O comedie. Scaunul multifuncțional. Colțul de lectură.

 

În decembrie mi se face dor, brusc, de televizor. Încep să-i dau târcoale, să îi reamintesc că, nu este doar ... de decor. Mai întâi, subtil. Mă uit la un strop de umor pe laptop, fac planuri cu Buni, să ne uităm (pentru a nu știu câta oară) la filmele vechi cu tematică de Crăciun. Ba, mai mult, plimb strategic cutia cu acestea prin fața lui. Se face că doarme - chipurile, e scos din priză. 

 

Ah.... stați, chiar este. Omisiunea mea. Aseară l-am pus în priză. Am desfăcut canapeaua, ca să poată Buni să vadă mai bine... dar tot departe și incomod stătea. Pentru moment am renunțat, Buni a mers la somn, eu mi-am pus să revăd comedia mea, românească, preferată: Directorul nostru. V-am mai povestit despre ea. Mă amuză de fiecare dată, mai ales scena când personajul interpretat de Grigore Vasiliu Birlic este chemat în biroul directorului. Și cum mă amuzam eu pe seama următorului dialog, am avut o revelație!

„Să vă spun drept, fără ocolișuri.... Scârțâie!
Scârțâie.
Asta e!
Scârțâie tare?
Nu prea tare. Dacă nu esti prea simtitor, nu te supără...
(.....)
Mai tare scârțâie la contabilitate. Acolo șeful se leagănă pe scaun. Asta face tot timpul.
Aha...
Și dupa el se iau toti. Și ține-te scârțâit
Așa..
Până apuci să iei o viză, îți țiuie urechile.
(...)
Trebuie strânse șuruburile. Ăsta e singurul leac.”

Ca să înțelegeți, dacă nu știți filmul, directorul voia să știe cum stau lucrurile pe secții, direct de la subalterni. Angajatul, credea că vorbesc despre fotoliile din birou - respectiv scaunele folosite de angajați. 

Și uite așa, am ajuns la ceea ce mi-a ocupat mie aseară, mare parte din timp: scaune. Am căutat un scaun multifuncțional, ca să fiu mai exactă. Unul care să poată fi așezat, frumușel, mai aproape de televizor, pentru Buni. Ăsta a fost principalul motiv - serios, nu este deloc amuzant să mă uit singură la tv, doar pentru că ea nu poate să mi se alăture. Hmm.. am un deja-vu. Cred că v-am mai povestit acum câțiva ani despre o situație asemănătoare, când nu am putut vedea un film vechi împreună. Și încă nu am rezolvat situația!

 

Am stat aseară și m-am uitat la o grămadă de modele. Pe toate le-am găsit grupate în subcategoria scaune de bucătărie, pe același site, motor de căutare. Ceea ce m-a ajutat foarte mult. Am ales cinci și mi-ar prinde bine puțin ajutor, ca să mă pot decide. Dar, să vi le preznt rapid, pentru că vreau să vă mai arăt ceva pe final - nu degeaba am stat trează până pe la două.. Haha.

În primul rând, trebuie să mai spun ceva: mie îmi plac mult scaunele. Chiar am o foarte, foarte micuță colecție. Doar că, din păcate, niciunul nu se potrivește cu ce aș avea nevoie acum:

• să fie robust, dar nu extrem de voluminos
• să fie simplu, dar comod
• să se potrivească oriunde aș avea nevoie să îl folosesc, dar în principal să-i fie bun lui Buni
  

Bun. Tocmai pentru că îmi plac foarte mult, mi-este și greu să mă decid și așa abia am reușit să mă opresc la cinci. Dar, să le luăm pe rând. 

  

Scaun cu baza din lemn de cauciuc Actona Johannesburg

Primul care mi-a atras atenția și, recunosc, preferatul meu, este scaunul din prima imagine, de sus. Un scaun solid, cu design simplu, nordic, ușor retro. Plus că, are și mânere. Seamănă cu un fotoliu, fără a fi, de fapt, unul.

Îmi place culoarea lui - un maro frumos, care s-ar potrivi cam în orice parte a casei. Nu este foarte greu și suportă până la 110 kg. Se asamblează - asta înseamnă că, la o adică, atunci când ai mare nevoie de spațiu, se poate demonta. Îmi place. Și pare destul de comod pentru a-l folosi ca să urmărești un film bun, fără să te doară spatele. Are însă spătarul cam micuț. Deși, pentru ea ... pare a fi suficient.

Scaun de bucătărie Amely, Portocaliu - piele ecologică

Al doilea scaun pe care l-am văzut are un format destul de clasic. Cu un plus de culoare, portocaliu, s-ar potrivi excelent în bucătăria noastră, dar și în restul camerelor. Din câte am văzut, sunt mai multe variante cromatice, dar aceasta mi-a plăcut mie.

Este tapițat cu piele ecologică și nu știu ce să spun despre picioarele din cadrul cromat. Pe de o parte îi conferă stabilitate, pe de alta, cred că e singurul aspect care mă cam face să mă mai gândesc. Dar, spătarul este foarte bine realizat având o formă ergonomică, asigurând o poziție corectă și fiind și comodă. Clar este un scaun multifuncțional. 

 

Scaun Amalia, Maro Wenge , Lemn fag / Piele ecologică

În colajul de mai sus, se află alegerea cu numărul trei, un scaun cu un nume extrem de frumos. Așa o chema pe străbunica mea. Amalia. Desigur, nu de aceea l-am adăugat pe listă.

Îmi place foarte mult faptul că este realizat din lemn. Este un scaun rezistent, care poate sta foarte bine și în bucătărie și în altă cameră din casă. Culoarea se potrivește destul de bine în peisaj și pare a fi destul de comod și ușor de întreținut. Are un spătar destul de înalt, mai înalt decât îl are primul scaun de pe listă, dar îi lipsesc mânerele ( oricum, nu cred că ar fi arătat prea bine u ele). Hmmm...

V-am spus... e cam greu de ales. Dar mai bine să trec la ultimele două. Acestea mi-au plăcut pentru că pot fi pliate - ceea ce reprezintă un avantaj. Noi deja avem astfel de scaune, dar au spătarul cam jos și nu sunt nici foarte stabile.

Scaun pliabil Clairsville din lemn masiv

Primul scaun pliabil care mi-a atras atenția și al patrulea de pe lista mea, este unul din lemn masiv. E prima dată când mă întâlnesc cu acest gen de scaun și, trebuie să recunosc, îmi place foarte mult ideea. Asta pentru că îmi place genul acesta de scaune, din lemn, clasice. Doar că, cele obișnuite, fixe, ocupă foarte mult spațiu și, de aceea, le evitam. Dar cu acesta... se schimbă puțin datele problemei.

Cromatic, iar, este destul de neutru - adică își găsește loc fără probleme. Și desfăcut și strâns. Hehe. Dar nu știu cât de comod este și, din experiență, dacă încerci să pui pernuțe pe el, cam alunecă. Poate dacă le montez ceva care să facă priză, ca la covorașe. Da, e o idee.

Scaun pliant Almeria rosu

Al doilea scaun pliabil și ultimul de pe listă, este roșu și tapisat cu piele ecologică (montată pe burete). Are un fel de mânere și, ca să fiu sinceră, l-am ales pentru că deja am un taburete în acest gen și știu că este destul de practic și comod.

Deși și el are structură metalică, la fel ca cel portocaliu, parcă mi se pare mai potrivit așa, per ansamblu. Și spătarul pare suficient de înalt, pentru a oferi condiții optime, atunci când este folosit pentru mult timp.

Ei bine, cam acestea sunt cele cinci variante la care m-am oprit. Le tot studiez și abia aștept weekend-ul, pentru a mă sfătui și cu ceilați membri ai familiei. Voi ce părere aveți?

 

 

Spuneam că nu degeaba am stat trează. Și așa este. Pe când căutam de zor un scaun multifuncțional, dar în special comod și potrivit pentru Buni, ca să ne uităm împreună la tv, am zărit un ... puf. Și mi-am amintit fix de desenul de mai sus, pe care l-am făcut atunci când am inaugurat colțul de lectură.

La început, am zis că nu am timp de așa ceva. Am lăsat imaginea mărită, pe laptop și am plecat să măsor, înarmată cu un metru, prin casă. Pentru scaune (după măsurători am redus lista de mai sus la cinci). Când m-am întors, pe cine găsesc uitându-se luuuung la poza cu puful albastru-verde? Pe Kouki. Și cum mă vede, începe să dea din coadă și să se uită pe sub gene de parcă ar fi vrut să-mi zică:

Îmi iei pat? Este pentru mine? Îmi iei, îmi iei? Uite ce cuminte sunt!

Ce să fac? M-am uitat la dimensiuni, am luat metrul din nou și am plecat în cameră, Kouki coadă-fluturândă după mine, să văd, oare are loc? Are! 

Așa că, l-am privit pe șugubățul mic și pletos și mi-am zis în gând „sharing is caring” ! În plus, nu vă mint, îmi surâde să citesc cu el cuibărit în brațe. 

Kouki dacă mă lași și pe mine pe patul tău să citesc, atunci poate vorbim cu Moș Crăciun și... vedem!

După cum mă privea, cred că a fost de acord. În consecință, entuziasmată de noua perspectivă, mi-a mai petrecut apoi ceva timp la laptop, uitându-mă și la celelalte variante de taburete și pufuri ,  dar, până la urmă, tot acesta mi-a plăcut cel mai mult.

 

 

Se potrivește cu cel din desen. În plus, îmi place imprimeul. Îi dă așa un plus de.. eleganță. Ce mi s-a părut foarte interesant, este că, în descrierea lui, se menționează faptul că este gonflabil. Deobicei, pufurile, sunt joase și te afunzi în ele. 

Oricum, indiferent, aș avea nevoie și de, (măcar) o pernă - așa îmi imaginez eu un colț de lectură. Pentru că, eu când citesc, citesc. Și trebuie să-mi fie comod. Așa că, cel puțin de o pernă, am nevoie pe post de spătar. M-am gândit ca ceva simplu este foarte potrivit și așa am ajuns la varianta din colajul de mai sus. Este pernă cu umplutură, având o husă din poliester catifelat.

Și apoi am căutat.... o lampă. Am avut una și am donat-o la țestoase, pentru acvariul lor. Cine caută însă, găsește o veioză care se potrivește foarte bine cromatic, fiind tot albastră. Se numeste Leitmotiv (interesant nume), îmi place designul ei - simplu și totuși sofisticat, cu acele detalii prin care iese lumina - oare se proiectează prin cameră? Ah... și mă întreb dacă nu cumva poate fi reglată, partea de sus. 

În cele din urmă, nu am rezistat, și am făcut o mică vizită și la „raionul” de Crăciun. Când am văzut ghirlanda luminoasă în formă de reni de la DecoKing Deer, nu am putut să mă abțin să nu o adaug în colaj. Ar arăta fenomenal în colțul meu de lectură. Îmi place că merge cu baterii, așa că nu am de ce să mă stresez că nu am unde să o pun în priză. În plus, arată așa de bine pe lemn, încât, cred că aș așeza-o pe jos, pe parchet, lângă puf.. Am așa un presentiment că s-ar putea să o vedeți și voi în curând prin pozele mele.

Și  cam aceasta a fost aventura mea de aseară. Am adormit la ziuă, visând renii aceia... și la cum stau pe puf, cu Kouki lângă mine, printre perne și citesc. :))). Noroc că astăzi am avut program de voie. Altfel... nu știu ce mă făceam.

Mă grăbesc să pregătesc și pagina de calendar advent din seara aceasta. Așa ca ne revedem mai tîrziu. Abia aștept să-mi spuneți ce părere aveți despre scaune și dacă vă place colțul de lectură. Să îl amenajez așa oare?