Putina Magie de la Daria

Buna!

Aseara, cum eram eu asa obosita.... si cum stateam cu Mami in sufragerie, mi-am zis: ce ar fi daca, as scoate-o pe Daria Roselyn din cutie? Zis si facut .... iat-o inainte sa o eliberez, foarte incantata de perspectiva:

Daria Roselyn este o papusa Rainbow High - acest personaj face parte din seria a treia. Eu am descoperit aceste papusi odata cu seria a doua - dar, ghinion, nu am reusit sa prind nici macar o papusa la un pret decent... :))). Seria trei mi s-a parut una dintre cele mai reusite - foarte diferite ca fizionomie. Si cu haine foarte faine.

Nu am facut acum poza si la cutie - cum era inainte sa o desfac, dar sigur am pe undeva prin back-up-uri. Daca o fi vreodata sa va arat mai multe imagini, ca idee. Aseara nu am mai facut poze - pur si simplu a fost ceva spontan si mi-a prins bine.

Mami i-a aranjat putin parul care era putin apretat (daca se piaptana se duce produsul, nu e nevoie neaparat sa il speli - dar depinde foarte mult si de noroc, pentru ca am inteles ca ar fi si unele foarte apretate.. :D asa ca am avut noroc).

Papusile acestea vin cu doua tinute. Asa ca aseara am schimbat-o de cea in care venea imbracata cu cealalta. 

Lui Rukkusu ii vine foarte bine costumatia - ghetutele ii sunt mari, dar in acelasi timp ii vin foarte bine totusi - poate avea stabilitate si sta la poze. Nu am probat-o si cu tinuta cu trandafiri (cea pe care o poarta Daria acum), dar probabil ca ii vine si aceasta, insa pantofii clar nu.

Si asta am reusit sa fac eu astazi la capitolul poze. In rest.... nu stiu daca reusesc sa raspund la mesaje - mail azi..... Sunt mega obosita - s-a schimbat brusc vremea si efectiv dorm pe picioare. Asa ca o sa merg sa fac o branza, sa hranesc copiii (testoasele si pe Kouki) si .. sa manance si eu, haha. Momentan se aude un huruit pe care nu il mai auzisem de multa vreme... vorba aia, fix asta imi lipsea :).

Pe maine!

Piesa, cu piesa....un puzzle incepe sa prinda contur.

Buna!

M-am apucat pe 26 octombrie (profitand ca era sarbatoare) sa fac puzzle-ul. Stiti voi, acela frumos, cu Japonia - Rukkusu, palaria si puzzle-ul?

Ei bine, nu va entuziasmati foarte are, n-am mai avansat de atunci. Dar... intentionez sa il mut de pe colile A4 pe care sta acum (foarte câș) pe o hartie care e dintr-o bucata :D si atunci... Oricum, pana la sfarsitul toamnei trebuie sa il termin. Nu de alta dar am doua puzzle-uri de iarna pe care vreau sa le montez si sa le admiram in calendarul advent de anul acesta.... Sper. :)) 

Acum, eu sunt bine intentionata - dar sa ne reamintim cu ce anume ne confruntam...... Profit acum ca e Mami la mine si am lasat-o sa curete ea cartofii (deobicei, iau ustensila aceea speciala si ii curat eu... ok... ne vedem dupa ce curat cartofii.... 😒😩😫😏)

Asa..... unde ramasesem (😵 - am inchis intre timp si geamurile - nu de alta, dar mai tarziu risc sa ”aerisesc” cu fum). La puzzle..

Cam asa se prezenta gramajoara de 500 de piese, la start. Promitator, asa-i? Ei bine, am observat ca, mie cel putin, imi e mai usor daca incep un puzzle realizand intai rama - adica pun deoparte toate marginile. Apoi ma orientez in functie de puzzle, cum sa atac problema :))). (nu ca as avea foarte multe la activ)

Am fost surprinsa sa descopar ca puzzle-ul acesta are colturi rotunjite. Ce dragut!! Am reusit sa fac marginile destul de usor - mai apoi a inceput sa fie usor dificil... Cred ca puteti observa si voi ca piesele nu se vad foarte bine - odata din cauza felului in care cade lumina, dar si a faptului ca, desi are un aspect mat, parca efectiv nu vezi ce imagineste imprimata :))).

Poate in poza de grup se vede mai bine cum arata de aproape piesele - am incercat eu sa le grupez apoi. S-a conturat cat de cat partea centrala, dar a trebuit sa renunt pana la urma, pentru ca incepusem sa il montez peste puzzle-urile cu Gorjuss (500 de piese de puzzle dintr-un puzzle de 365 de zile (Gorjuss meets Licca) si Sarbatorim ca suntem :D ) pe niste coli A4. Si mi se miscau colile, se impotmoleau piesele si sareau de la locul lor.. Mai batea si lumina asta chioara in asa fel incat nu vedeam ce e pe piese bine.. 

Cam asa arata puzzle-ul la momentul la care m-am hotarat sa renunt momentan. A trebuit sa il mut de pe celalalt si am improvizat din doua cartoane de la calendare (insuficient de mari), pe care am pus hartiile A4. 

Apoi ar fi fost mai greu sa fac transferul. In poza de sus (facuta azi), alaturi de Rukkusu am mai avansat foarte putin, unind insula din mijloc - adica portiunea pe care am reusit sa o fac - cu rama de jos. ma gandeam sa desfac hartia cumparata recent sa vad daca merge sa il transfer - asa poate reusesc sa mai misc ceva duminica. Intre timp sa imi tineti pumnii sa termin de lucrat la petecutele paturicii - ca cel tarziu luni sa termin si sa o cos si crosetez de jur imprejur.

Pe maine!

Paturici si zgataici.

 ....ce de scaaaaaari.... lung e drumul pana la ghemul visurilor mele.....

Zise Rukkusu in timp ce mai ca se prelingea pe scarile in spirala care se intindeau in fata ei, ca Stan si Bran intr-unul din scheciurile lor, cand aveau de urcat o multime de trepte pe jos, pana la ultimul etaj... :))). Sau ca mine cand a trebuit sa urc pana pe la 10, dupa Dodo (micutul de Dodo.. ce mic era) care o zbughise pe usa afara. Cand ajunsesem sus, mai ca nu eram in patru labe - am rau de inaltime se pare :))))))). Ah.. a zbughit-o odata si in jos pe scari, in caz ca va intrebati - mai ca nu mi-a luat zborul sarind trepte ca disperata, ca nu cumva sa imi iasa din bloc - pe atunci era altfel usa si unele persoane uitau sa o inchida.

Dar... ce mai faceti voi? Eu progresez, de voie, de nevoie - mai am doar trei zile de lucru in care trebuie sa termin paturica. Azi noapte nu am putut sa dorm - am avut asa o stare ciudata. am stat pana aproape de 6 treaza, crosetand petecutele de culoarea alb-ivory. Aveam nevoie sa termin cele 16 ”trepte ”cat mai repede, pentru ca mai am inca o serie de 16, care ma asteapta. 
Era frumos, liniste si becurile mele incarcate la soare, m-au tinut bine merci, pana de dimineata. Cand am terminat si eu de lucrat, si... parca, parca, somnul parea ca imi bate la usa. Un gand m-a fulgerat - un cutremur mi-ar mai trebui acum, sa scuture totul si sa puna in ordine gandurile si nu numai.... Apoi am adormit aproape instant (mi s-a mai intamplat treba asta cu adormitul, in 1986 - ce coincidenta).

Si o ora mai tarziu, brusc,  m-a trezit un click. Cunosc clik-ul acessta - un zgomot de parca s-ar face o conexiune, de parca ar porni un fel de rotite..... Inseamna un singur lucru: zgalt = cutremur. Asa ca m-am ridicat instantaneu, mi-am fixat privirea o secunda pe lustra si apoi pe un breloc cu numarul 5 - el este martorul foarte serios al zgalturilor (dar ma mai induce si in eroare cand merge caloriferul... hahaha - asa ce evident am pus mana pe cel din urma, care era rece). Cu inima in gat ... dar nu de frica, ci de la faptul ca ma trezisem foarte brusc, ii arunc vorbe mangaietoare lui Kouki: stai linistit ca nu e nimic.. Nu ca ar fi fost vreo secunda nelinistit - mai degraba era preocupat de brusca mea trezire, decat de zgalt. Care a fost perceptibil, dar scurt si nealarmant (Slava Domnului). 

Nu sunt foarte dormita, deci... :))))). Asa sta la povesti, dar ma asteapta teancul sa ii acord atentie. Asa ca va las cu finalul calatoriei spre varf. Licca triumfand cu micul ei ghem in mana - cerand putina atentie si pentru garderoba ei.. un sal ceva, ce stiu eu :))).

Ehhh.. I-am zis ca, sa isi mai puna si pofta in cui, in locul salului :))). Glumesc! Voiam sa mai zic ceva, inainte sa ma intrerupa iar colega :). Si sa mi se spulbere in cele patru zari bruma de concentrare de care mai dispun. 

In aceste clipe n-am nici cel mai elementar chef (sau tragere de inima) sa merg in bucatarie sa fac branza - dar e musai. Mai stau pret de cateva minute cat sa pornesc inramarea petecutelor biscuit.. si apoi merg sa-i acord atentie si viitoarei branzici. 

Dar... ma opresc aici, caci de nu, risc sa adorm scriind de zor cum ar trebui sa arate programul meu in seara asta :)).

Pe maine! 

(ps: ceva funny - ca tot vorbim de coincidente, mi s-a salvat ciorna la 20:05... 2005 a fost anul in care am simtit primul cutremur in acest bloc - eram cu Dodo pe atunci si il purtam in brate sa il pun la adapost :)))))) si el era foarte contrariat ca ii stricasem somnul. Culmea e ca si eu eram contrariata. era atat de liniste in acel balans, nu ca la etajul 1 al unui bloc de caramida, unde in 86 si 90 am crezut ca asta e, la revedere si n-am cuvinte.. haha)

Miercurea fara cuvinte - Pe urmele curcubeului

Episodul 266 de la Miercurea fara cuvinte gazduit pe blogul-poveste Floare de Colt. Joc de imagini, initiat de Carmen.

🍁🍁🍁

Tema: 

📷  Duminca, 30-10-22  am (sur)prins curcubeul in spuma laptelui. Azi, 2-11-22 Rukkusu cauta probe... :)))

 

🍂🍂🍂


-📷 mai multe episoade 📷-

Paturicim ....

Si iata-ne in noiembrie. Evident ca, in mare, am cateva obiective musai de atins luna aceasta, dar... nu mai am programari cum le faceam inainte (pentru doua bloguri, hahaha - uneori si pe cateva luni - la provocari verzi). Asa ca astazi m-am simtit asa, cumva... eu incotro o apuc? Despre ce sa scriu :)))). Nu ca nu as avea despre ce.

Intr-o scurta pauza am luat-o pe Rukkusu si am mers sa prindem cateva raze de soare, in camera lui Buni. Ea deja se simtea obosita de atata alergatura (e ceva de mers din sufragerie, unde sta ea si pana la Buni... :))). Glumesc - probabil ametise de la ce viteza prinsesem eu. 

Asa ca s-a asezat confortabil pe petecutele gri, pe care am reusit sa le termin de lucrat, de jur imprejur. Mai am doar 16 biscuit si 16 alb fildes - sper sa ma micosrez numarul in seara asta, macar cu vreo 3-4. Momentan ma tot intrerupe colega de lucru (a se citi Buni) care e ceva mai norocoasa - tricoteaza. Ea a terminat deisigur partea ei, la paturica si acum se delecteaza cu un nou proiect. Ehhh.

Dar sa revin. Va las mai jos sa vedeti doua poze din evolutia primei paturi (sunt doua paturi, gemene, hahahaha) care se afla deja la Ralu (doar ca inca nu mi-a trimis poza cu ea... asa ca pana atunci... asta e). In curand va trebui sa ajung in stadiul respectiv si la cea de-a doua paturica. Pana pe 10 trebuie sa fie gata.

Eram sigura ca am facut mai multe poze... hmmm - la cat de frecata sunt in ultima vreme (picatura chinezeasca e mic copil) de catre toti si pe toate fronturile, chiar nu mai stiu. Desi teoretic ar fi trebui sa le am salvate - de exemplu pe acestea doua le aveam si cu sigla, pregatite.... Cine mai stie? daca mai gasesc ceva,  actualizez, sau le adaug in alt articol, viitor.

Cand m-am uitat insa mai bine, am sesizat ca aceste doua poze sunt facute fix in acelasi moment al asamblarii :)))). Doar ca una e pe zi si a doua seara (si probabil cu telefoane diferite). Dar o idee tot va puteti face - modelul l-am facut sa arate simetric. Chiar - mi-a venit o idee. Voi face acum un print screen la modelul pe care l-am creat. Cu aceasta ocazie puteti vedea si ce material am folosit :)).

Haha. Bun... si acum va las! Mai am de descurcat niste incurcaturi la partea a doua a proiectului actual al lui Buni, produse in timp ce va scriam .... si apoi nadajduiesc sa reusesc sa ajung in bucatarie sa imi fac ceva de rontait.. Dupa care, mai vedem...:))) 

Pe maine!