Lista lui Tudor. 8 produse preferate la un preț și mai mic.

 Jurnalul Familiei Sâbî

Luni, 19 octombrie 2020

Bunu - Tudor

Ieri m-a sunat George, fratele meu. Ne-am pus la curent cu noutățile și, apoi, a trecut la subiect:

- Tudor, am înțeles că țineți un jurnal online.

 

- Așa este, i-am răspuns.

- Și tu, când ai de gând să scrii? a cotinuat.

- Cât de curând. Mi-am făcut o ciornă deja....

 

- Știu - a pomenit Tanța acum câteva zile despre faptul că ai găsit un subiect interesant. Mă întrebam dacă nu cumva ai uitat, sau poate că toamna te-a prins pe nepregătite de data aceasta? Ești obosit, ți-ai ieșit din formă?

 

- Nici pomeneală. Mă simt perfect! Am fost doar foarte ocupat cu ultimele pregătiri în grădină. De fapt, chiar despre ce mă ajută să mă mențin voi scrie!

 

- Eram sigur! Hai ... atunci la treabă! Abia aștept să citesc.

 

 

Așadar, iată: ideea mi-a venit pe când urmăream clipul de mai jos. M-am gândit, cum ar fi dacă prețul mic, ar fi într-o zi și mai mic.  Cum ar fi de Black Friday la Farmacia la Pret Mic ?

După care mi-am propus să fac o listă cu opt produse preferate, despre care să vă povestesc și vouă.  De ce le folosesc și cum mă ajută pe mine

Ei bine, cu ce mă ajută e simplu - reiese din conversația avută cu George: să mă mențin sănătos și în formă . Eu sunt o persoană activă - cum spun foștii colegi de liceu, timpul nu și-a pus amprenta asupra mea. Asta și pentru că am un stil de viață echilibrat din toate punctele de vedere. Sunt sănătos și energic. Dar omiteți un amanunt esențial: Sănătatea se întreține!

În cele ce urmează vă voi povesti despre cei opt prieteni care mă ajută în perioadele de trecere dintre anotimpuri, să mă acomodez cu schimbările și să nu simt niciun fel de disconfort, durere, oboseală sau să fiu luat pe nepregătite. Iată lista mea de opt produse pe care le comand deobicei de la  farmacia  online.

A venit toamna? Primul lucru care se așează pe poliță și intră în rutina mea zilnică este Naturalis Vitamina D3 2000 UI. Ne-am împrietenit de la bun început și în fiecare zi, după masa principală avem întâlnire. Am început să fac aceste cure de vitamina D după ce acum câțiva ani am avut pentru prima dată disconfort musclar și osos - mi-a „intrat frigul în oase” cum spun bătrânii. Lucru de neacceptat. Valoarea calciului era și ea mai scăzută și, atunci, am zis hai să încerc. Ceea ce am și făcut. Calciul se fixează excelent. Nu am dureri de muschi sau de oase și la capitolul dinți, tremură merele când mă aud că intru în cămară după porția de sănătate.

Despre Coenzima Q10 auzisem multe lucruri bune încă - era să zic din tinerețe, de parcă acum aș fi foarte bătrân- de acum multă vreme. Am două produse preferate pe care le folosesc alternativ: o zi Coenzima Q10 de 120mg, următoarea zi Ginkana Ginkgo Q10). Am sesizat, în timp, după ce le-am încercat pe amândouă, că astfel obțin rezultatul dorit.

Primul produs are o concentrația ideală pentru a-mi încărca bateriile - energetic vorbind. Iar metabolismul îmi funcționează ca un ceas elvețian. Cel de-al doilea vine la pachet și cu B-urile atât de necesare și mai ales cu extractul de Ginkgo biloba. Asta pentru că tot mă întreabă cunoscuții, mai ales în perioada aceasta din an, cum de nu uit ceea ce am de făcut și am timp să rezolv atâtea lucruri care implica efort intelectual susținut, fără să obosesc. Ei bine, acesta este unul dintre secrete. Se ia dimineata si la prânz cu apă, pe stomacul gol, în timp ce privesc pe geamul camerei spre cei doi Ginkgo plantați în curte.

O descoperire mai recentă a fost L-Carnitin Complex de la Hofigal. Căutam ceva care să îmi protejeze ficatul, cu rol de detoxifiere. Oricât de atenți suntem noi cu alimentația încercând să producem cât putem de mult în grădina proprie, trăim într-o perioadă în care mediul înconjurător a devenit tot mai toxic și câte o cură de detoxifiere a laboratorului intern - ficatul, este binevenită. Formula aceasta cu extract de catină și extract de zmeur mi-a mers mie cel mai bine, așa că nu putea lipsi de pe lista celor opt.

Pentru a-mi întări imunitatea și a combate stresul, am optat pentru suplimentul natural din plante 100% certificate organic Immunity. A devenit o tradiție ca, începând cu luna noiembrie, să urmez o cură de cel puțin trei luni cu acest imunomodulator natural. De când fac acest lucru nici răcelile simple nu mă mai săcâie.

Tot de la același producător folosesc și Tărâțele integrale de Psyllium. Astfel țin sub control micile problemele legate de colon, care mai apar cu timpul, și ofer organismului cantitatea de fibre necesară.

Desigur, nu putea să absenteze Vitamina C. De-a lungul timpului am încercat tot felul de variante, până am descoperit-o pe aceasta. Are o concentrație ideală (pentru mine) și pe lângă acidul ascorbic natural, conține și co-factori: bioflavonoide, resveratrol. Există și o variantă cu citrice, dar eu am optat pentru cea cu rodie care conține o cantitate foarte mare de antioxidanți și vitamina C. Îmi cresc astfel imunitatea și mă pot bucura de o sănătate nealterată în acest sezon în care bântuie tot felul de afecțiuni respiratorii. Ca bonus, am scăpat cu totul și de o formă foarte ușoară, ce e drept, de alergie sezonieră, care începuse să îmi facă necazuri. Și asta, se pare, datorită rodiei.

Dacă în timpul săptămânii mă fortific cu Vitamina C de 1000mg, în week-end mă „răsfăț” cu Ascolecitin. Cine poate rezista gustului plăcut de ciocolată, mai ales atunci când vine la pachet cu ajutor pentru memorie: lecitina. Este un fel de tradiție în familia noastră și, chiar funcționează: avem niște „memorii brici”.

Acum, ca să nu stric tradiția familiei, poate-mi spuneți ce s-ar afla pe lista voastră de produse preferate pe care le-ați dori (și mai) accesibile ca preț de Black Friday?

 

 

Atelierul de vis(uri).

Jurnalul Familiei Sâbî

Vineri, 16 octombrie 2020

Buni - Tanța

Bine vă regăsesc!

Cred că ideea de a ține un jurnal de familie online, ne-a captivat pe toți. Astfel, nu este de mirare că, aseară, după o scurtă discuție despre cine ”urmează să scrie în jurnal”, am decis în unanimitate, că vom scrie în ce ordine vrem și oricând ne dorim.

Pe când mă îndreptam spre atelierul meu de lucru, am zărit laptopul lăsat deschis, pe măsuța din verandă. Se pare că Tudor avea de gând să compună ceva (am tras fără să vreau cu ochiul pe schița lui - sigur o să găsiți interesant subiectul ), dar a fost întrerupt de nepoate - au de strâns și depozitat nucile, iar Bunicul este cel mai priceput îndrumător la treburile acestea. 

Cum operațiunea ”nuci” mai avea să dureze ceva vreme, m-am gândit că aș putea să scriu și eu ceva între timp, nu de alta dar, mi-a făcut plăcere să vă povestesc despre amintirile cu ac și ață și chiar vreau să vă mulțumesc pentru gândurile bune pe care mi le-ați scris. Aș vrea să împart cu voi o mică bucurie: vă voi povesti despre atelierul meu de vis(uri).

Deunăzi, Maria, nepoata mea cea mică, a făcut o remarcă, în timp ce pregăteam împreună fila de jurnal. Mi-a zis:

-Buni, ce frumos strălucești!

M-am gândit atunci că se referea la faptul că soarele, în drumul lui spre apus, se reflecta prin geam, și cădea exact pe locul unde mă aflam. Dar, mai târziu, când soarele deja apusese, Maria a făcut aceeași remarcă. Și a adăugat:

- ... Pentru că ești fericită. Cred că acesta este ”colțișorul tău preferat”! Am și eu unul: la mansardă, în hamacul montat de Tati lângă fereastră.

Și așa am realizat, că are dreptate! Chiar am un ”colțisor preferat” - în toată casa, când vreau să mă retrag undeva unde să mă simt bine, comod, în siguranță... urc în atelier. Cumva situat pe diagonală față de poziția geamului generos, exact în colțul opus al camerei, se află un loc pe care mi l-am amenajat pe gustul și după sufletul meu. De acolo pot vedea întregul atelier: masa de lucru cu mașina de cusut, polițele pe care stau așezate ordonat accesoriile de croitorie, geamul mai înalt de o statură de om, prin care lumina intră din belșug, rafturile cu materiale, colțul cu flori.... și, mai nou, cele șapte piese hexagonale, din plută pe care le-am montat cu Maria ieri!

- Buni, avem nevoie de un avizier! Să prindem frumos fotografii cu proiectele noastre, bilețele cu idei, mici decorațiuni! mi-a zis acum câteva zile, când m-a chemat să îmi arate ce găsise pe FAVI.ro . Dintre toate modelele de aviziere, acesta ne-a plăcut cel mai mult. Este generos ca spațiu, realizat din plută, un material prietenos și îl putem monta în orice combinație ne dorim. Scriu la plural, pentru că Maria este aproape nelipsită din atelier. Iar avizierul este.. al nostru.

 

Colțul... colțul este însă doar al meu.

Inițial, pe când încă eram la capitolul ”mobilăm casa”, căutam să îmi cumpăr un  fotoliu în care să mă refugiez ca să mă odihnesc, ori să citesc ceva, să ascult muzică, sau pur și simplu să visez. Este minunat și revigorant să îți oferi, cât mai des cu putință, mici momente doar pentru tine! 

În perioada aceea, fetele au descoperit, pe internet, un motor de căutare special creat pentru a reuni, organizate pe categorii, piese de mobilier și decorațiuni. Inițial am crezut că îl alintă ele așa, de la favorit, dar nu! Se numește chiar FAVI.ro. 

Pe atunci, petreceam mult timp împreună, noi trei, în căutare de ”comori”. Așa mi-am găsit balansoarul de lemn, vopsit în alb. Văzându-l în fotografia de pe site, mi-am adus aminte de minunatul mobilier din casa bunicilor mei, distrus din păcate in timpul războiului. Eu nu îl știam decât din puținele fotografii care supraviețuiseră în timp, dar, copil fiind, m-a impresionat măiestria cu care fusese făcut. Întâmplător, bunicii aveau si ei un balansoar. Și semana izbitor cu acesta, găsit de noi. Deși nu părea la fel de comod ca fotoliile în care pur și simplu te afunzi, fără niciun fel de ezitare sau urmă de regret, mi l-am și comandat. Dana a rezolvat rapid și ”problema confortului” surprinzându-mă cu un set de perne colorate, despre care spusesem că îmi plac, pe când ne uitam la categoria textile.

Și, cum să nu visez, înconjurată de perne în culorile curcubeului, în timp ce balansoarul se leagănă ușor, veioza aprinsă îmi dă senzația că pot atinge întreg universul cu palmele, iar șiragurile luminoase, montate langă masa de lucru, par a fi o mare de steluțe ce luminează feeric? Noțiunea de timp dispare - la fel și vârsta. Iar eu sunt doar Tanța, în colțisorul meu drag, cu visuri, amintiri, proiecte și trăiri.....

*********

*cioc- cioc*

- Buni, ai văzut cumva laptopul? Îl caută Bunu - spune că l-a lăsat pe măsuță, în verandă și....

- Da, Maria, i-l aduc acum. Este la mine, dar am terminat de scris.

**********

Ei, dragilor, acum că m-a trezit Maria la realitate e timpul să-mi public fila de jurnal. Sper că bucuria mea a fost molipsitoare și că vă veți amenaja și voi un loc al vostru, unde să visați frumos. Sau poate aveți deja unul? Poate îmi povestiți despre el.

 

 

Căsuța noastră. Amintiri din... ”șantier”.

Jurnalul Familiei Sâbî

Miercuri, 14 octombrie 2020

Dana

Bună! Nu știu dacă voi mi-ați simțit lipsa, dar eu abia așteptam un motiv serios, ca să pot scrie în jurnalul online al familiei, înainte să fie rândul meu. Și motivul nu s-a lăsat mult așteptat. Cum Tati este implicat într-un proiect de maximă importanță (îi face o căsuță pentru păpuși Mariei, shhhh!!), m-am oferit voluntară să scriu în locul lui. 

Zis și făcut! Nu aveam vreun plan bine stabilit dinainte - pur și simplu voiam să mă așez în fața laptopului și să aștern cuvinte... gânduri, în jurnal. Ce urma să iasă... nici eu nu știu.  Însă acum, privind cum se derulează lucrările pe micul ”șantier” improvizat în mansardă, am și un subiect grozav: vă voi povesti câte ceva despre cum ne-am mutat noi (în sfârșit!!) din apartamentul de bloc, la casă.

Deși nu ne-am mutat de mult timp la casă, atunci când povestesc despre viață noastră la bloc, am senzația că totul s-a petrecut foarte demult, în alte timpuri. Parcă am fi și alte personaje. Sunt, de fapt suntem extrem de fericiți acum. Și când te gândești că a fost cât pe ce ca aceasta mutare să nu fie posibilă.

Tocmai de aceea, pe lângă cele câteva amintiri legate de renovarea casei de care depindea, evident, mutarea noastră, am să notez și câteva informații utile, de pe urma cărora sper sa puteți beneficia și voi.

Dar să încep cu... începutul. Nu știu cum a fost anul acesta pentru voi, dar întâmplarea cu lock-down-ul a fost pentru noi picătura care a umplut paharul. Singura parte bună din tot ce s-a întâmplat, a fost că i-a motivat pe părinți să nu mai amâne renovarea casei de la țară. Probabil vă întrebați de ce tot amânau. Sincer? Îi îngrozea alergătura după materiale. Și îi înțeleg perfect. Am fost și eu cu ei de câteva ori când se consultau cu echipa care urma să preia lucrarea. Le întocmiseră o lista lungă ” ca a lui Moș Crăciun” - cum glumea Maria. Și o ”anexă”, ca să o citez pe Buni, cu magazinele. Tot cam la fel de lungă.

Dar, dupa o lună și ceva de izolare într-un apartament de bloc și foarte mult dezifectant pe casa scării - de nici să vrei nu prea puteai ieși, și-au făcut curaj și au contactat echipa pentru a demara lucrările. Mai era nevoie de materiale.

Norocul lor, cu mine (ca deobicei! hehe). Într-una dintre conversațiile din grupul clasei mele, una dintre colege ne-a trimis un link către un filmuleț în care apărea tatăl ei. Era vorba despre un site (Vindem-Ieftin.ro) pe care se încărcau recenzii video, realizate de clienți, când primeau comanda. Și ghiciți care era profilul! Materiale de construcții!! Da, știu! Vorba aceea, m-a servit la fix.

Desigur, pentru început am privit recenzia realizată de tatăl colegei mele - foarte mulțumit de achizițiile făcute (în paranteză, domnul Popescu este un om foarte practic și serios - așa că deja jubilam, abia așteptam să le prezint părinților soluția salvatoare), apoi am studiat puțin site-ul și, în cele din urmă, i-am cerut colegei mele detalii în plus. 

Aveam deja lista cu o parte dintre materialele necesare (ca să-i ajut, mă oferisem să caut materiale de construcții online) așa că, până au revenit acasă de la serviciu, eu deja pregătisem un document ajutător ca să nu îi bombardez cu prea multe informații deodată.

Planul meu era următorul:

• Pentru început facem o comandă țintită. Îmi doream mult pentru viitoarea mea cameră un fototapet zen și găsisem modelul perfect în oferta prezentată pe site.
• După prima comandă, urma să fim eligibili pentru a beneficia de serviciile de  Grup VIP  , mai ales că urma să achiziționăm produse din mai mult de cinci categorii din portofoliul prezentat pe site, doar renovam o casă.
  

Simplu nu? Despre grupul privat VIP  aflasem de la colega mea. Părinții ei beneficiaseră de serviciile oferite de acesta  și erau foarte mulțumiți. Iată beneficiile la liniuță:

• Consultanță de specialitate prioritară cu privire la lista de materiale 
• Răspuns rapid adaptat nevoilor identificate
• Centralizarea informațiilor într-un singur loc
• Clientul economisește timp
• Condiții speciale cu privire la pachetul de produse și livrare
• Status Livrare în timp real

 

Zis și făcut. Acum, vă dați seama că, dacă vă scriu din camera mea cu tapet zen, lucrurile au mers bine. Dacă nu, vă zic eu: lucrurile au mers nu bine, ci foarte bine. Noi ca familie formăm o echipă unită, în care fiecare încearcă să ajute cu ce se pricepe mai bine - eu de exemplu mă pricep să fac liste și chiar îmi place să le întocmesc. Am avut parte de ajutorul și îndrumarea unei alte echipe, formate din profesioniști dedicați. Șansele de reușită au fost maxime. 

De fapt, Tati s-a inpirat mai ales din această experiență a noastră atunci când a început lucrul la căsuța pentru păpuși a Mariei. Ne-au mai rămas și suficiente materiale de la renovare pentru proiect, așa că am profitat și am recreat multe dintre întamplarile de atunci. Eu am jucat rolul unui consultant și i-am prezentat oferte avantajoase, în funcție de ce materiale avea nevoie pentru căsuță.

Iată ce aveam trecut pe lista cu materiale pentru care trebuia să pregătesc oferta:

• țiglă ceramică - pentru acoperis, 
• cărămidă aparentă - noi am folosit pentru zidurile exterioare (dinspre garaj) ale casei,   
• fier beton   
• tencuială decorativă - pentru veranda pe care am și închis-o.
  
• ferestre de mansardă - cel mai mult ne-am bucurat că am mansardat podul - avem un loc grozav de fain acolo,  
• faianță - am comandat modele diferite (pentru băi și bucătarie) și din ce a rămas am făcut cu răbdare un mozaic pe care l-am montat pe măsuță suport pentru casa de păpuși,
• parchet - Buni s-a bucurat cel mai mult de modificările aduse în camere.
  
• tapet - suntem fani tapet!
  
• piatră decorativă  - pentru brâie, sau partea acea de jos de la casă.
  

Ei bine, vă întrebați probabil unde sunt amintirile din ”șantier” despre care pomenesc în tiltlu. Ca să fiu sinceră, așa de frumos s-a rezolvat totul, pentru că la noi materialele erau singura problemă, încât nici nu am simțit că am fi fost pe șantier. Ne trezeam în fiecare zi de dimineață abia așteptând să vedem cum ne apropiem și mai mult de momentul mutării. Am locuit o perioadă chiar acolo, în curte, în rulotă. Și, atât cât s-a putut, ca să ajutăm și să nu încurcăm pe nimeni, ne-am implicat și noi în procesul de renovare: am mai cărat câte o pietricică, am mai măsurat câte o placă de faianță, am ajutat când s-a pus tapetul..  

Că veni vorba de tapet, oricât de mult mi-ar plăcea să stau la povești cu voi, va trebui să închei acum fila aceasta de jurnal, nu de alta, dar urmează să se pună tapet în căsuța păpușilor și... mă înțelegi, nu pot lipsi.

Pe curând!

 

 

 

2 ani de magie

La multi ani pui!!!

Pe 31 iulie am ratat sa il urez pe blog - in carnetul lui scrie ca atunci s-ar fi nascut (acum 3 ani, aproximativ).  Era cat pe ce sa nu reusesc sa pun doua vorbe acum, pe 13, cand se implinesc doi ani de cand iubitul acesta mic si simpatic a intrat in viata noastra.

Later edit: Cu schimbarile astea din blogger si pentru ca nu mai primesc pe mail cand se publica ceva ... am sesizat ca uitasem sa public articolul! 

Va pupam

 

 

O amintire și o provocare, cusute cu fir și ață.

 Jurnalul Familiei Sâbî

Luni, 12 octombrie 2020

Maria și Buni ( Tanța )

Bună! Eu sunt Maria, mezina familie. Astăzi este rândul meu să scriu în jurnalul online. Și, pentru că sunt cea mai mică (am împlinit 12 ani de curând), voi face echipă cu următorul membru al familiei care a fost tras la sorți: cu Buni. Nici că se putea mai nimerit!

În familia noastră, toți suntem ”fanii lucrului de mână” și fiecare are un domeniu preferat de activitate.  Eu am descoperit de curând că, cel mai mult, îmi place să lucrez cu acul și cu ața. Și, pentru că eu și Buni avem în comun pasiunea pentru croitorie, m-am gândit să scriem ceva în legătuă cu acest subiect: eu voi povesti despre o amintire dragă din copilărie, legată de lumea croitoriei și Buni, despre cea mai mare provocare, cu care s-a confruntat în cusut și brodat !

Inainte să începem, aș vrea să vă arăt cea mai nouă creație a noastră :

 

Ce părere aveți? Vă place? Eu sper că da! Așa ne-am imaginat noi o uniformă școlară pentru mini universul populat de păpuși. Cu acul și ața se pot scrie povești frumoase și nu am ales întâmplător aceasta fotografie! 

📌 Cea mai frumoasă amintire din copilăria mea. (Maria)

Vara era pe sfârșite. Tocmai mă întorsesem de la mare și, împreună cu sora mea mai mare, Dana, începusem să ne reamenajăm camera. Eram foarte entuziasmată - urma, în sfârșit, să devin școlăriță. Dar cel mai mult și cel mai mult, îmi doream să am și eu o rochiță din material pepit, cu șorțuleț albastru - întocmai ca uniforma pe care purtase mama mea, în copilărie.

Într-o dimineață, Buni m-a chemat în camera ei. Pe peretele de lângă geam se afla  masina de cusut. Deasupra ei, așezate frumos pe câteva polițe,  cutii însemnate:  accesorii croitorie. În mijlocul camerei, un scăunel. Îmi amintesc că mi-a zâmbit complice și mi-a făcut semn să mă urc pe el. Mă simțeam ca în filmele acelea vechi, alb-negru. De parcă eram o Shirley Temple, în salonul de probă al unui croitor celebru. Doar buclele îmi mai lipseau. 

 

Apoi, tot ce s-a întâmplat în acea zi, îmi amintesc ca prin vis. Cum cădeau razele soarelui pe mașina de cusut, cum Buni măsura, calcula, croia... zumzetul monoton al mașinii atunci când cosea.... Timpul parcă se oprise în loc și eu priveam cum din niște bucăți de material iau formă, rând pe rând, mâneci, rochia, gulerul, șorțul.

La un moment dat, când mai lipsea un singur detaliu de adăugat la șort - o danteluță albă, Buni m-a chemat alături de ea. Mi-a făcut loc să mă așez lângă ea și, cu mare grijă, încet, încet, am atașat împreună acel detaliu. A fost ceva magic.

 

Pe când soarele deja se pregătea să apună, priveam imaginea reflectă de oglindă: o fetiță zâmbind fericită, îmbrăcată în cea mai frumoasă rochiță cu guler alb și șorț albastru. Eu.

 

Ori de câte ori îmi amintesc acea zi mă emoționez. Se spune că emoțiile se trăiesc, nu se (de)scriu. Pentru că în încercarea de a le așterne pe hârtie, își pierd din farmec. Cred însă că emoțiile pot fi simțite la fel de intens, într-un lucru cusut cu dragoste. Mi se întâmplă ori de câte ori privesc uniforma creată de bunica mea, căreia îi predau acum ștafeta.

📌 Cea mai mare provocare legată de Cusut si Brodat (Buni - Tanța)

Bine v-am găsit!

Când Maria mi-a propus să scriu în acest jurnal online despre acest subiect, în fața ochilor mi-a apărut imaginea ei, îmbrăcată în școlăriță. Am fost uimită să constat că ne-am gândit la o amintire comună. Am citit cu mare bucurie ce a scris în rândurile de mai sus și am retrăit toate emoțiile acelei zile.

M-am gândit să vă povestesc despre o altă provocare, relativ recentă. Este vorba despre întâmplarea care a făcut-o pe nepoata mea să-și descopere pasiunea pentru croitorie și care mi-a deschis mie, drumul către alte orizonturi creative.  

Totul a început tot de la un șorț! Pasionată de cultura japoneză, dar și de desenele lor animate - anime-uri, mă corectează, Maria își dorea un șort cu două fețe. Am reușit în cele din urmă să întocmesc un tipar. I-am făcut și buzunare, cu detalii brodate, pentru ambele fețe ale șortului. Cel mai încântată a fost de faptul că șortul nu avea nevoie de niciun fel de sistem de încheiere. Iată-l:

 

Toate au mers cum nu se poate mai bine, până în momentul în care a venit rugămintea:

- Buni, nu facem noi un șorțuleț și pentru Minami?

Am privit-o mirată. În doi timp și-o mișcare a dispărut în camera ei, de unde a revenit cu o păpușică mititică, croșetată de sora ei. 

- Păpușa mea amigurumi! Te rog!!!!

Doar nu era să-i spun că nu am lucrat niciodată lucruri pentru păpuși. Cu atât mai mult cu cât, m-am temut mereu de lucrurile migăloase - mi se părea foarte greu să coși la mașina de cusut ceva așa... de mic. A fost cu adevărat o provocare și, deși am fost tentată de câteva ori să renunț, să mă dau bătută, am continuat până la final. 
Îmi amintesc cum, ceva nemaivăzut la mine, de câteva ori chiar mi-a sărit ața din ac - spre uimirea Mariei, care însă a apreciat faptul că așa a învățat lucruri noi: cum să pună din nou ața în ochiul acului mașinii de cusut. Și eu am învățat, așa, la vârsta mea, să nu mă tem de greșeli, de lucruri noi. Și am descoperit cât de mult îmi place să creez costumații în miniatură, alături de nepoata mea.

Sperăm că v-a placut fila de jurnal scrisă de noi. Ne-ar plăcea să ne povestiți și voi dacă aveți amintiri memorabile legate de croitorie.

Cu drag,

Maria si Buni