Atelierul de vis(uri).

Jurnalul Familiei Sâbî

Vineri, 16 octombrie 2020

Buni - Tanța

Bine vă regăsesc!

Cred că ideea de a ține un jurnal de familie online, ne-a captivat pe toți. Astfel, nu este de mirare că, aseară, după o scurtă discuție despre cine ”urmează să scrie în jurnal”, am decis în unanimitate, că vom scrie în ce ordine vrem și oricând ne dorim.

Pe când mă îndreptam spre atelierul meu de lucru, am zărit laptopul lăsat deschis, pe măsuța din verandă. Se pare că Tudor avea de gând să compună ceva (am tras fără să vreau cu ochiul pe schița lui - sigur o să găsiți interesant subiectul ), dar a fost întrerupt de nepoate - au de strâns și depozitat nucile, iar Bunicul este cel mai priceput îndrumător la treburile acestea. 

Cum operațiunea ”nuci” mai avea să dureze ceva vreme, m-am gândit că aș putea să scriu și eu ceva între timp, nu de alta dar, mi-a făcut plăcere să vă povestesc despre amintirile cu ac și ață și chiar vreau să vă mulțumesc pentru gândurile bune pe care mi le-ați scris. Aș vrea să împart cu voi o mică bucurie: vă voi povesti despre atelierul meu de vis(uri).

Deunăzi, Maria, nepoata mea cea mică, a făcut o remarcă, în timp ce pregăteam împreună fila de jurnal. Mi-a zis:

-Buni, ce frumos strălucești!

M-am gândit atunci că se referea la faptul că soarele, în drumul lui spre apus, se reflecta prin geam, și cădea exact pe locul unde mă aflam. Dar, mai târziu, când soarele deja apusese, Maria a făcut aceeași remarcă. Și a adăugat:

- ... Pentru că ești fericită. Cred că acesta este ”colțișorul tău preferat”! Am și eu unul: la mansardă, în hamacul montat de Tati lângă fereastră.

Și așa am realizat, că are dreptate! Chiar am un ”colțisor preferat” - în toată casa, când vreau să mă retrag undeva unde să mă simt bine, comod, în siguranță... urc în atelier. Cumva situat pe diagonală față de poziția geamului generos, exact în colțul opus al camerei, se află un loc pe care mi l-am amenajat pe gustul și după sufletul meu. De acolo pot vedea întregul atelier: masa de lucru cu mașina de cusut, polițele pe care stau așezate ordonat accesoriile de croitorie, geamul mai înalt de o statură de om, prin care lumina intră din belșug, rafturile cu materiale, colțul cu flori.... și, mai nou, cele șapte piese hexagonale, din plută pe care le-am montat cu Maria ieri!

- Buni, avem nevoie de un avizier! Să prindem frumos fotografii cu proiectele noastre, bilețele cu idei, mici decorațiuni! mi-a zis acum câteva zile, când m-a chemat să îmi arate ce găsise pe FAVI.ro . Dintre toate modelele de aviziere, acesta ne-a plăcut cel mai mult. Este generos ca spațiu, realizat din plută, un material prietenos și îl putem monta în orice combinație ne dorim. Scriu la plural, pentru că Maria este aproape nelipsită din atelier. Iar avizierul este.. al nostru.

 

Colțul... colțul este însă doar al meu.

Inițial, pe când încă eram la capitolul ”mobilăm casa”, căutam să îmi cumpăr un  fotoliu în care să mă refugiez ca să mă odihnesc, ori să citesc ceva, să ascult muzică, sau pur și simplu să visez. Este minunat și revigorant să îți oferi, cât mai des cu putință, mici momente doar pentru tine! 

În perioada aceea, fetele au descoperit, pe internet, un motor de căutare special creat pentru a reuni, organizate pe categorii, piese de mobilier și decorațiuni. Inițial am crezut că îl alintă ele așa, de la favorit, dar nu! Se numește chiar FAVI.ro. 

Pe atunci, petreceam mult timp împreună, noi trei, în căutare de ”comori”. Așa mi-am găsit balansoarul de lemn, vopsit în alb. Văzându-l în fotografia de pe site, mi-am adus aminte de minunatul mobilier din casa bunicilor mei, distrus din păcate in timpul războiului. Eu nu îl știam decât din puținele fotografii care supraviețuiseră în timp, dar, copil fiind, m-a impresionat măiestria cu care fusese făcut. Întâmplător, bunicii aveau si ei un balansoar. Și semana izbitor cu acesta, găsit de noi. Deși nu părea la fel de comod ca fotoliile în care pur și simplu te afunzi, fără niciun fel de ezitare sau urmă de regret, mi l-am și comandat. Dana a rezolvat rapid și ”problema confortului” surprinzându-mă cu un set de perne colorate, despre care spusesem că îmi plac, pe când ne uitam la categoria textile.

Și, cum să nu visez, înconjurată de perne în culorile curcubeului, în timp ce balansoarul se leagănă ușor, veioza aprinsă îmi dă senzația că pot atinge întreg universul cu palmele, iar șiragurile luminoase, montate langă masa de lucru, par a fi o mare de steluțe ce luminează feeric? Noțiunea de timp dispare - la fel și vârsta. Iar eu sunt doar Tanța, în colțisorul meu drag, cu visuri, amintiri, proiecte și trăiri.....

*********

*cioc- cioc*

- Buni, ai văzut cumva laptopul? Îl caută Bunu - spune că l-a lăsat pe măsuță, în verandă și....

- Da, Maria, i-l aduc acum. Este la mine, dar am terminat de scris.

**********

Ei, dragilor, acum că m-a trezit Maria la realitate e timpul să-mi public fila de jurnal. Sper că bucuria mea a fost molipsitoare și că vă veți amenaja și voi un loc al vostru, unde să visați frumos. Sau poate aveți deja unul? Poate îmi povestiți despre el.