Un dulce de mai

 

Hihihi!

Buna! Hai ca de data asta i-am facut-o scrisului de jos (bine am taiat un pic si din codita lui p... dar asta e). Pana nu adorm, sa scriu doua vorbe cu drag si sa va ofer un pic de dulce la inceput de saptamana.

Norocul meu, printre putinele poze pe care le am pe laptop, s-a nimerit si aceasta frumusete (lol) de prin mai. Nu mai stiu a cata prajiturica (da au fost mai multe) este... dar oricum, a fost printre primele. 

Vai ce fuga de idei am. Bine ca nu puteti vedea ce e acum prin mintea mea. Se ciocnesc tot felul de imagine, mai o bataie cu perne... mai vine si Mos Ene cu desaga plina... Asa, sa ma concentrez - dar am o explicatie pentru tot: nu am dormit azi noapte. De data asta nu a fost nici discoteca, nici tantar si nici detergent... a fost ceva care mirosea a cartof stricat (stiti mirosul ala de te trazneste), sau otrava... Ceva de gen.

Booooon, dar pana la urma am dormit la zi, putin... asa ca sa revenim la dulce. Ziua numelui lui Buni se serbeaza in mai - Elena. Asa ca eu m-am gandit sa ii fac un dulce si asa a aparut tortuletul de mai sus. Este super simplu de facut, pe cuvant! Si vi-l recomand cu drag cand vreti sa faceti ceva dulce si sanatos, rapid. Iata si reteta, inventie proprie, inspiratie de moment, raportat la ce aveam prin casa.. haha:

Blat:

5 oua, 2-3 linguri rase de zahar brun, 4linguri de faina, 1 lingura de cacao, un praf sare.

Se separa in doua vase galbenusurile si albusurile. Se freaca bine cu zaharul galbenusurile pana se fac ca o crema. Se bat bine de tot albusurile cu praful de sare. Se cern faina si cacaoa intr-un bol si se amesteca. Apoi, cu miscari de tel lente, de jos in sus, incoporam cam in trei transe faina si cacao si albusul, in crema de  galbenus (adica punem o lingura de cacao si faina, una de albus batut si incorporam, apoi repetam, pana terminam - atentie, e mai bine sa se vada albusul in compozitie, sa nu il amestecati bine de tot ca nu mai creste).
Se pune hartie de copt intr-un vas sau se foloseste o forma de chec din yena (mai usor chiar) si se pune in cuptorul preincalzit la foc mediu 30 de minute.

Sirop si crema:

Compot de visine (sau cirese), gem de macese, bomboana pentru ornat.

Pentru ca nu voiam sa fac sirop din apa si zahar si aveam fructe la congelator, m-am gandit sa incerc ceva nou (pentru noi). Asa ca am pus o punguta cu visine in apa, cu o lingura rasa de zahar brun (eu numai zahar brun brut folosesc) si dupa 15 minute aveam compotel. am scos fructele, am scos samburii si le-am pus deoparte. Am lasat compotul sa se racoreasca. Cand blatul s-a racit, l-am taiat in doua si am folosit compotul pentru a il insiropa. Am insiropat intai partea de jos. apoi am uns-o cu gem de macese (am cumparat un gem facut in Romania, la Petrila, Delirs se numeste si alor mei le place foarte mult). Apoi peste gem am asezat visinile cate trei pe un rand (eu in pungura am avut aproximativ 50 de visine si am avut grija sa imi ajunga si pentru ornat). Apoi a doua parte de blat, am repetat cu insiroparea, apoi cu gemul si apoi cu fructele, intre care am strecurat o bombonica -  decor. 
In cazul acesta am folosit o singura bomboana - sunt unele cu imaginea lui Mozart pe ele (cu fistic parca in ele ). Am impartit-o in cate parti se vede si a ajuns la fix. Am mai facut variante ale tortuletului cu Merci - la acelea am impartit o ciocolatica in 8 parti parca (daca nu ma insel imi ajungeau 2 daca urma sa fac 8 portii - ca in cazul de fata).

Si asta e tot - putin la rece, daca nu se consuma imediat, oricum a fost un mare hit si chiar am facut multe prajiturele de gen vara aceasta pentru ai mei. 

Plus o varianta cu crema, dar, despre aceea, cand gasesc poze. Sper sa am :))))).

Pe curamd!

Calu' si un ghemotoc - Kouki

 

Buna!

Am facut cum am facut si tot cu textuletul ala de jos mi-a aparut poza :))))). Nu conteaza, noi sa fim sanatosi. Chiar imi place asa - mai putin stres. 

Azi a fost o zi racoroasa, am reusit sa pun 5 sticle cu suc de rosii la pernute sa stea frumusel la cald pana maine (in traducere am reusit si eu sa termin tura aceasta de suc - tot sper sa mai gaseasca parintii sa imi ia rosiute bune sa mai fac vreo cateva sticle, nu de alta dar anul asta stau slabut de tot). M-am bucurat mult! (m-am bucurat mult ca am mai bifat ceva de pe lunga lista... hahaha)

Am gasit o poza cu Kouki (care poza m-a salvat, pentru ca toate subiectele despre care aveam eu chef sau chemare sa scriu nu aveau poze... lol si era musai sa fac poze, sau sa caut --- timp). Este facuta prin mai anul acesta (relativ recenta, nu? lol) In coltisorul lui preferat din pat: langa Calu (acela mare si maro, din stanga - apropo v-am povestit despre el oare? mi l-a cumparat Mami in anul cand a plecat Dodo, in .. toamna lui 2017. De fapt il luasem pentru micul N, dar lui i-a luat un Cal mai micut, alb pana la urma - din fericire pentru mine acesta era prea impunator, ca sa zic asa, Si cand am fost cu ea si l-am luat de pe raft in brate.... nu voi uita niciodata acel moment. Am inchis ochii si a fost ca si cand un gol s-a umplut in viata mea, m-am simtit cumva bine, pentru prima data de cand plecase Dodo. Golul acela... era cumva umplut. Dragul de Calu!).

Mama ce de paranteze mai pun - cred ca v-ati dat seama ca scriu cum gandesc, ca si cand am vorbi fata in fata. :))))) .

Tot in poza se mai vede si Catelusul Pupo (al lui Kouki - ca sa il citez pe micul.. care mic, ca face 7 ani in octombrie, dar nah, pentru mine e Micul N) si o vulpe - aia e vulpea lui Dodo. Si lui Kouki tot de nas ii place sa o prinda. Hahaha. Apropo. Kouki e acum asezat confortabil, pe spate (stilul craca, daca stiti ce vreau sa spun), in stanga mea. Cica sa va salut... sa va salut mai repede si sa vin pe la el. Ca ii sunt datoare cu un masaj... stati ca se si intoarce, Acum s-a asezat pe burta, cu spatele - mai precis fundul, la mine..... Asa ca va pup si ... va las cu bine, pana data viitoare! Am plecat sa il masezj :)))).

O patura ca un curcubeu

 

Buna!

Am incercat programul despre care va intrebam ieri. Se descurca foarte bine cu adaugatul semnaturii. Sper sa il pot folosi in continuare, pe varianta fara costuri suplimentare. 

Am facut testul pe doua poze pe care intamplator le-am avut la indemana pe laptop - si asta  pentru ca am facut de curand un backup pe telefon. :)

Asa ca astazi o sa va povestesc foarte putin despre un proiect realizat in colaborare cu Buni - deja probabil ca stiti despre rubrica noastra cu Paturici Tricotate . Chiar ma gandeam... oare a cata o fi? Am pierdut sirul. Si asta pentru ca, de cand am ramas fara Toshi alb, s-a dus pe apa sambetei toata organizarea mea pe foldere si folderase a pozelor de lucru. Bine, teoretic am inca ce aveam atunci pe o memorie externa (chiar va trebui sa scotocesc putin acolo sa vad ce materiale as mai putea folosi), dar de atunci incoace, vorba aceea, ciuciu. si nu ca as fi lucrat foarte mult, ca nu prea am avut timp, dar... stau si ma intreb daca am reusit sa fac poze macar la ce am lucrat :)))). Si daca da... pe unde or fi :))))?

Dar sa revin... la paturica asta, ca un curcubeu foarte viu colorat. In prima poza (care ar fi trebuit sa fie a doua, dar asa a vrut blogger sa incerce pozele si l-am lasat sa faca asa cum vreo - deocamdata, lol -- am auzit ca lol ar fi depasit, asa este?) sunt deja cateva patratele pe care le-am inramat eu cu croseta - si sunt gata sa fie cusute intre ele pentru a forma paturica.

 

In cea de a doua poza, sunt patratetele lucrate de Buni, cu andrelele, dintr-un fir acrilic foarte dragut si viu colorat. L-am ales pentru ca mi s-a parut potrivit pentru destinatia paturicii - am uitat sa va spun, o sa fie ca un fel de husa de pus pe un scaun din acela rotitor (gen de director) pe care il am pus la buni in camera, in dreptul geamului. Vreau sa ii amenajez un loc special in care sa stea comod si sa se si insoreasca, pe cat posibil.

Scaunul nostru este dintr-un material ca un fel de plasa - respira (nu e genul acela pompos, din piele ecologica. Poate va fac odata poza, cand va fi gata si paturica - daca nu uit :)))). Si cred ca va deveni si mai comod cu paturica, si proabil vreo doua perne la care ma gandesc sa le faca tot asa, tricotate, huse. Imi place firul pentru ca se lucreaza usor si nici nu este plictisitor.

In alta ordine de idei, azi a cam fost toamna pe la noi. Am inghetat putin cand am iesit sa intind rufele. Lasasem geamul la balcon deschis si brrr... bine, eu eram echipata de 27 de grade, cat erau in casa... :))). Dar vremea e frumoasa!

Pe curand :D!

PS: sunt entuziasmata ca am reusit sa pun si poze; trecem cu vederea calitatea lor, da? ... Oh ... wait??? Stati ca tocmai am descoperit ca versiunea gratis imi baga nu stiu ce captura mica scrisa, in partea de jos a pozelor. Hm... Asta nu prea-mi place - tocmai cand gasisem fontul acela simpatic (care cred ca e cel folosit la primul album Akcent, In culori... lol). Oh well.... momentan las asa... mai vedem.

De-a valma... alandala.

Caut un program ca sa ma ajute un pic cu pozele. De cand am pierdut celalalt laptop am pierdut si Adobe Photoshopul care era instalat pe el. Trebuie sa recunosc ca totul se complica tot mai mult - in ideea de a se simplifica. De exemplu: laptopul meu alb Toshiba (care a cam sucombat si habar nu am cum sa il fac sa isi vina in fire) - cand l-am luat l-am deschis si am inceput sa lucrez pe el. Ei bine, asta era prin 2012. Mi se parea inca ok si Windows7  cat aveam.. totul in regula. 

Ei. cand am luat Allview-ul pe care lucrez acum, am stat 1 ora ca sa instalez windows 10 si apoi sa caut in disperare nu mai stiu ce programe.  De ce?  In primul rand pentru ca scria la descriere ceva de Ubuntu. Si am crezut ca ... win10 era ubuntu. :))))))) Atat de diferit mi s-a parut de ce avusesem inainte la prima vedere (plus ca, in apararea mea, nu stiu de  ce mi-au pus un flyer in care imi spuneau cum sa instalez la prima deschidere windows daca era de ja intsalat - in fine). Asta nu e nimic. Dupa 1 zi pierduta incercand sa dreg nebunia, m-am trezit ca trebuie sa fac cont de microsoft sa inregistrez nu stiu ce enspe mii de chestii... ca sa pot sa pornesc laptopul. S-a simplificat, cum sa nu. mai trebuia sa le dau cat port la pantofi... si gata. 

Imi place insa laptopul acesta - nu prea am reusit eu sa fac mare lucru oricum, pana acum, pe el - in afara de servici. Dar cum de ieri sunt fara (servici), in ultimii xx ani, iata ca incep sa imi fac de cap. Vorba vine - caut un program ceva care sa ma ajute un pic cu pozele. Il stiti cumva pe acesta? VisualWatermark . Pare interesant. 

In alta ordine de idei, Tin clapeta tot timpul desfacuta la laptop. E fain, merge bine... dar miros ceva de speriat materialele :)))).  Si eu am zis ca merg la sigur cu marca asta - a avut Tati doua telefoane super faine amandoua. Le-ar mai fi avut si acum daca nu sufereau mici accidente.. nah. Ce sa facem. Si acum mai suspin dupa ce camere foto faine aveau. Ghinion vorba aia.... a venit la pachet cu miros... :)).

Ah da! Uitasem.. mai nou e o moda ca laptopurile sa nu aiba unitate optica... stau si mai uit la dvd-uri si cd-uri... :)))))). Ma gandesc insa sa vad cum oi reusi eu sa (ah imi scapa cuvantul... grrr) .....valorific (nu era asta termenul dar, dupa vreo 5 minute de gandit si tatonat cuvantul ala plecat in vacanta, am obosit si am cautat un var de-al lui, sinonim) un reader. Ma gandesc ca cel de la pc ar fi cel mai posibil de folosit pentru ca l-am luat ca unitate independenta. Sper sa fie insa compatibil cu aparatele mai noi :)))) Ca e si el veteran.

Dupa cum spuneam nu am planuri. Insa incerc sa scriu cat pot de des, ca sa imi amintesc cum era :))). Sper in curand sa rezolv si capitolul poze... 

Pe curand!

👧🐶 

 

- Restart -

Buna!

Azi incepe toamna, incepe o noua etapa din viata mea, incep in sfarsit sa imi recuperez ..... locul meu virtual preferat, de intalnire creativa.

Deocamdata fara planuri, fara pomisiuni.... cu rabdare, cu speranta,  cu bucurie. 

Un nou... capitol.