Educație. Siguranță. Prevenție. Normalitate.

  Jurnalul Familiei Sâbî

Vineri, 20 noiembrie 2020

Bunu - Tudor

 

„Cunoașterea este putere. Informația înseamnă eliberare. Educaţia este premiza progresului în fiecare societate, în fiecare familie.” (Kofi Annan)

... și dacă nu sunt condiții - haide să schimbăm ceva!

Și așa am și făcut. În loc să ne alăturăm spectatorilor pasivi, adoptând sloganul „asta e, n-ai ce-i face”, „să facă alții, ce suntem noi, mai proști?”, am ales să acționăm. Și astăzi, la nici un an de când ne-am mutat în această localitate de munte, s-a inaugurat noua clinică medicală, din regiune. Pentru că se poate.

Totul începe de la educație - din familie, apoi la școală. Oamenii, au nevoie să înțeleagă de ce este nevoie să facă un lucru. De ce este nevoie să previi, atunci când poți, în orice domeniu de activitate și în viață, la modul general. Dacă nu pot înțelege motivul, atunci opun rezistență. Nu? Sau, se tratează cu ... indiferență (la propriu și figurat). 

Un om educat, care are acces la informații pertinente, va înțelege nevoia de siguranță, mai bine ca oricine. Atunci când te simți în siguranță, scapi de cel mai incomod și creator de probleme inamic: stresul. Și partea cea mai frumoasă este că, tu chiar îți poți crea, atât ție, cât și celor din jur, un climat sigur. Poți preveni, fâcând alegeri potrivite și la îndemână, situații neplăcute, care pot pune în pericol viața. Și mai poți, dacă alegi să te implici cu adevărat, atât în domeniul tău de activitate, cât și în comunitatea din care faci parte, să transformi ceea ce poate că acum intră la capitolul raritate, în ... normalitate.

În timp ce pregătesc lista de consumabile medicale necesare, vă voi povesti câte ceva despre clinică. Acum câteva luni, nu mai funcționa nici cabinetul medical - clădirea se degradase și nu se găseau fonduri. Trebuia să mergi până în localitatea alăturată. Îmi veți spune că da, e de vină ăla și ăla și ăla. Noi am zis, bine - ce e de făcut? Ce putem face noi?

Noi, împreună, putem face multe! Primul lucru este, să nu ne mai îndemnăm copiii să urmeze căi, pentru care nu au chemare, doar pentru a ocupa apoi funcții, în care nu pot opera eficient și în interesul societății. Trebuie să înțelegem (și putem învăța din natură, de la furnici, de exemplu, care locuiesc în colonii) că puterea noastră stă în colaborare, în empatie. Faptul că, atunci când faci pentru toți, faci în primul rând pentru tine și... nu invers.

,

Primul pas a fost să vorbim cu ceilalți oameni din comunitatea în care ne-am mutat. Să îî întrebăm ce își doresc - ce lipsește, să vedem dacă înțeleg necesitatea acestei schimbări, dacă și-o doresc. Cine nu își dorește să îi fie bine? Să poată fi îngrijit în condiții decente, în siguranță, în apropiere de locul unde trăiește? A fost simplu - eram în aceeași barcă.

Al doilea pas, a fost să căutăm și să găsim specialiști, care să ne consilieze și să ne ajute să obținem legal, fondurile necesare pentru crearea unei clinici moderne. Un loc care să adăpostească atât cabinete medicale, cât și un centru de recuperare. Și iată că, datorită implicării unor oameni care și-au ales meseria asumat și o practică dezinteresat și cu dăruire, ceea ce părea a fi imposibil de realizat în viitorul apropiat, din varii motive, s-a transformat într-o realitate foarte palpabilă. Se poate.

Dacă despre lucrurile legale, sau despre construcția în sine, nu pot să vă dau foarte multe amănunte, există o activitate, care implică toate atributele despre care am amintit până acum (și anume: educație, siguranță, prevenție și normalitate) în care sunt și eu implicat, activ. Spuneam mai devreme că mă ocup de o listă. O listă pe care tocmai completez necesarul de echipamente de protectie. Pentru ca o astfel de unitate să funcționeze corect și sigur, este necesar să fie respectați anumiți parametri. Este nevoie de anumite consumabile medicale, care să permită, atât celor care își desfășoară activitatea în incinta respectivă, cât și celor care beneficiază de serviciile oferite, să fie în siguranță.

Desigur. Acest lucru ar trebui să fie de la sine înțeles, să țină de normalitate - și totuși, chiar este? Pentru că, poate fi! Și până se va produce „minunea” și se va reforma sistemul (care are o mulțime de neajunsuri, asta ca să fiu elegant), putem și noi să ne implicăm, ajutând acolo unde se poate și încurajându-i și pe ceilalți, prin puterea exemplului, să fie parte activă, să lase indiferența la o parte și să susținem drumul acesta spre normalitate, împreună.

Instituția aceasta nouă, tânără, are și un manager - este cam de vârsta nepoatei mele cele mari, proaspăt ieșit de pe băncile școlii. Nu are experiență, dar îi place meseria pe care și-a ales să o facă, și își dă silința să învețe cât mai repede și bine, ce are de făcut. A plecat de aici, din sat, și s-a întors, exact la timp, pentru a lua parte la această schimbare de mentalitate - în bine.  

Eu îl ajut. Ne ocupăm împreună de întocmirea listei necesare pentru a putea asigura funcționarea clinicii. În condițiile actuale, cu pandemia, este nevoie și de mai multă grijă - pentru că este important să facem ce putem, pentru a putea preveni, ceea ce se poate. De exemplu putem comanda, ca persoană juridică, materialele necesare de la Medicale Shop. Astfel se limitează deplasările și se păstrează distanțarea socială. Vom avea timp să sărbătorim împreună, după ce vom trece peste acest hop. Și pentru că vrem să sărbătorim împreună, respectăm regulile, chiar dinainte să fie impuse, de pe vreme când erau doar sugerate.

Practic, și înainte era nevoie de dezinfectant în cadrul unităților spitalicești, și nu numai. Acum, avem nevoie pentru personalul care lucrează, de botosei, masti; în anumite cazuri în care implică o apropiere îndelungată de viziera. Desigur, cel puțin aici, pe plan local, covorasele antibacteriene au constituit o noutate absolută. Dar ar trebui să fie, la fel ca și botoșeii, ceva firesc pentru un astfel de loc - dacă nu te poți descălța la intrare, așa cum faci când mergi acasă, atunci trebuie să păstrezi într-un fel locul acela cât mai curat - iar pe încălțări, poți aduce musafiri nepoftiți, fără să vrei, desigur.

Am adăugat pe lista de necsesar și role de cearceaf și pijamale de unica folosinta. Tot o noutate, de care localnicii au fost foarte entuziasmați. Dar sunt, de fapt, doar lucruri care ar trebui să fie nelipsite dintr-o astfel de instuție. Adică, până la urmă, voi nu v-ați simți în siguranță atunci când pe patul pe care urmează să fiți consultați ar fi un așternut nou, sigur și totul ar străluci de curățenie?

Să previi este mai bine. Pentru că, atunci când ceva (sau cineva) se strică, foarte rar și foarte greu mai ajunge să fie la fel. Uneori.. se strică de tot. 

Sunt optimist (și, din fericire, nici ultimul și nici singurul). Încă puțin și termin lista - apoi o voi verifica împreună cu tânărul manager, de la distanță sigură și ne vom asigura să nu lipsească nimic. Și ce sentiment plăcut și satisfăcător (de ce nu?) ai atunci, când poți fi o rotiță din sistem! Că poți pune umărul, și participa, la schimbare. Că poți schimba mentalități, și susține, și încuraja pe aceia care își doresc o schimbare în bine.

Cândva, această filă de jurnal va fi doar o mică parte din normalitate. Ceva obișnuit! Nimic extraordinar. Dar acum, cum este? Utopic? O poveste? Ceva de dorit?

Lista consumabilelor însă există - un necesar care face diferența între siguranță și altceva. De nedorit.