Iar... asa ca ma pregatesc sa il scot pe Kouki la plimbarea de seara. Nu inainte s va arat fotografia pe caream facut-o ieri la provocarea cu papusi de luna aceasta. cele doua blondute si-au gasit un fotoliu pe cinste. si lui nu ii displace deloc.
Ma gandeam ... de ce o fi terapeutic sa te uiti la papusi, sa le admiri.. de ce au aparut papusile. Cred ca intr-un fel se aseamana cu "'povestea in poveste". In sensul ca noi suntem creatiile unui Creator. Si aici suntem co-creatori.. pe Pamant. Papusile ne sunt un fel de oglindire.... :).
Mie imi plac mult papusile. Imi plac foarte mult oamenii. Cred ca acum ma incanta prezenta reprezentarilor noastre pentru ca acestea sunt foarte pozitive si nu te ... ranesc. Sunt de treaba. Asa ca ma bucura ideea acestor provocari foto. Am ocazia sa ma incarc pozitiv zilnic macar asa, pentru cateva momente.
Ceea ce va doresc si voua!
Ja ne! Pe curand! :)
Ma gandeam ... de ce o fi terapeutic sa te uiti la papusi, sa le admiri.. de ce au aparut papusile. Cred ca intr-un fel se aseamana cu "'povestea in poveste". In sensul ca noi suntem creatiile unui Creator. Si aici suntem co-creatori.. pe Pamant. Papusile ne sunt un fel de oglindire.... :).
Mie imi plac mult papusile. Imi plac foarte mult oamenii. Cred ca acum ma incanta prezenta reprezentarilor noastre pentru ca acestea sunt foarte pozitive si nu te ... ranesc. Sunt de treaba. Asa ca ma bucura ideea acestor provocari foto. Am ocazia sa ma incarc pozitiv zilnic macar asa, pentru cateva momente.
Ceea ce va doresc si voua!
Ja ne! Pe curand! :)
6 comments :
Heeey..ma bucur sa iti vad prietenele..Sunt asa dragalase si atat de diferite fata de ce aveam eu cand eram copil...
Ma bucur ca ne vedem si pe insta(sa intru in rand cu lumea..zic) unde este parca mai la indemana sa tin pasul cu voi..Pup!
Mie mi se pare super okay când văd ca pe un om îl preocupă ceva, că îl încântă ceva, că îl bucură ceva, că își găsește terapia prin ceva..!
Crede-mă că ma intalnesc cu oameni care nu mai au acere de nimic, sunt plictisiți chiar și de ei înșiși..
Vad pe uni care stau cu coatele pe pervazul de la geam si fumează țigară după tigara.. Am vazut oameni care nu am mai gasit placere in absolut nimeni si nimic, și au intrat în depresie, uni chiar mai rău..
Eu de exemuplu cand merg pe munte sau pe dealuri mai mari, îmi place să caut o
pietre sau obiecte drăguțe, (poate în mintea mea îs drăguțe), apoi le aduc acasă si astfel am o colectie frumoasă de tot felul de obiecte și pietre, iar când vremea este așa cum este acum si altceva nu ma binedispune, pur și simplu merg in pod, aduc cutia cu pietre, și tot scot melcii și fosilele alea, care poate pentru cineva sunt doar simple pietre, apoi tot scot cate una de acolo și îmi aduc aminte, că aia e de pe dealul ăla, ailaltă, a trebuit so bag in buzunarul de la blugi că era fragilă și îmi era frică să nu o sparg în rucsac până acasă, și tot așa fiecare are cate o poveste care vorbeste cu mine..
La fel, fiecare om ar trebui să își regăsească "firul" prin care își păstrează propria lui "aură" de fericire, optimism și entuziasm, iar aici nu mai contează, așa cum ai spus, dacă lucrul pe care pe tine te încântă, nu-ţi face rău și nu face rău la nimeni, ba mai mult, pe tine te entuziasmează, atunci înseamnă că tu ai găsit secretul fericirii..
Așa înțeleg eu, nu știu dacă m-am exprimat eu prea bine, dar așa mi-a venit..
Pentru mine personal, oamenii care se pierd în propriul lor labirint, sunt oamenii care au pierdut legătura cu propria lir conștiință, cu ei înșiși, și e foarte grav..
Nu contează orin ce te regăsești, ce te motivează, ce te face fericit, important îi să vrei sa fi fericit și motivat, sursele sunt multiple.. Pe tine păpușile și alte lucruri, pe mine niste banale pietre, pe alți te miri ce..
Dacă în acel lucru te regăsești și îți mai produce si entuziasm, atunci mă repet din nou, ai găsit secretul fericirii :)) gura lumii e prea puțin importantă..
Cred că mă enervez și îmi cumpăr și eu o păpușă și o pun undeva intr-un colț, sau unghi, și să o vad zâmbind și dimineața, si la amiaz, si seara, apoi nu ma bate la cap, nu mă trimite, nu ma cheamă, nu ma pune la muncă, dar ea continuă să îmi zâmbească, ha,ha,ha, ha, nu-i fain ??
Rămâi mai departe cu ceea ce te face fericită, restul nu mai contează..
Noapte Bună cu Vise Frumoase !!!
@ghemulet :D sunt, sunt. Si fata de ce aveam eu. Din pacate nu cred ca am vreo poza cu papusica mea mica... si nici foarte multe sanse sa o mai gasesc(desi nu zic nu, pentru ca pe Cutu lam regasit atunci cand credeam ca totul e piedut).
Hehe - da insta e foarte util si accesibil pentru mine acum in sensul ca ma ajuta cu fotografiile. Si cum stau foarte prost cu timpul si m-am saturat sa imi tot aman proiectele de suflet, ma ajuta).
Da... asa ne putem vedea (relativ) mai repede. Culmea e ca sa faci poza si publici pe insta e teoretic mai repede decat sa faci poza sa o descarci sa o etichetezi in photoshop etc etc. Daaaar cheia e sa mearga telefonul si mie asta primit in dar de la Ra ( a se citi si-a luat unul nou si mi la donat mie pe dansul) si dansul are zile mai bune si zile cand se intrerupe de enspe ori fix inainte sa publice si nici macar nu salveaza poza :))). Dar astea sunt detalii :))).
Pupic cu drag!!
@Stef Rof :))) si eu am obiceiul sa adun amintiri de acest gen. Nu mai departe de decembrie cand am gasit o castana <3. In decembrie. A cazut in hainuta ei din copac exact de Craciun, ca sa o gasesc eu si sa o aduc acasa ca pe o comoara mica :).
Eu sunt acum in momentul in care, desi am cateva papusi pe lista pe care mi-ar placea sa le am in colectie, imi doresc tot mai mult sa pot crea eu din nou papusi... Am tot amanat pentru ca (prostia imi apartine) atunci cand vorbesc cu cineva si facem un plan de actiune eu imi pun pe plan secund activitatile si ma dedic planului. Doar ca cealalta parte (nu dam nume)... sau celelalte parti, m-au amanat la nesfarsit si uite asa s-au adunat frustrari: ca nu am putut sa lucrez, ca nu am putut sa termin proiectele pe car le promisesem si ca practic miam reprimat firea creativa.
Plus ca mi sa cam terminat resursa de rabdare... Vorba aia. Toti au drepturi, eu nici macar sa spun ce ma doare nu. Toti au prioritate, eu trebuie sa am rabdare. dar pana cand? :))
Si tot amanand... la un moment dat ceilalti te mai iau si de neserios. Ah ce cerc vicios :).
Un weeend frumos iti doresc!
ps: daca vrei sa iti iei vreodata o papusa let me know. Imi face placere sa povestesc pe acest subiect :))).
[ tocmai mi-am amintit cand am fost la cumparaturi cu colegul meu din liceu, ca sa isi cumpere prima basca si prima pereche de blugi - el purta pantaloni de stofa. vai ce fain a fost si cat entuziasm ;))) ]
A trecut ploaia? :))
De curiozitate ... cam cate papusele ai?
Desigur, asta numai daca vrei sa-mi raspunzi si nu e cu suparare! :)
@Ella momentan a trecut :D.
Este o intrebare foarte buna!
Mi-as dori sa iti spun exact, dar adevarul este ca habar nu am.... :)))
Eu am inceput sa imi iau papusi (si sa si primesc) din 2010. Atunci i-am luat lui Ralu (si apoi si mie) cateva Barbie din anii 80-90 (despre o parte am povestit pe blog pe pagina Joaca la Papusi de Colectie). Sunt in cutiile lor (mai putin una care avea o cutie distrusa) toate pe un raft - dar nu stiu exact cate sunt... cred ca vreo 20-25 (si cu ale surioarei mele). Ma gandesc sa le iau la mana pe toate sa le fac poze si atunci vedem (stiu ca imi notasem pe un caiet dar l-am ratacit intr-o cutie cand am strans in vederea renovarii care nu a mai avut loc.. hahaha).
Tot in perioada aceea am mai primit si papusi de portelan. (Cred ca si acolo cifra merge undeva spre 15 -- majoritatea sunt primite. Eu mi-am luat doar cateva dintr-o colectie cu revista de la chioscul de ziare. Chiar sa ma uit sa vad, ca aveam poze :D).
Apoi am facut o pauza lunga (in care am lucrat eu papusi multe multe - majoritatea le-am daruit sau oferit ca premii la concursuri) - nici din astea nu stiu cate mai am exact si cu atat mai putin cate am daruit (dar cred ca pot afla de pe blog lol).
In 2016 am primit o Kurhn superba de la Micaela si ... de atunci am inceput sa imi iau iar papusele, cu diferite ocazii. Unele mi le-am luat mie, altele le-am luat ca sa le fac cadou (:D), pe altele le-am castigat la concursuri ( asta a fost super tare!) si bineinteles, am si primit cadou (<3).
Ale mele strict (cumparate sau lucrate de mine) sunt probabil undeva spe 50. Dar daca le pun si pe cele primite, si pe cele care sunt in grija mea.. atunci depasesc sigur 50. Cred :))).
Clar, va trebui sa le numar. Tot spuneam eu ca la vara imi fac un caiet si le trec frumos in catastif... (va urma lol)
Pupic!!
ps: bine ca nu m-ai intrebat de carti... :O
Trimiteți un comentariu