Buna!
In sfarsit am terminat si eu cu aproape toate treburile pe ziua de azi. Asa ca ... sa ne asezam si sa meditam putin. :))))
Vorba vine - pentru ca Buni lucreaza langa mine si ma intreaba mereu cate randuri mai trebuie sa faca, pana sa scada, Daaar! Am gasit atunci cand cautam pozele pentru paturica (despre care am scris sambata) niste capturi de ecran dintr-o emisiune-seminar online, cu Gabor Maté, despre trauma. Mi-am amintit si ca inca nu am reusit sa ma uit pe cartea pe care mi-am cumparat-o acum multe luni (si nu doar pe ea - merge destul de greu cititul la cartea la care sunt acum - pentru ca vreau sa o citesc cu Buni, hehehe). Si ma uitam la Rukkusu, cu rochita ei pe care scrie Magic, ma uitam la citate si apoi m-am uitat si pe mail - tocmai a inceput un nou summit: Cum o vindecam pe Mama-Pamant, ca sa ne vindecam pe noi insine (in caz ca vreti sa va inscrieti si voi - este gratuit si azi e prima zi).
Asa ca, m-am gandit sa impart cu voi capturile acelea de ecran si voi scrie mai jos o „traducere„ a ceea ce am reusit sa surprind. Mi se par niste lucruri foarte bune de aflat, inteles, retinut, aplicat... Sper sa va fie si voua de folos:
Atunci cand erai copil si te simteai rau, cu cine vorbeai despre asta?
Cand durerea este acolo si nu ai cu cine sa o imparti (cu cine sa vorbesti despre ea), si copilul are resurse foarte limitate, sa se descurce cu asa ceva, ceea ce fac copiii este sa se deconecteze de la ei insisi.
Cand te deconectezi de la tine, nu te mai ai.Te-ai pierdut.
Cand vorbim despre trauma, deobicei ne gandim la ceva groaznic care i se intampla unei persoane. Dar acesta nu este singurul fel de trauma care exista. Caci celalalt tip de trauma, s-ar putea sa nu fie nevoie sa aiba a face cu lucruri groaznice care ti se intampla.
Asadar copiii nu sunt traumatizati pentru ca sunt raniti. Copiii sunt traumatizati pentru ca sunt singuri cu durerea.
Si acum voi merge sa vad ce invataturi sunt astazi la Summit. Ca sa fiu sincera, abia astept sa vad filmuletul cu dr. Bruce Lipton. Vad ca ziua de astazi sta sub semnul lectiei: Unirea intelepciunii antice cu stiinta. Lectorii sunt:
- Alberto Villoldo - care ne dezvaluie profetiile samanilor din vechime. (si o meditatie)
- Angaangaq Angakkorsuaq - despre stravechile invataturi ale indigenilor din Groenlanda (si o meditatie)
- Tulku Lobsang - despre karma creatoare
- Anita Frauwallner - despre microbiomul intestinal
- Bruce Lipton - o dicutie cu Alberto Villoldo despre saltul evolutiv
Acest articol este inscris in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 😊
Pe maine!
8 comments :
M-am inscris si eu, doar ca nu pot sa ma concentrez. Cred ca ulterior o sa mai scormonesc site-urile lor. Pe Anita am inceput sa o ascult. Cred ca este cel mai important subiect si noi nu prea avem habar. Am mai citit ca 70% din imunitate se creeaza in intestine. Cred ca de aceea se spune suntem ceea ce mancam... Daca te uiti pe rafturile din magazine te infiori... Si popularizare pe astfel de idei... nimic-nimicut!
Deosebite ideile culese. Mai adauga ca aceste traume ale copilariei si pe care le cam uitam, se clocesc in celule ca memorie celulara. Raman acolo si ne miram ca adulti ca avem diverse...
Complicat de gestionat aceste subiecte!
Poza cu R. imi place mult-mult!
Pup si noapte buna!❤️😘
@Suzana iti vine sa crezi ca pana acum nu am reusit sa vad NIMIC, dar NIMIC? :))) Am incercat sa raspund la comentarii si sa ajung la zi cu articolele nou aparute - nu de alta, dar de miercuri pana duminica si asa nu voi avea timp sa intru si se vor aduna iar. Abia voi reusi sa fac poza zilei sa o inserez. Sper.
Eu am mai citit despre microbiom in mai multe ocazii. (Creierul din burta trateaza iar aceasta tema sau Enzima miracol, si, desigur sa nu il uitam pe Bruce Lipton).
Eu daca ma uit pe rafturi nu iau oricum nimic :))), chiar acum ma gandeam ca mi s-a facut cam foame.. si ca as vrea sa am ceva de rontait gata facut - anul asta am mancat dupa mult timp de doua ori crocantele pe care nu le-am facut eu, ci mama. Daca pana si biscuitii populari sunt cum sunt....
Ma bucur mult ca ai gasit interesante aceste franturi - da, asa este. Raman acolo... si efectele se vad. :(
Faza e ca intuitiv le stim. Dar cand incerci sa vorbesti despre asa ceva esti facut nebun, bolnav inchipuit si alte derivate de gen :)).
Si mie imi place mult poza. :D
Pupici cu drag!
Cît de bucuroasă e Rukkusu. Sărbătorește înscrierea la seminar? Să vă bucurați împreună de el.
@MNiko da... tot incercam de ieri sa ne bucuram..:))) si nu reusim deloc. Ba e de facut aia, ba ailalata... :)). Ieri cand terminasem si m-am asezat sa urmaresc filmuletele mi se descarcase bateria. Sper sa am azi mai mult noroc, ca mai sunt cateva ore disponibile :D
Pupici
Interesante "frânturile" plus acele lecții ținute pe temele înscrise ...
Fiecare vine cu o bogăție de informații !
Eu mă simt bine fără să mai mănânc carne, nimic prăjit în ulei (cănd am câte o zi când primesc vreo pomană - acum cred că este pauză pentru că a început postul Crăciunului - îmi simt corpul greu, intestinele mele "bodogăne"...) !
Când am văzut-o pe Rukkusu realizând magia cu lumină, mi-a fugit gândul instantaneu la frumoasa magie (tot ridicănd și coborând mâinile...) de pe insula Avalon (este o serie întreagă de romane ce urmăresc soarta celor din Atlantida, apoi pe unde au ajuns, adică mai ales prin Britania...și am terminat acum romanul ce narează aventurile unei preoțesc din Avalanșă ce va deveni mama împăratului Constantin al imperiului roman...și cred că mai am de citit încă... )...
Pupici ❤️
@prietena-japonezama bucur ca iti plac! Webminarul cu Gabor Mate l-am vazut cred ca pe facebook, acum ceva vreme (mi-am luat cartea Cand corpul spune nu, dar, dupa cum spuneam, inca nu am apucat sa o citesc).
Am reusit sa ma uit si la prima zi din Summit (mai pe sarite, mai tintit - majoritea lucrurilor sunt de bun simt si cred ca ar trebui sa ne fie cunoscute cam la toti... ce mi s-a parut foarte important de retinut este ideea aceea ca omul este programat in primii 7 ani de viata. Si cu cat e programul mai puternic si prost, cu atat omul se comporta conform acestuia - dar exista speranta, pentru ca putem rupe cercuri, putem rescrie programe ).
Eu nu mai pot manca aproape deloc carne. Tolerez destul de cu cantec ce e natural (De curte, din closca, nu cumparat si hranit cu prafuri ca altfel nu rezista :(.
Cu regret nu am incredere sa mai mananc de la nimeni - nu pentru ca oamenii nu ar fi curati, sau nu ar gati bine, dar nu pot risca vreun ingredient care sa imi faca rau :(.
Insa imi amintesc cu drag si pretuiesc amintirile din copilarie cand se impartea - la noi in bloc era tare dragut - erau cateva familii cu care ne stiam ... si mancarea era altfel. Nu ca acum, pe toate drumurile, dar ca la ruleta rusa.
Ma bucur ca ti-a placut si imaginea cu lumina. Mi s-a parut ca spune ceva poza asta. M-am bucurat pentru ca practic s-a facut singura stii? Parca ea m-a ghidat ce si cum sa fac.
Am auzit de despre Avalon, dar nu am citit cartea. Din cate imi povestesti pare foarte interesant :*!
Te imratisez cu drag si iti multumesc pentru tot!
Poza cu Rukkusu e super!
Cu summitul... Am ascultat samanul, mai mult sau mai putin... Sunt lucruri despre care am citit chiar si inainte de 1989 - unele mi-au intrat bine-n cap, le-am retinut; altele cred ca le stiu fara sa stiu de unde le stiu (le-am citit pe undeva dar nu mai stiu pe unde) iar altele mi le reamintesc porinind, uneori, de la un cuvant, o imagine sau o idee.
Pentru a (se) schimba mentalitatea a miliarde de oameni, insa... hm. :(
Pupici! ❤
@Diana si mie imi place poza :D. E una dintre preferate - s-a cam facut singura, ca sa zic asa.
E greu cu schimbarea programelor.. greu, dar nu imposibil - adica na, necesita dorinta celor vizati de a se `destepta` (vorba indemnului) de a isi pune esentiala intrebare cine sunt eu, de a se privi in oglinda si de a incepe schimbarea in bine.
Dar.... vorba aia - inseamna sa realizezi ca pana la urma te imbolnavesti singur si mai dai si bani pentru asta... :))).
Eu am fost oarecum fortata sa imi schimb programele... cel putin cele alimentare. Daca regret? No way... nu imi lipsesc, acum, deloc anumite lucruri. Parea proasta e ca imi lipsesc altele, care nu se mai gasesc... ca mancarea saracului - fasolea.
La summit am reusit sa vad si eu ceva din primul filmulet, pe Bruce Lipton si din prima zi am aruncat o privire si la restul: al doilea domn (cel cu nume foarte lung) - a fost interesanta ideea de cantec al inimii, prezentata de asistenta lui.
Apoi a fost un domn din Tibet (nu am reusit sa vad chiar pana la final dar esenta era tot aceea ca atunci cand faci bine, primesti bine). La microbiom ma asteptam la altceva - era vorba despre pastile si eu c asa ceva ... pas.
Din urmatoarele zile m-am mai uitat doar pe sarite la Gregg Braden... si cam atat. Ah.. ba nu a mai fost un domn, Walsh... ceva de gen.
Intentia e buna - necesara... nu pot spune ca de data asta am aflat ceva ce nu stiam.
Pupici>*
Trimiteți un comentariu