luni, 1 februarie 2021

#24 Pusca de vanatoare - Yasushi Inoue (CDL)

 

Buna! 

In luna ianuarie am reusit sa citesc si recitesc cateva carti alaturi de Buni. La cea de-a doua "categorie" se incadreaza si nuvela despre care m-am gandit sa scriu astazidoua vorbe : Pusca de Vanatoare, de Yasushi Inoue.

Am citit prima data cartea acum cativa ani. Este micuta (are doar 88 de pagini) si se citeste usor si repede. Autorul ei a scris niste romane inspirate din istorie (atat a Japoniei cat si a Chinei) absolut superbe. Cel putin mie mi-au placut foarte mult. De fapt, daca sunteti curiosi ce am mai citit eu din operele sale, veti gasi pe pagina repertoar raspunsul.

Revenind la nuvela.... Cu cat e ceva mai simplu, cu atat parca imi este mai greu sa scriu despre lucrul acela foarte clar. :)))) Practic este vorba despre un poet care publica un poem intr-un numar din buletinul Prietenul Vanatorului, editat si publicat de Clubul Vanatorilor din Japonia. Autorul nu era vanator, dar fusese rugat de un prieten, care ii cunostea activitatea si nu il putuse refuza. Odata publicat poemul, se astepta la o reactie din partea vanatorilor... Dar acest lucru nu se intampla si exact, cand se astepta mai putin, primeste o scrisoare de la un domn care se semneaza Josuke Misugi. Acesta este impresionat de poem, mai ales ca el fusese, din cate se pare, sursa de inspiratie. La scurt timp dupa aceasta scrisoare, asa cum ii fusese mentionat de catre domnul Josuke Misugi, autorul mai primeste una, in care se afla trei scrisori. Acestea ii fusesera scrise si destinate domnului Misugi, de catre trei femei: sotia, amanta si fiica celei din urma. 

Prin intermediul celor trei scrisori, ni se contureaza atat imaginea destinatarului acestora, cat si "siluetele" la fel de singuratice (Sau insingurate) ale celorlalte personaje. Intr-un fel, m-a dus cu gandul la o oglinda cu trei laturi, In care se priveste cineva - poate va sunt cunoscute, masutele acelea de toaleta cu o oglinda mai mare in fata si doua mai mici laterale. Asa am perceput eu ideea. Se contureaza dinspre fiecare cate ceva din om... dar cumva incomplet.

Scrisorile sunt incarcate de o sinceritate dezarmanta, ca si cand cortinele au cazut si sufletele se descopera, intr-o eliberare mult asteptata. Citindu-le, autorul poemului poate descoperi ceea ce vedea personajul care i-a inspirat poemul, in timp ce se indrepta spre versantul imbracat in zapada, cu pusca pe umar. Dar iata chiar fragmentul din scrisoare lui Josuke Misugi, referitor la scrisori:

"(..) Chiar daca regret ca va tulbur linistea sufleteasca, imi iau libertatea sa vi le trimit intr-un plic separat,cu rugamintea sa le acordati putin ragaz, cand va va permite timpul. Nu-mi doresc decat sa le cititi ca sa vedeti cum arata asa-zisa 'albie pustie alba-alba' in care a privit canda un barbat ca mine.Mi se pare absurd sa iti doresti sa te inteleaga altii. Pana acum nu am trait un sentiment asemanator, dar, afland ca v-a preocupat in mod deosebit  persoana mea, mam hotarat imediat sa va ofer prilejul sa ma cunoasteti. (..)"

Cele trei autoare ale scrisorilor sunt: 

  • Shoko, nepoata lui Josuke Misuge, 
  • Midori, sotia acestuia si matusa lui Shoko;
  • Saiko, mama lui Shoko si verisoara lui Midori.

In cele din urma, nu am reusit sa mai fotografiez din carte, ca in alte dati, asa ca voi scrie tot de mana, iata si poemul de la care porneste totul:

"Molfaind pipa mare de marinar, cu setterii alergand inainte-i, barbatul isi croia incet drum prin desisurile Muntelui Amagi, la inceput de iarna, strivind turturii sub talpa cizmelor. Avea in banduliera douazeci si cinci de gloante, purta o haina de piele cafenie, iar pe umar o pusca Churchill cu doua tevi. De ce s-o fi inarmat, neprietenos, cu teava sclipitoare de-otel ce curma vieti? De ce m-a tulburat oare silueta inalta a vanatorului zarit intamplator?
Din ziua aceea, in garile marilor orase si-n localuri, noapte tarziu, imi vine, de multe ori, ah!, sa ma strecor asemeni vanatorului, incet, nepasator si rece. Atunci, in fata ochilor imi staruie fundalul pe care se proiectase spatele lui - nu peisajul rece al Muntelui Amagi la inceput de iarna, ci o albie pustie, alba-alba. Pusca lustruita pecetluise trupul si spiritul barbatului intre doua varste, apasandu-i greu cugetul si radiind o frumusete stranie, insangerata. Vietatea tintuita dusa era pe veci."

Este interesant de observat cum personajul care a inspirat poemul se contureaza din poezie, apoi din scrisoarea scrisa chiar de el, din observatiile autorului, dar si din cele trei scrisori scrise de cele trei personaje feminine.

📚 
Cartea a aparut la editura Humanitas, in Colectia "Raftul Denisei" (💖)  si eu am cumparat-o de aici .
Pe pagina Repertoar puteti gasi cele mai recente (din decursul ultimiilor 5 ani) lecturi ale mele [ despre cateva am scris deja ]. Daca v-ati dori sa povestesc despre ceva anume din acea lista, dati-mi de stire si ii voi acorda prioritate ✅.
Pana la urmatoarea  noastra intalnire de la acesta rubrica  va doresc lectura plactura. Daca veti scrie si voi despre carticica voi crea cu drag si un tabel pentru a reuni impresii pe marginea ei.

📚📚
Acest articol este inscris in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 😊
 
Pe maine!


 

 

8 comments :

Suzana spunea... [Raspunde]

Nu am citit nimic de acest autor. Multumesc pentru recomandare, draga Rux. Imi place cum completezi lectiile cu astfel de carti pentru intregirea atmosferei. Sau cel putin asa cred! :)
Multumesc pentru inscriere, draga mea! Pupicei!❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana pe mine m-a fermecat cu romanele istorice. Sunt superbe. Ai senzatia ca esti acolo si, nu stiu cum sa zic, chiar daca sunt chestii dure in ele, iesi cu bine din ele :P.

Voi incerca sa scriu macar doua trei cuvinte despre cartile pe care le-am citit, mai ales daca le si recitesc cu Buni :D. Imi pare rau doar ca nu am facut fotografii la pasajele mai interesante in timp ce scriam (la cartea asta a fost destul de usor sa aleg pentru ca e micuta, dar la altele mai mari... pana voi regasi eu ce mi-a atras atentia si daca voi reusi :P).

Imbratisari cu drag :*!!

Diana spunea... [Raspunde]

Intr-o oglinda cu mult mai multe "laturi" cred ca ne oglindim. 😊 Fiecare persoana pe care o intalnim (nu fugitiv, se intelege) stie despre noi "un ceva" - si acest "ceva" difera de la persoana la persoana pentru ca fiecare ne percepe cam dupa cum... este (se poate ca si noi sa fim influentati de celalalt si sa "ne descoperim o noua latura") - sunt si unele puncte comune in ceea ce stiu altii despre noi, evident.
"... sa ma strecor asemeni vanatorului, incet, nepasator si rece..." Oare cati oameni trec astfel prin viata? 😊
Multumesc pentru recomandare, Rux.
Zi frumoasa iti doresc! Pupici! ❤️

Roximoronica spunea... [Raspunde]

E prima dată când "aud" de acest autor. Mulțumiri pentru citate. M-ar tenta mai degrabă cărțile lui de inspirație istorică. O zi frumoasă îți doresc!

daurel spunea... [Raspunde]

Divulgarea intamplarilor/incurcaturilor din familiile cu notorietate e o sursa sigura de succes in media.
Felicitari pentru articol!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana cred ca ti-ar placea. Este o care ca un gand. Sau ca un buchet de ganduri asternute pe hartie. Doar ca nu este apasatoare, desi subiectele sunt departe de a fi unele placute. Adica placute in sensul de cum este "placutul" ambalat in mod normal.
Sunt franturi de viata, destainuiri, se dau carti pe fata... dar totul este atat de firesc, incat te dezarmeaza.
:*

copilarim spunea... [Raspunde]

@Roximoronica Cu drag :). Sunt foarte interesante - voi incerca sa le aduc si pe ele la Coltul de lectura - intentia mea este ca in zilele de luni sa scriu catea vorbe despre una dintre cartile citite. :)
Multumesc mult, la fel!! :)

copilarim spunea... [Raspunde]

@daurel da... mai ales la noi.

Totusi in cazul acesta nu cred ca asta a fost ideea autorului. Ci, mai degraba, de a face un portret al insingurarii, cumva specifice asiaticilor.

De fapt cred ca el stie si a luat cu el motivul adevarat care s-a aflat in spatele scrierilor. Insa, totul tine pana la urma si de percepia si filtrul cititorului. Tocmai mi-am amintit ceva - cand citeste scrisoarea primita de la Josuke Misugi, autorul povesteste si cum s-a construit el poemul. Este foarte interesant de aflat care au fost de fapt culisele poemului, care a fost impactul asupra omului care a inspirat poemul si ce anume simteam poetul cand l-a compus, dar si ulterior, mai ales in timp ce citea scrisoarea primita.

Multumesc mult! :)

Trimiteți un comentariu