Proiect. Bradul din Cristal(e).

  Jurnalul Familiei Sâbî

Duminică, 01 noiembrie 2020

Bunu - Tudor

A devenit deja tradiție ca, în fiecare lună noiembrie din an, să ne ocupăm de un proiect de familie. În majoritatea cazurilor, tema este legată de sărbătorile de iarnă - de exemplu, anul trecut, am realizat împreună, un Calendar Advent din fetru, pentru camera nepoatelor.

Anul acesta este rândul meu să vin cu o propunere și, sunt, recunosc, entuziasmat. Este un proiect migălos, frumos, curajos, de durată! Dar, sunt sigur că vom reuși, împreună, să îl terminăm la timp. Ideea mi-a venit admirând un frumos copăcel în ghiveci - în stilul bonsai - realizat din sârmă de cupru și cristale de ametist. Iată-l:

 

O bijuterie - câtă măiestrie! Un mic bonsai înghețat în timp, nemuritor. Privindu-l, am simțit o  nemărginită pace sufletească. Ulterior, pe când citeam în cartea cu informații despre cristale a Ioanei, am aflat că ametistul , situat pe lista celor mai importante cristale, chiar are, printre altele, și această calitate terapeutică. Am intuit bine! Sau poate a fost tot influența ametistului, pentru că, vedeți voi, nu degeaba este supranumit „ Ochiul Intuitiv”.

Dar să revin la proiectul - provocare: un brăduț din cristale! Brazi realizați în această tehnică, eu cel puțin, nu am mai văzut! Voi? Chiar mi-ar plăcea să îi admir. 

Am ales bradul, nu doar pentru că este copacul în jurul căruia ne strângem de Crăciun. Dar și acesta a fost un motiv - un brad pe care să îl putem păstra în timp, la noi în casă! Vom avea desigur și unul natural, în ghiveci, probabil argintiu, pe care îl vom planta ulterior în curte. Dar acesta, va rămâne alături de noi, veghindu-ne.

M-am gândit la semeția acestui copac, la semnificațiile pe care le poartă - podoabe de preț pentru suflet. „Un brad este un moment de bucurie” - spunea cineva. Eu, aș adăga că, este mult mai mult decât „doar” un moment. Este o eternitate. Și, pe lângă semeție, îl simți ca pe un adevărat protector. În combinație cu  ametistul, o piatră cu o foarte mare vibrație spirituală, îmi doresc ca acest proiect să aducă o admosferă de calm în casa noastră, să țină departe de noi energiile negative și să înlăture toate blocajele și dependențele care ne supără și ne împiedică să ne desfășurăm viața, într-o stare benefică de echilibru.

 

Pe lângă faptul că sunt de o frumusețe aparte, aceste pietre semi-prețioase au și o mulțime de calități. Acest lucru îmi era necunoscut când, copil fiind, am descoperit pentru prima oară minunatele flori de mină, sau perlele bunicii. Prima dată când am auzit vorbindu-se despre cristale cu proprietăți terapeutice, a fost când a început Ioana, fiica mea, clasa a opta. Atunci a primit în dar, de la profesoara ei de biologie, un mic cristal de cuart roz. Doamna profesoară, care le era și diriginte, își dorise ca elevii ei, de care era foarte atașată, să aibă un aliat de nădejde în acel an frumos, dar greu, de școală. Urmau examenele de intrare la liceu - multe emoții și temeri. 

Cuarțul roz este recunoscut pentru faptul că absoarbe energia negativă, înlocuind-o cu vibrații încărcate de afecțiune. Copiii sunt atât de sensibili, mai ales în aceste momente de cumpănă - se simt deseori răniți și neînțeleși. Iar acest cristal roz este o piatră a vindecării interioare și a iubirii necondiționate. Ioana o purta mereu cu ea și, într-adevăr, o găseam mult mai senină decât la începutul anului școlar, când nu îl avea. 

Pe atunci, mă gândeam însă că, poate era și un fel de autosugestie - toți colegii ei erau mai relaxați față de alți copii de la alte clase. Mă amuzam puțin de cât de drăguți erau ei, cu  cristale lor norocoase.

 

Timpul a trecut și, acum 12 ani, aproape imediat după nașterea nepoatei mele mai mici, Maria, un eveniment total neașteptat ne-a schimbat viața și mi-a înlăturat orice urmă de scepticism în ceea ce privește puterea cristalelor protectoare. Ioana noastră s-a schimbat total. Un inamic nevăzut și imprevizibil ne-a întors lumea cu susul în jos. Pe atunci locuiam încă la bloc - așa că adaptarea a fost mai grea. Mă gândesc că, dacă am fi stat ca acum, la curte, ne-ar fi fost mai ușor. Dar, toate au rostul lor.

Obligată să stea mai mult în casă, trăind un fel de izolare precoce - în genul distanțării din aceste zile, Ioana simțea nevoia de a se manifesta creativ. Și astfel am început cu toții să „mărgelim”, ca să o citez pe Dana, nepoata mea cea mare, care pe atunci avea 6 ani. Nu prea știam noi ce facem - ne jucam. Descoperisem o lume nouă, minunată - cu efecte terapeutice vizibile asupra tuturor. Pentru că, atunci când un membru al familie trece prin momente grele, toți ceilalți trebuie să ii fie alături, să îl susțină. Doar așa ne putem adapta și învinge orice problemă. Nu?

Încă mai păstrăm acele încercări stângace: un set format din cercei și pandantiv cu sidef. Simplu și delicat. Un pic de mare, perle și unduirea valurilor. A fost prima dată când mărgeleam și m-am simțit fericit și împăcat. Nimic nu ne putea face viața mai grea - pentru că, noi, împreună, o puteam face ... frumoasă. Și chiar ușoară.

Atunci, privindu-mi fiica străluncind, de parcă orice umbră a hipersensibilității la produse chimice, ce o ținea prizonieră tot mai mult între pereții apartamenului nostru, ar fi dispărut, am admis că este posibil ca aceste mici pietre să aibă cu adevarat proprietăți curative. Am început să citesc despre ele și chiar am făcut un mic test! Pentru aceasta m-am înarmat cu însuși „Paznicul curcubeu”! Recunoscut pentru puternicul său rol protector, acest cristal contribuie la îndepărtarea stresului și a emoțiilor negative. Îmi doream un aliat puternic pentru a o ajuta pe fiica mea să se elibereze de toată influența negativă ce venea din afară, de la cei care nu puteau înțelege prin ce trece și de ce sunt necesare anumite schimbări în stilul nostru de viață. Schimbări de altfel deloc greu de făcut și acceptat, dacă ai o minte deschisă și nu ești sclavul unor obisnuințe, adesea chiar nocive, după cum aveam să afăm - dar asta este altă poveste. Să mă întorc la  fluorit, căci despre el este vorba. I-am meșterit o pereche de cercei - folosind două cristale de fluorit violet. Un psihic bun, contează enorm! Și chiar așa a fost! Fluoritul a trecut testul cu brio. Chiar și acum, după atâta timp, Ioana mea îi poartă, ori de câte ori, existența ne este ne umbrită de câte un nor negru. Sunt atât talismanul ei norocos, cât și terapeutul personal, mereu alături.

Cu siguranță vom adăuga în bradul proiect și câteva cristale de fluorit și câteva de cuarț roz, alături de ametist. Și poate că și sideful își va găsi un loc - la bază. Rămâne de văzut cum va crește și cum se va răsuci spre cer, Bradul nostru din Cristal(e). 

Vă doresc și vouă un noiembrie frumos, creativ, cu multă pace sufletească și bucurie!