duminică, 15 noiembrie 2020

O aniversare pusă în scenă cu ajutorul Băcăniei Tei.

 Jurnalul Familiei Sâbî

Duminică, 15 noiembrie 2020

Dana

Prima aniversare, bunicii au sărbătorit-o pe munte. Am învățat pe de rost povestea ei, tot ascultând-o și reascultând-o, mereu, cu aceeași bucurie. Uneori, am senzația că am fost și eu cu ei, atât de familiar a devenit filmul imaginar al primei aniversări.

Anul acesta ne propusesem să mergem într-o scurtă excursie împreună, pentru a reface traseul și a trăi, respectiv retrăi, emoția acelui eveniment - dar, nu a fost să fie. Eu însă nu am renunțat la ideea de a-i aniversa pe bunici anul acesta, recreând pe cât posibil întâmplările și cadrul de atunci. 

Norocul mi-a surâs odată cu provocarea lansată de Băcănia Tei: aceea de a testa din produsele pe care le comercializează și de a realiza ulterior un articol despre ele, sau preparatele culinare preparate cu ajutorul lor. Inițial, aveam tot felul de idei, care mai de care mai îndrăznețe, culinar vorbind și deja îmi creasem un meniu demn mai degrabă de o nuntă și nimic mai puțin. Apoi, în timp ce alegeam produsele pe care urma să le testez, am descoperit pastele artizanale Cinquepalmi. M-am trezit instant gândindu-mă la celebra imagine cu Doamna și Vagabondul savurând paste (bănuiesc că știți desenul animat, este un clasic) și, desigur, la aniversarea bunicilor.

Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, iată un rezumat al acesteia: 

Bunicii locuiau într-o localitate aflată la poalele muntelui. Acolo fuseseră repartizați odată ce terminaseră studiile și își întemeiaseră o familie. Erau tineri, frumoși și foarte iubiți de localnici, pentru că erau oameni buni și săritori. Deși se aflau aproape de un an în acel loc, nu reușiseră încă să urce până la Cabană - un loc de poveste, de unde puteai zări întreaga vale și te puteai bucura de compania brazilor falnici, iar noaptea, întreg cerul îți era luminat de mii de stele. Și, cum aniversarea lor  urma să fie într-o duminică (pe atunci singura zi din săptămână liberă), au hotărât că acolo vor sărbători aceste eveniment - la Cabană. 

Bunicilor le plăcea filmul animat despre care am amintit mai sus - uneori glumeau spunând că ei sunt varianta umana a simpaticelor personaje patrupede. De aici a și venit tema felului principal de mâncare: paste cu sos. Pastele le-au primit de la doamna în casa căreia locuiau cu chirie. În fiecare an, aceasta primea de la fratele ei, stabilit în Italia în timpul războiului, paste tradiționale, de ziua ei. Iar anul acela, insistase să le împartă cu părinții - ca să recreeze cât mai autentic atmosfera romantică. Bunica hotărâse că, în vârf de munte, mâncarea cât mai simplă, este cea mai potrivită. Așadar se gândise să combine pastele, după ce le fierbeau, cu un sos. Iar sosul de roșii și ardei pregătit de Mătușa bunicului, din Moldova, s-a dovedit a fi candidatul ideal. În plus, mai primiseră și zacuscă și dulceață de gutui. Bunicii îi rămânea să coacă pâine și niște fursecuri. În cele din urmă, în rucsacuri și-au găsit loc și un borcănel de dulceață de cireșe amare - o delicatesă și un vin negru, matur, de pe meleaguri dobrogene, ca și bunica, pe care unchiul ei li-l făcuse cadou cu un an în urmă.

 

Având aceste repere culinare, am pornit eu prin cămara Băcăniei Tei. Bunicii îmi povesteau adesea cum erau băcăniile în copilăria lor: încărcate cu produse proaspete, de sezon, pregătite de producatori locali. Găseai de toate. De la legume și fructe, la produse de panificație, la diferite preparate din carne, sau lactate sau conserve pentru iarnă.

Fusilloni Artigianali găsisem, mai aveam nevoie doar de încă patru produse, pentru că pâinea și fursecurile mi-am propus să le pregătesc eu. Cămara celor de la băcănie este foarte ordonată. După ce am vizitat raionul cu paste, m-am îndreptat către sosuri, nu fără ceva emoții, recunosc. Am fost întâmpinată de o varietate bogată de opțiuni și, spre marea mea bucurie, de un sos de rosii și ardei kapia. În acel moment mi-a fost clar că eram pe drumul cel bun și, foarte curând, aveam să pun în aplicare visul de a recrea aniversarea de demult.


Am adăgat apoi în coșul de cumpărături un borcan de zacuscă, din aceea cu vinete, preferata noastră. Și, tot de la același producător - Mica Ilinca, am ales și două borcănașe de dulceață: de gutui și de cireșe amare, desigur.

Mai lipsea doar vinul și misiunea mea era gata.. Nu a trebuit să îl caut foarte mult. Am avut noroc și am găsit o Fetească Neagră produsă în Dobrogea, pe malul Dunării.

Acum, nu am să vă păcălesc - tare aș fi luat niște  mezeluri naturale. Mă gândeam că niște cârnăciori prăjiți s-ar fi potrivit de minune în pastele cu sos. Dar, deocamdată, alimentele perisabile sunt diponibile doar pentru București și județul Ilfov. Așa că am rezistat tentației și m--am ținut de planul inițial.

Produsele comandate le-am primit prin curier, foarte atent împachetate, fiecare borcan sau sticlă în folia lui, sau a ei, de protecție. Le-am ascuns de ochii curioșilor, urmându-mi planul cu grijă, ca să nu fiu descoperită de bunici. Și a fost destul de dificil să nu mă dau singură de gol, pentru că este greu să ții un astfel de secret. 

Sâmbăta am frământat și copt pâine de casă și fursecuri. Pe cele din urmă le-am pregătit cu făină de orez și mirosea atât de frumos în toată casa. Am pregătit un puzzle cu multe piese - ca să avem ce lucra toată duminica, în familie. Ia să vedem, ghiciți ce imagine am ales? Una montană - absolut superbă. Vorba aceea, dacă nu putem merge în drumeție pe munte, aducem muntele în casă, sub formă de puzzle, ce va deveni tablou, odată terminat. Asta ca să ne amintească de această zi minunată.

Duminică am ales să filmez. M-am retras în cameră cu toate cumpărăturile și pregătirile (mai puțin puzzle-ul). Am povestit despre produsele alese și le-am desfăcut capacele în premieră (mai puțin vinul - asta ca să fie clar, să îl scoatem din calcul, nu a fost el de vină... haha). Am descoperit o zacuscă ușor picantă, cu un gust delicios. Cred că un sfert din filmare am atentat la acel borcănel. Și la cel de sos! O pastă extrem de gustoasă - cum aveam să aflăm ulterior, când ne-am așezat la masă.

Am povestit puțin despre pastele pregătite din grâu dur și despre faptul ca numele lor vine de la fus, pentru că inițial se produceau prin răsucire pe un fel de andrea. De aceea am așezat în decor și o păpușă îmbrăcată în port național.

Am avut firește și emoții, dar mai mult eram entuziasmată. Am petrecut ziua în familie, așa cum îmi propusesem, și i-am suprins pe bunici. Cred că totuși bănuiau ei ceva - dar momentul în care au fost siguri a fost cel în care puzzle-ul a început să ia formă montană și, în pauza de masă. am servit zacuscă pe pâine.

Din fericire am făcut și câteva poze - pe care le puteți vedea și voi, inserate în această pagină de jurnal. Filmulețul însă... s-a pierdut, pe când încercam să îl editez. Mi-au rămas însă multe amintiri plăcute și, cu puțin noroc, sper că voi reuși să îl înlocuiesc cu un mic clip, cât de curând. Până atunci, vă zâmbesc din captura de ecran martoră a filmării buclucașe..

Mă bucur că am descoperit un loc cu oameni frumoși, unde putem găsi bucate sănătoase, preparate alese, fructe și legume de sezon. Mulțumesc pentru această provocare și pentru ajutorul primit de a pune în scenă o aniversare specială.

Pe curând! 

💙💓💚💛💜

Actualizare (18 noiembrie 2020 ora 2 a.m): După multe încercări am reușit să fac un .gif. Răsplata că nu am renunțat a fost însă dată de faptul că am reușit să îl transform în .mp4. Am  și filmuleț! 😍

Varianta mp4:




 

5 comments :

ina02s spunea... [Raspunde]

Frumoasa poveste țesută aici. Bune produseee. Mmmm..
Bafta! Țin pumnii. Pupicii 😘❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@ina02s multumesc mult! Sunt de vis produsele - drept dovada nu a mai ramas nimic. :))
Sunt insa foarte trista ca am avut pur si simplu ghinion. Cu filmarea. Dar sper sa reusesc sa gasesc o solutie. :(

Diana spunea... [Raspunde]

Cred ca sunt un deliciu produsele. De aratat, arata bine! Papilele mele gustative chiar vor sa incerce paste cu sos! 😊

Imi pare tare rau ca s-a pierdut filmuletul! Stiu din alte filmulete ale tale ca ar fi fost ceva super reusit!

Pupici cu drag!❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana sunt absolut.. Au fost! Ca daca nu erau asa de bune poate poate ca mai ramanea ceva pe fundul sticleiborcanului si filmam din nou. De doua zile, cum prind o clipa libera ma chinui cu laptopul sa instalez alt program cu care sa incerc o editare. Am niste cioturi de incercari - inainte sa fac filmarea am tot incercat sa vad cum se vede. Sper sa pot face ceva din alea dar eu cu prostia aia de app nu mai incerc nimic. 40 de minute s-au dus in van.
Nu stiu cat de fain era - ca nu am apucat sa vad mare lucru, cu faimoasa editare. Dar.. dar - macar erau acele chestii la cald - cand am deschis borcanele. Macar v-ati fi amuzat un pic de cum am stat cu nasul cand prin borcanul de zacusca, cand prin cel de sos!
Am avut o proba ATAT de frumoasa si cu atatea ghinioane. :(
Acum s-a finalizat de instalat programul. Sper sa reusesc sa fac ceva... asa din nimic ... :!
Pup cu drag

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana si entuziasmul a durat fix pana am vrut sa deschid programul si mi-a dat eroare. De trei ore astept sa se configureze, ca sa imi dea eroare. Dar nu ma las ... nu ma las... tot fac eu ceva. :(

Apropo - pastele sunt ... absolut geniale. Si sosul acela! Perfect. Abia astept sa mai comand. Singura problema e ca ma sperie ca vin iar prin fancurier si tare as fi vrut sa fie cargus :)))). Cu Fan, daca esti sa zicem la baie cand suna si nu raspunzi, ti-ai ratat sansa :)))).

Trimiteți un comentariu