alternativa mai bună și care mi s-a potrivit mie: fructe uscate  (pentru că în acea perioadă a anului asta era varianta posibilă), preferatele mele fiind caisele si prunele. Aveți însă grijă de unde le procurați, pentru că, din păcate, există și variante pline de îmbunătățiri de genul coloranți, îndulcitori și multe alte lucruri la care nu m-aș fi gândit vreodată că s-ar putea ascunde în așa ceva. Nu am renunțat nici la ciocolată defintiv, dar am optat pentru o variantă cât mai puțin procesată, prelucrată și, cum spuneam mai sus, îmbunătățită.
Program sportiv aveam cu măsură, zilnic: dimineața jumătate de oră de gimnastică - un set de exerciții potrivite pentru mine combinate cu dans și seara bicicletă. Acasă. Rezultate maxime - chiar mi-e dor de acel program și sper să reușesc să îi găsesc iar loc de .. desfășurare.

La prânz aveam bunătăți gătite în casă (De fapt, că tot am deschis paranteza, mie nu îmi place decât mâncarea gătită acasă - plus că am avantajul de a știi exact ce ingrediente folosesc: de exemplu sarea in bucate la noi este roz de ceva vreme și nu pentru că este vreun trend, nu. Pur și simplu mie îmi face foarte rău sarea iodată artificial.): pește fiert sau la cuptor (somon, doradă sau păstrăv), sau rasol de vită cu legume și cu garnitură - orez fiert.

Seara o încheiam victorios cu cina la ora 7. Ca să fiu sinceră, cu aceasta restricție nu m-am împăcat niciodată. Pentru că îmi făcea fizic rău am renunțat la ea (și la peștele fiert.. hahah). Și dacă sunteți curioși, unul dintre meniurile de seară era: tartine de pâine prăjită unse cu ulei de măsline pe care puneam felii de roșii și busuioc uscat. Sau varianta cu brânză și măsline. Bun.... gata mi s-a făcut foame. :)))

Înainte să mă retrag pentru o porție de pancakes cu zahăr brun, ouă, faină, lapte și puțină sare vreau să vă lansez și vouă provocarea de a vă găsi propria rețetă pentru viața perfectă. Sar putea să aibă gust de cozonac cu cremă de cacao și unt, sau de baigli cu cremă din semințe de mac de la Sano Vita tocate. :D Să fie chiar de amândouă, dar cu măsură! :P