marți, 29 decembrie 2020

"Daruieste."

Buna!

In sfarsit ajung si eu pe blog. Imi propusesem sa scriu mai din timp (inca de ieri seara) - ca sa pot face si articolul pentru MFC, de maine la "doispe" fix. Dar ma vad nevoita sa il aman pe acela pentru maine pe la pranz asa, pentru ca nu m-am hotarat care sa fie tema. Sau ce poze sa mai adaug.

Acum astept sa creasca aluatul de kurtos. Maine am de facut tort (voiam in seara aceasta, dar am doar un pachet de unt pentru crema si s-a votat sa il fac maine... sa ajunga si pentru Anul Nou - pretext, sau nu chiar). Maine este aniversarea parintilor - asa ca vreau sa le fac ceva dulce. Tortul casei. Simplu si bun.

[Ah.. apropo - azi am incercat sa fac supa crema de dovleac. A iesit super buna (zic cobaii mei), asa ca poate mai fac o tura si de Anul Nou.]

Dar sa revin... titlul. Asa. De la "a darui". Imi place mult sa daruiesc, poate chiar mai mult decat sa primesc ( si imi place sa primesc, dar cand daruiesc ma manifest mult mai .... mult: topai, ma bucur vocal... sora mea stie cel mai bine; cand primesc ceva, in schimb, ma blochez. hahahah). Si cand nu pot sa daruiesc cum vreau eu... pffff. In fine. Sa zicem doar ca nu mi-e foarte bine.

Am gasit printre foldere pozele acestea din 15 ianuarie 2019. Este vorba despre un dar-premiu, dar nu am apucat sa vorbesc despre el, pentru ca si persoana respectiva a vrut sa ramana un fel de secret santa. Asa ca nu vorbesc, doar mai multumesc o data si impart cu voi cateva imagini-amintiri dragi. In imagini se afla si papusica mea Blythe. Joy-Miyuki, care abia ajunsese la mine.


Initial voiam sa scriu despre Superblog - o postfata, dar am zis sa o las pe la anul. Pana atunci or ajunge si premiile si pot vorbi si despre acest aspect, concret. Oricum se incadra in aceeasi idee - de a darui.

Dar de la ce a pornit pana la urma ideea acestui articol, in afara de imaginea colorata? Am citit acum cateva zile o poveste superba despre Mara: Vascul din padurea sterjarilor. Am recitit-o apoi si lui Buni (i-a placut mult). Am citit si povestea Zorelei nestemate. Alta poveste minunata. In amandoua, se daruieste. Totul se leaga usor.... Anul 2020 e apropie de final si sper ca in 2021, sa pot sa imi manifest dorinta aceasta de a darui, din plin. Sa-ncepem anul cu ceva Provocari Verzi? Ce spuneti?

As mai scrie, dar... trebuie sa ma ocup de aluat. Sa-i daruiesc cuptorului o tava plina :))). Ca sa imi daruiasca si el ceva.. delicios apoi. 😂😅

Pe maine!!

2 comments :

Diana spunea... [Raspunde]

Sunt foarte frumoase darurile pe care le-ai primit. Papusa si cana (cu farfurioara) sunt cele mai cele. 😊

Cred ca la acest moment iti pot ura: spor la papat! 😊 Noapte buna, somn odihnitor! Pupici! ❤️ si pentru boticut!

La multi-multi ani impreuna dragilor tai parinti! Aniversare fericita! ❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana Papusica mi-am cadorisit-o eu. Si am inconjurat-o de daruri pentru ca e un fel de mini me :)))).
Da.. si mie imi plac mult. :D
Sa stii ca nu am apucat sa mai mananc ... long story.
Pana la urma am si dormit. Boticut e un pezevenghi :)))).
Multumim mult! Nu prea am petrecut (cam deloc) dar am reusit sa ne vedem :D. Hihi.
Si tortul, oh well.... am facut doar blatul. Crema de Ajun de Anul Nou :))))
Pupici!!

Trimiteți un comentariu