vineri, 30 octombrie 2020

Melinis - valsul fructat al mierii de salcâm...

   Jurnalul Familiei Sâbî

Joi, 29 octombrie 2020

Mama, Ioana


.... sau cum a luat naștere o legendă.
În timp ce privesc cum literele încep să țeasă, pe noua filă de jurnal, modele dantelate, încă mai procesez noutățile aflate. Mă tem de stângăcia mea, în ale scrisului! Nu știu cum să vi le împărtășesc, fără a le ciobi din dulceață, prospețime și naturalețe.

Poate aș putea încerca să le prind într-o poveste, ca atunci, când fetele mele erau mici! Ați auzit de Zâna Laptelui? Înveșmântată în straie fine și vaporoase, de îndată ce ni se alătura seara, sau dimineața, la masă, făcea să dispară ca prin minune, chiar și ultimul strop din căni! Ultimul și cel mai bun, căci în el, mierea își făcea culcuș. 
 
Dar cum să pun în cuvinte o legendă vie, născută pe plai românesc, într-o vale udată de Nișcov, iubită de soare și locuită de oameni harnici și iubitori de natură? În plus, acum, nici măcar nu este vorba despre zâne diafane, sau alte personaje născocite de imaginație! Nu, deși are arome de poezie și parfum de vise, este ceva foarte concret, palpabil și real și poate fi descris în doar două cuvinte: desert noutate!
 



Melinis - un nume atât de frumos, ca o curgere de ape! Izvorând din chiar inima fagurelui de miere și purtând, în valuri leneșe,  petale de trandafiri, ori fructe crude  -  nu i se spune în van, o delicatesă altfel! 
 
Eu, aș încorona-o fără nicio ezitare, Regina Dulcelui! M-aș lăsa purtată, și nu doar pentru o clipă, de valsul fructat al mierii amprentate cu parfum de salcâm, bucurându-mă să descopăr savoarea fructelor și mângâierea petalelor de trandafir. 
 
O grădină! O livadă! Iubire și... curaj. Mult curaj, aș spune! În stare pură, neprocesat, nerafinat industrial, întocmai ca și desertul pe care l-a creat și prin ale cărui vene, curge, dulce. Cum altfel ar fi putut să se nască acest melange între miere, petale de tradafiri și fructe? Ce ar fi putut transforma un vis, o idee, în realitate?




Privesc fascinată cele opt tablouri în miniatură: Melinis de zmeură, Melinis de pere, Melinis de vișine, Melinis de afine, Melinis de prune, Melinis de trandafir, Melinis de gutui, Melinis de cătină Fascinată și curioasă. Pot doar ghici, deocamdată ce se ascunde în fiecare lume de sticlă. Pot să mă joc, la fel ca un copil, captivată de culoare, forme și de tot ceea ce cunosc, până în acest moment, despre aceste ingrediente naturale, pe care abia aștept să le redescopăr.
 
Dana, fiica mea cea mare, ar spune că ... „părinții Melinisului, sunt veritabili magicieni.” Maria, deși mai mică, mai practică, ne-ar aduce cumva cu picioarele pe pământ. Ar concedia poezia, ar pune în cui metafore și epitete și v-ar comunica simplu „Ei, au pus la punct o metodă unică de preparare (lentă la temperaturi sub 35 ˚C), pentru ca  fructele să își păstreze proprietățile, și noi să ne putem bucura de un dulce sănătos, fără zahăr.”


Dacă s-ar afla prin preajmă și ar știi despre ce vă povestesc, Remus mi-ar spune să mă grăbesc - să termin mai repede ceea ce am de scris și să îi comand Melinis de catina. El și tata sunt mari consumatori de sirop de cătină cu miere. Vă imaginați cât de încântați vor fi să se delecteze cu catină și miere pe pâine. 
 
Înainte să rămân cu totul fără cuvinte - clar am nevoie de un întăritor, sau mai bine chiar de două: mă gândesc la afine ( cele extrem de bogate in antioxidanti si vitamina C ) și la vișine musai în miere - aș vrea să mulțumesc. Eu, mare iubitoare (și consumatoare) de dulceață și gem - de mult mi-am dorit să descopăr cum se poate face o variantă fără zahăr. Dar una dulce. Tot eu, mare consumatoare de miere de albine (preferata mea fiind cea de salcâm) mi-am dorit să mă pot bucura de dulciuri în care mierea să nu își piardă din proprietăți, prin gătire. Această inovație cuprinde oarecum (nefiind nici gem, nici dulceață) cele două dorințe în ea și nu pot decât să mă bucur. Și, după cum spuneam, să mulțumesc. Pentru curaj în primul rând și prentru că a mai dărâmat, încă unul dintre miturile, „nu se poate”.

Acum vă las... merg să îi dau vestea mamei mele și să pregătim cămara pentru oaspeți. Voi ați găzduit Melinis până acum? I-ați descoperit secretele? Cum vă place? Și în ce combinații? Sunt foarte curioasă ce gust are legenda și cum se dansează valsul ei.
 

 
 
 

7 comments :

ina02s spunea... [Raspunde]

Ce pofta mi-ai făcut! 🙂 Bafta și pupicii

Diana spunea... [Raspunde]

Deeeelicios articol! Ai impletit super realitatea beneficiilor mierii (si fructelor) intr-o poveste.
Imi place mierea de cand ma stiu, dar nici azi nu-mi place in lichide - adica, n-as pune-o nici in lapte, nici in ceai, nici in apa etc. (poate pentru ca nici zahar n-as pune in toate acestea - chiar si limonada o prefer fara zahar).
Fructe amestecate cu miere mananc din copilarie - tata a fost primul care mi-a facut o portie. Si, ador, pur si simplu, morcovii rasi, cu lamaie si miere.
Super fain ca se gasesc de-a gata astfel de amestecuri, dar tot la cele pregatite "ad-hoc" raman.

Weekend frumos, Rux! Pupici! ❤️

Stef Rof spunea... [Raspunde]

Să tot citești astfel de povești de lins degetele, și farfuria, și borcanul.. 😇
Aș încerca cel de afine, vișine, gutui și zmeură.. Bineînțeles că și cel cu miere de salcâm..
Mulțumim de articolul "delicios" !

copilarim spunea... [Raspunde]

@ina02s :*
Multumesc mult!! Sa fie.
Si mie mi-e pofta :)))

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana daaaa, dar diferenta este ca aici poti avea fructe proaspete si in extrasezon. Eu de exemplu nu mai pot manca nici gemurile facute cu zahar brun :(.
Sa stii ca si la mine tata a facut siropul de catina cu miere intr-un an. Eu si catina nah.. nu ne-am imprietenit. Poate pe viitor.

Eu ador mierea de salcam. Cu ceai beam in general cand eram racita. In rest imi placea mult de tot cu paine cu unt. Dar de cand untul e "oricealtceva" numai unt nu... ramane doar painea baza. Am invatat sa fac un fel de kurtos la tava si merge super cu mierea.

Dar povestea asta cu miere... imi da asa o speranta cu afinele si visinele :D.

Puuuup

copilarim spunea... [Raspunde]

@Stef Rof toate is cu miere de salcam. ;))))
Asa ca ai fructele sau petalele de trandafir (apropo, dulceata de trandafiri era absolut geniala - in copilarie, ea si cea de cirese amare... omg) in miere de salcam.
;)))

Cand incerci sa imi spui cum ti se pare. Ah si mie imi placea enorm pelteaua de gutui. Cred ca in combinatie cu mierea trebuie sa aiba un gust delicios gutuia.

Stef Rof spunea... [Raspunde]

Uite că n-am știut! 🤭
Eu credeam că este tot un fel de gem.. No, acum chiar sunt curios să văd cum este, mai ales că sunt mare amator de miere..
O să-ți spun.. Merci mult !

Trimiteți un comentariu