Nu pot alinia cum vreau textul... dar o voi face cand am acces la laptop. Momentan ma bucur sa reusesc sa scriu. Si eventual sa adaug si o poza. ( edit: am reusit sa setez pe varianta desktop)
Azi am reusit sa ii trimit mesaj micului N. Din "exil", adica de pe balcon. Probabil ca ziua de azi nu va trece in timp la categoria funny ones... pentru ca a fost totul si inca este prea intens. Dar am zis ca Rukkusu va avea cate o poza pe zi, timp de un an.
Cu speranta in mai bine, pe maine!
Ps: traiesc pentru ziua cand toate otravurile astea parfumate vor primi ce merita: vor disparea. 😅. O sa chefuiesc, de zile mari. Sper. 🤞Momentan sarbatoresc ca mi-am recuperat vocea, cat de cat. Si ca poate reusesc sa beau si un ceai ( si poate ca o sa si mananc ceva - eu nu pot intra in bucatarie; abia reusesc sa stau in camera - si sunt recunoscatoare pentru ca pe vremea asta nu e tocmai bine sa stai intr un picior in balcon, tinand usa dinspre camera... 😅 pentru cateva ore.. deci sa vedem cum se descurca Mami....🤞).
Ps2. Pana la urma a inceput si la mine sa mearga netul mai.bine in camera, asa ca profit sa pun si o poza cu soare - cu dedicatie pentru micul N, care sigur ar aprecia.
6 comments :
Dupa ploaie vine soarele! 😊
Imi place sarafanul in carouri al papusii! Si catelusul ei! ❤
Nu aveai posibilitatea de a ține usa (inchisa/deschisa)... altfel?!
E teribil prin ceea ce trebuie sa treci din cauza altora, dar oricat as vrea sa zburde optimismul in mine... nu reusesc sa-l fac sa zburde! Aici avem, uneori, noaptea, un miros ciudat de... grau prajit/ars (ceva de gen) de la care, la un moment dat, incep sa ma usture ochii si mi se infunda nasul... N-am idee ce poate fi! N-o sa scapam de mirosurile puternice si daunatoare... Din pacate trebuie sa gasim singuri solutii sa ne ferim. Care ar fi acele solutii? N-am idee. :(
Zile mai bune, iti doresc - in sens de aer respirabil, pentru ca multe ar deveni mai usoare atunci (cred).
Te imbratisez cu drag! ❤
Sper din toată inima să fii bine, sănătoasă !
Încerc să mă concentrez (am cam obosit azi...am mâncat și acum sunt cam moleșită...)
Nu prea reușesc să înțeleg relația pe care o are Rukkusu cu domnișora ce are 2 coșulețe 🙃🙂...
Rukkusu este cam melancolică...
Pupici ❤
@Diana e draguta nu? Vine tocmai din America. Si este deosebita - nu stiu daca se vede bine dar are ochisorii caprui cu putin roz.
Oh... e usa clasica de balcon. In afara nu are nimic de care sa o tii. Dar eu aveam pe partea de jos, din lemn, de sub geam, lipite doua suportele de agata pe ele. Doar ca de data asta a cedat la amandoua banda aia dublu adezica de am ramas cu ele in mana. Asa ca am prins partea aia de jos de lemn, care iese in balcon, peste treapta si o tineam.. pana am reusit sa prind semnal la telefon sa trimit un mesaj pe whatsapp... ca telefonul mobil era in camera.. hahaha. Am luat si eu cu mine ce am apucat in fuga.
Nici eu nu stiu ce as putea sa mai fac. Mi-am luat filtru de aer, am incercat sa izolez cat am putut apartamentul - dar la cat pun oamenii din jur aparate pe pereti sa gaureasca sunt numai microfisuri... lipesc de jur imprejur la usa cu scoci de hartie (da, poate sa rada cine vrea, mai izoleaza putin si nu mi se umple casa de tot felul de chestii de pe holul blocului). dar efectiv nu stiu ce sa mai fac.
Iti multumesc mult pentru tot! :*
@prietena-japoneza :*!
Poza cu privire afara e facuta in partea parintilor de balcon. Acolo e mai lat ca la mine :D Stateam in doua picioare... cat pe ce sa o scap pe geam tot incercand sa surprind porumbelul pacii, de vis-a vis. Vezi scaunul acela? Il stiu inca de cand se faceau blocurile si eu eram mica, mica, mica.
Si eu obosesc uneori dupa anumite mancaruri (de exemplu azi... ) si ma concentrez greu.
Maimult acum a inceput bubuiala la night club si cineva din bloc arunca chestii pe unde trec tevile de apa.. Se aude cum cade ceva prin zona aceea - cine stie ce ascund zidurile :)).
Domnisoara are un cosulet si rucsacel. :)). Chiar - povestea ei este cam asa: sunt cateva Barbie din anii 90, mai speciale. Cateva care au legatura cu Japonia mai mult, sau mai putin. Exista o varianta japoneza a acestei papusi (evident extrem de greu de gasit - mie personal nu mi se pare ca sunt foarte diferite - asa ca m-am multumit cu ea). Mai ales ca am gasit-o in cutie, noua, cu minunatul ei prieten alb. Licca este Barbie de Japonia. Ma rog, ca varsta e ceva mai micuta si la fel si ca inaltime. :D Tot un fel de verisoare, nu? Hehe
pupici cu drag!! :)
Îmi pare tare rău că ai trecut prin acest episod care te-a răscolit cu totul. Să sperăm că astfel de "parfumuri" vor dispărea într-o zi, și vor rămâne doar cele pe care ni le oferă natura.
Ps. Să știi că ți-a ieșit foarte faină poza cu păpușica uitându-se de pe balcon.😇
@Stef Rof sa speram.. stii cum e cu speranta...
Ma bucur mult ca iti place poza - si mie mi s-a parut interesanta ideea... la un moment dat mai ca uitasem de ce se intampla si voiam sa ma apropii mai tare de margine ca sa incerc sa prind porumbelul mai de aproape. Din fericire mi-am bagat la timp mintile in cap.. altfel ramaneam fara papusa la cum ma balanganeam eu atunci... parca vad ca plonja :)).
(acum glumesc, dar atunci numai de asta nu imi ardea.. hehe)
Trimiteți un comentariu