💭 Cateva ganduri despre saptamana care tocmai s-a incheiat
A trecut o saptamana de cand am facut acest pas de a inaugura jurnalul de mcs. M-am tot gandit cum sa structurez informatia pentru a putea redacta un articol usor de parcurs, cu mai multe „rubricute”, pe care sa le completez la fiecare intalnire.
Pana la urma, tot acum, cand m-am apucat sa scriu, am venit cu cateva idei, pe care le veti descoperi si voi, cand veti lectura aceasta fila. M-as bucura mult, daca, la fel ca si la prima intalnire, de saptamana trecuta, m-ati ajuta cu pareri si sugestii referitoare la aceste rubrici.
Saptamana trecuta a fost una cat de cat echilibrata. Adica, per total, a fost bine - in sensul ca am avut sprijin, in Mami, care de vreo luna, de cand cu episoadele chimice care m-au dat peste cap, s-a specializat in aluatul de covrigi si imi pregateste si mancare gatita. Lucrul acesta este extrem de important si m-a ajutat foarte mult sa ma intaresc, sa imi revin.
Sunt si foarte bucuroasa ca, avand acest spatiu destinat MCS-ului, am scapat mai putine ganduri/referiri despre / la problemele cauzate de mediu(i) prin celelalte articole. In ultima vreme deja ma agasase faptul ca adunandu-se prea multe, incepusera sa napadeasca blogul ca niste buruieni.
🔍 O privire spre ce a fost - cautand cauza/ele
Mi-au revenit in minte o multime de ganduri referitoare la „inceputuri”. Nu sunt adepta „traitului in trecut”. Dar cred ca este minunat sa retraim momente fericite - ar trebui sa ne bucuram atunci cand amintiri frumoase ies din cutiile lor si ne invaluie intr-o imbratisare. la fel cum ar trebui sa fim foarte atenti la cele mai putin frumoase, la gandurile pe care le avem si nu sunt tocmai pozitive (eu stiu.. anumite evenimente dureroase, triste, neplacute) - sa incercam sa ne impacam, sa iertam si sa rezolvam anumite lucruri care ne provoaca durere, tristete si automat ne ameninta sanatatea, imbolnavindu-ne sufletul si.. mintea.
Calatoriile in trecut sunt intr-un fel necesare, pentru a putea merge inainte, fara a fi tinuti pe loc de ceva. pe loc, este oarecum fortat spus, in ideea ca nu ne lasam /suntem lasati sa ne bucuram cu adevarat de viata.
Dupa cum spuneam, mi-au tot revenit in minte diverse lucruri legate de cand/cum si firescul de ce s-a intamplat ce s-a intamplat. Ce a dus la aceste schimbari.... N-as putea spune sigur. Dar pot spune ca unul dintre factorii comuni, existenti in toate perioadele in care am avut probleme, este reprezentat de chimicale parfumate - mai precis de produse „de curatenie” (intre ghilimele pentru ca termenul, daca stam sa analizam cu atentie, este usor relativ - in cele mai multe cazuri, aceste solutii mai mult dauneaza decat ajuta).
💚 Balsam pentru suflet - „tratamentul” creativ / lecturi /muzica / hobbies
Spuneam data trecuta ca un tratament medicamentos nu exista. Si atunci? Si atunci... iei „taurul de coarne”, ca sa spun asa. Sustinerea este foarte importanta, nu mila. Stiti este o vorba:
„ Mila Domnului sa fie!”
Fiintele umane ar trebui sa ofere sustinere, intelegere... nu mila. Mila, cea venita de la om, chiar si cea mai bine intentionata, sub forma de compasiune (empatie), poate sa faca mai mult rau decat bine. Ea il plaseaza pe cel care sufera undeva jos... in centrul suferintei. e ca si cum ii pune o eticheta si il ancoreaza in suferinta. Ori respectiva persoana are nevoie sa se ridice... nu? Are nevoie de un umar, de intelegere - care ii da incredere... Nu ai nevoie sa ti se spuna „vai dar ce rau arati saracul de tine”. Zau asa!! Ai nevoie sa auzi „vei reusi - cu ce pot sa te ajut? - nu esti singur.” Sau.. macar un incerc sa te inteleg.
Pe mine personal, ma ajuta foarte mult sa creez. Dar ce implica procesul creativ - cum se desfasoara? Voi incerca sa va povestesc despre acest lucru, pe parcurs. Pentru astazi, va spun doar ca simplu, se dovedeste a fi uneori chiar mai complicat, datorita materialelor, ustensilelor care trebuie folosite... proceselor creative care implica anumite lucruri care iti reamintesc ca.. exista MCS 😅
🍏 Alimentatie / Stil de viata / Curatenie - solutii alternative, prietenoase si neinvazive
Privind retrospectiv, realizez inca o data, cat de mult se leaga problemele alimentare, de MCS. Toata aceasta experienta... care a depasit de mult, mai mult de jumatate din anii pe care i-am petrecut pe Pamant, m-a invatat si mai mult sa fac diferenta intre alimente si.... alimente. Sa fac... diferenta.
Nu imi imaginam, desigur, ca ma va restrictiona atat de mult. Incerc sa ma gandesc ca daca au fost si momente mai tensionate si le-am depasit, voi reusi din nou sa recuperez, incet-incet, cu rabdare, cu speranta, cu bunavointa si mai ales cu alegeri asumate si cu ajutorul oamenilor responsabili, sa ajung intr-un punct mult mai luminos.
Deviza mea a fost, este si va ramane: cat mai simplu, de sezon, local, natural. Pe mine, o singura abatere de gura altora, ca sa le fac pe plac, a insemnat inceputul unui cosmarel, din care tot incerc sa scap.
Daca am pofte culinare? Mai am, da... zilele trecute imi era pofta sa mananc ceva preparate de carne. M-am bucurat putin de mirosul care venea din vecini (uneori mai vin si mirosuri placute). Apoi mi-am reamintit cum erau produsele respective candva, cum sunt acum, am cantarit argumentele pro, cele contra si am ajuns la concluzia ca, si daca as putea sa mananc acele lucruri, sa ma plateasca cineva si nu as mai face-o. Impactul pe care il au astfel de produse in timp, nu se merita.
Cat despre curatenie, curatenia, dupa mine, este atunci cand aerul in casa miroase a aer (adica a nimic parfumat artificial - si prin asta inteleg si „alternativele asa zis naturale”). Nu stiu de ce curatenia a devenit in timp sinonima cu parfumat. ... Ba da stiu. Reclama, sufletul comertului.
🟩 Cati oameni, atatea povesti
Cand am descoperit site-ul asociatiei in 2010, am citit mai multe marturii ale persoanelor care sufera de aceasta afectiune. Imi mai amintesc doua - nu reusesc sa le gasesc (nici nu am timp, sau poate ca nu mai sunt disponibile din diferite motive. De curand am mai citit inca doua (una pe un blog, e posibil sa il fi salvat - o sa caut alta data si una in comentariile de pe acelasi blog, parca, comentariile disperate ale unei persoane care locuia singura, nu avea ajutor si nimerise intr-un apartament renovat cu produse care ii puneau viata in pericol... foarte ... tulburatoare acele mesaje). Si acum am descoperit si aceasta sectiune de marturii; Témoignages - sos mcs.
Din amintirile mele, pot sa va povestesc despre primul caz despre care am citit, care cred ca era chiar al persoanei care a pus bazele asociatiei, daca nu ma inseala memoria. Ideea este urmatoarea: o persoana fara probleme medicale, sanatoasa. Alaturi de sot, decide sa isi faca o cabana, intr-o zona frumoasa, parca de deal /munte. Odata instalati in noua locuinta, incepe sa aiba probleme de sanatate - tot felul de dureri inexplicabile, probleme alimentare, oboseala cronica ... ceva ce la consult medical si investigatii nu isi gasea explicatie, ca sa zic asa, sau justificare, daca vreti mai bine.
MSC este un inamic invizibil - nu se manifesta ca o alergie (desigur, uneori poate prezenta si manifestari clare, in cazul unor expuneri la substante care au astfel de efecte secundare, dar in mod normal, nu va asteptati sa vedeti cine stie ce ... semn, manifestari ). A ajuns sa ii fie prescris tratament pentru anxietate (oricum, cam asta e singurul tratament asociat si nu este pentru MSC, ci pentru anxietatea cauzata de acesta si care vine din faptul ca devi... nesigur. practic aceasta afectiune este extrem de imprevizibila ) si sotului ei i-a fost sugerat chiar, la un moment da, sa isi gaseasca alta nevasta. De catre medicul respectiv care a sugerat ca doamna era nebuna si isi imagina lucruri (dupa cum spuneam, unii oameni nu ar trebui sa practice aceasta meserie).
Suferinta era insa reala si stiu ca si povestea cum se manifestau crizele pe care i le producea expunerea la anumite substante. Pana la urma persoana respectiva a descoperit cauza problemelor sale (in produse folosite la tratarea lemnului si nu numai) si odata ce a schimbat mediul nociv, a observat o imbunatatire o starii de sanatate. Mi se pare ca a scris chiar si o carte, pornind de la experienta sa de viata, in care ne prezinta materialele de constructie nesigure si cu probleme. Din pacate, in ultima perioada site-ul a suferit mai multe schimbari si nu mai gasesc informatiile respective. Cu toate acestea, am descoperit o lista noua de carti interesante si sper sa reusesc sa iau macar o parte din ele/
🟢 Inspirate de voi
Suzana a mentionat in comentariile la articolul in care care vom aduna paginile de jurnal, cateva lucruri interesante si utile. Mihaela (MNiko) a venit cu sugestia ca aceste subiecte sa fie dezbatute in jurnal - o idee binevenita si pe care voi incerca, pe cat posibil, sa o implementez in aceasta rubrica a jurnalului.
Dupa cum ati putut observa, deocamdata am scris lucruri destul de generale, incerc inca sa ma obisnuiesc, sa imi cern ideile, sa completez cate putin, cate putin - sa creez un fel de sablon, pe care in timp il voi putea gestiona mai bine.. sper :).
Revenind la sugestia facuta de Suzana - cartea Medium medical - Anthony William. Despre autor, pot sa va spun ca am urmarit, acum cativa ani, in cadrul unui summit Flow, un curs oferit de el. Mi-am amintit, cand i-am vazut fotografia. Tot din amintiri - desi cred ca mi-am notat la vremea aceea cateva idei, intr-o agenda, dar nu mai stiu unde este - pot spune cate ceva: parca isi descoperise abilitatile in copilarie. Putea sa spuna ce tratament era necesar pentru o persoana, acele informatii primindu-le de la altcineva - de care era conectat. Interesant, nu?
Eu am o formare destul de stiintifica (familie de doctori)... asa ca sunt destul de sceptica. Nu pot sa imi formez o parere despre o persoana daca nu o cunosc cat de cat si offline, ca sa zic asa. Pentru ca atunci cand ma intalnesc cu cineva, sau vorbesc la telefon, sau chiar cu video (si mai bine) pot sa imi dau seama. Adica simt cumva intuitiv, cum este persoana aceea - vad dincolo de aparente. Si aici am multe povestiri, devenite in timp amuzate.
Sunt in aceeasi masura si foarte deschisa la existenta unor alternative la solutiile oferite de medicina alopata (care pentru mine ar fi, mai degraba, necesara in situatii de urgenta.. sau poate ca nu chiar!? mai stii?) . Cred ca oamenii au o mare putere de autovindecare (stiu acest lucru din proprie experienta) si mai cred ca sunt unii oameni care au puterea de a-i ajuta pe ceilalti sa se vindece - fie sa ii ghideze, fie sa ii sustina energetic si asa mai departe.
Ce nu prea cred... este ca ca exista solutii universal valabile. Un fel de diete minune, tratamente minune si asa mai departe. Oricat de naturale ar fi. Si asta pentru ca suntem foarte diferiti... unici, in felul nostru. Poate 90 la suta vor reactiona pozitiv la un regim x. Dar vor exista cu siguranta cel putin 10 la suta care nu prea... si va dati seama, aceste procente sunt extrem de relative.
Nu am citit cartea, mi-ar placea sa o citesc - cred ca as afla lucruri interesante. Nu ma pot pronunta in ceea ce priveste continutul, inca. Sunt mai multe carti scrise de autor si, practic, cea despre care mentiona Suzana era cea care facea referire la Vindecarea ficatului - Anthony William (momentan niciunul dintre cele doua titluri nu este disponibil, dar se poate accesa cate un pdf, ca nota informativa). Ma gandesc insa ca .... stiti, analizele cuiva cu MCS, sunt de regula in limite normale - adica nu indica vreo disfunctionalitate. Desigur, in timp pot aparea, prin uzura care se adauga (corpul traind mereu in regim de „aparare” nu prea are timp sa se regenereze, sa creasca, sa se vindece) tot felul de afectiuni asociate, declansate si cauzate de MCS. Iar ficatul, ei bine, el este laboratorul... si sufera cel mai mult din cauza interactiunii cu substante nocive. Acestea fiind spuse, ma gandesc ca ar fi o lectura cel putin interesanta, daca nu chiar si utila, multora dintre noi, care vor gasi solutii ce le sunt folositoare.
Deocamdata notez ideile - voi reveni asupra unor subiecte pe parcurs, atat cu idei si observatii proprii, cat si cu ceea ce veti avea bunavointa sa impartiti cu mine, din proprie experienta.
📗 Ce se spune / stie
Mai nimic... hahahaha. Ok, pentru astazi, am sa apelez la o carte ghid accesibila si publicului larg, despre care am povestit mai demult: vALLuntar - "Ghidul sanatatii familiei - Clinica Mayo".
Voi atasa ce este scris in aceasta carte (si sper sa reusesc pentru data viitoare sa gasesc in cartile parintilor... ceva - stiu ca au niste culegeri mari in care gasisem cateva paragrafe care spuneau cam acelasi lucru, dar ca idee).
In loc sa eliminam ce ne face rau, mai bine tratam simptome - ca asta stie medicina alopata. (Ma scuzati le tinem sub control cu pastile anxiolitice sau antidepresive - dar, intrebare intrebatoare, a citit cineva macar de curiozitate cu ce vin la pachet, cu ce efecte secundare mai precis, astfel de tratamente? Sau s-a gandit cineva ca poate unii dintre cei afectati de MCS, a se citi majoritatea, nu le tolereaza?).
❓ Stiati ca....
Popularii biscuiti populari au in compozitie cel putin doua ingrediente extrem de nocive (daca nu punem la socoteala si un al treilea - sarea iodata, sau un al patruluea - uleiul de palmier)?
„Metabisulfitul de sodiu (denumit și disulfit sau pirosulfit de sodiu) este un compus anorganic, o sare de sodiu cu formula chimică Na2S2O5. Este utilizat în principal pe post de conservant alimentar, având numărul E E223. Este utilizat și ca dezinfectant și antioxidant. (sursa)”
Despre el gasiti mai multe informatii in engleza aici. Eu am o carticica cu lista aditivilor (este publicata in 2012 si intre timp, multe elemente pe atunci verzi, sau portocalii, unele cu semne de intrebare, altele figurand ca sigure s-au inrosit - dovedindu-se periculoase). Se numeste Ghidul Aditivilor Alimentari - Corinne Gouget.
Inca de atunci, 2010-2012 (anii in care a fost publicata cartea in franceza, respectiv romana), E223 era rosu.
Prezentand „riscuri: alergii, tulburari diestive, iritatii ale bronhiilor, deficienta de fixare a vitaminei B1, stari de greata, astm, eliminarea calciului, deteriorari ale ADN-ului. De evitat!”
Am facut aceasta minunata descoperire (si legatura cu unele probleme de sanatate ce apareau cand consumam biscuiti) cand Dodo s-a umplut de rani, ca urmare a consumului de biscuiti populari. Doar eu am facut initial legatura dintre ei si problema lui si... s-a dovedit in final ca aveam dreptate. De atunci citesc mereu lista de ingrediente de pe produse si nu ma rezum doar la data de fabricatie si citit in diagonala. In plus, ma interesez sa vad cu ce „se mananca” diversele ingrediente. Si am facut multe descoperiri „interesante” care imi explicau neplacerile suferite ca urmarea a consumului de numite produse.
Ce mai remarcasem eu atunci, era prezenta Vanilinei. Un alt ingredient periculos pentru sanatate... despre care puteti citi mai multe, aici. Eu preiau doar urmatorul fragment de acolo „Doar 2% din cantitatea de vanilie folosită în alimente provine din surse naturale şi în concluzie 98% este vanilină ieftină, procesată chimic. Aceasta poate conţine şi alţi aditivi alimentari (E-uri).”
Si stiti cine consuma deobicei acest tip de biscuiti populari? Ei bine, in copilaria mea, se dadeau prin razatoare si se amestacau cu mar ras - un deliciu. Sau cu branzica de vaci.... copii. Sau batranii - in diferite preparate. Pentru ca biscuitii populari erau cei mai simpli, facuti din ingrediente cat mai putine si teoretic erau considerati sanatosi. Uitati-va singuri pe ingredientele listate acum....
Stie cineva o reteta care poate fi facuta in casa? :) Poate chiar cea originala... ar fi interesant si util.
💬 Motivational!
Unul dintre citatele mele preferate, care mi-a dat putere sa ma ridic de fiecare data... cand am cazut (mai cu ajutor - impinsaturi asa, hahaha, sau nu):
„ Our greatest glory is not in never falling, but in rising every time we fall.” Confucius
 |
| Credit foto |
Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 😊
10 comments :
imi place mult faptul ca ai decis sa scrii un Jurnal MSC.
Foarte interesante informatii... pentru mine care habar nu am despre aceste cercetari. Alimentele pe care le credem sanatoase, da... pot oferi surprize total neplacute, si in general, aflam prea târziu ce a fost, ce am mancat... Abia când apar consecintele acelul aliment nociv, incepem sa cercetam.
Problema incepe deja de la apa pe care o bem, de la aerul pe care-l respiram! Apoi... oricat ne straduim sa gatim bio, nu stim cu ce a fost tratat pamantul pe care au crescut legumele si cu ce a fost udat sau ce a zburat pe deasupra gradinilor. Garantie nu avem niciodata! Nici macar in propria gradina... Dar categoric, comparând alimentele semipreparate cumparate si mancarea gatita din produse cumparate in piata, de la producatori autorizati si verificati, tot este o mare-mare diferenta.
Uite, pentru urmatoarele "file de jurnal", eu sunt curioasa ce mananci tu, intr-o zi, cum este impartit numarul de mese si ce anume contin. Si de exemplu, as fi interesata sa aflu si retete folosite. Asta apropo de reteta de grisine pe care mi-ai scris-o si pe care vreau sa o probez - multumesc mult.
Pupici si imbtratisari ♥
@CARMEN iti multumesc mult :*
Da, suntem ceea ce respiram, ceea ce bem, ceea ce gandim, ceea ce mancam (si aici as adauga ca si ceea ce hraneste ceea ce mancam... pentru ca multa lume ignora acest aspect).
Din pacate nu prea poti avea incredere si mai este ceva. Multi oameni sunt bine intentionati dar uite, am vrut sa iau niste seminte de la o banca de semninte din Moldova care aduna seminte de la oameni in ideea sa nu se piarda. Am renuntat cand am citit faptul ca acele seminte suporta niste tratamente chimice si mai mult, se recomanda folosirea de azotat si alte ierbicide si pesticide. Pai multumesc... Pentru ce ar avea nevoie micii producatori de asa ceva (pentru ce ar avea si marii - dar deh, nu mai e ca inainte, cand vedeam oamenii curatand cartofii pe camp.. acum vezi `zapada.. oamenii sunt ocupati cu telenovele. :(
In fine....
Am retinut - vei fi probabil usor dezamagita :) - la ora actuala, cel putin. Dar voi scrie... cum sa nu. Impart cu drag descoperirile acestea - cred ca putem face multe lucruri din ingrediente simple, fara artificii multe, dar folosindu-ne de anumite trucuri. Voi povesti si despre cum am renuntat la anumite ingrediente fara de care, chipurile, nu ar fi iesit retetele. Si cu toate acestea, ies foarte bine, fara ingredientele respective....
Pupici cu drag 😘
Am citit aseară jurnalul tău și comentez abia acum pentru că picam de somn. Din păcate simptomele enumerate de tine le am pe toate, și analizele sunt bune. Mă rog, am probleme cu tensiunea de mult, e o trăsătură de familie, cam de 15 ani fac tratament. Dar celelalte m-au pus pe gânduri. Am sensibilitate la detergenți, .îmi curg lacrimi și se înroșesc ochii, cu mâncărimile aferente, mă mănâncă nasul și se umflă buza superioară dacă durează mult apropierea de detergenți. Și în magazine se găsesc tot mai greu cei fără parfum și pudră, am observat o trecere masivă spre detergenții lichizi. Care lasă o mâzgă îngrozitoare pe haine și în interiorul mașinii de spălat. Noroc că încă găsesc la DM. Și respir greu când simt clorul, in pandemie a fost un coșmar că la mine la serviciu se spăla pe jos cu clor, cu cât mai mult cu atât mai bine. Ordine de la conducere. Bine că am scăpat. Dar restul simptomelor m-au pus pe gânduri.
Aștept cu interes continuarea jurnalului, și sunt interesată și eu de regimul tău alimentar.
Mă bucur că împărtășești cu noi și acest aspect al vieții tale!
@fiordaliso eu nu mai suport deloc ce tine de detergent prafos. Dar inteleg perfect la ce te referi cand spui de mazga. Mai ales pe blugi - fereasca sfantul.. bleah. Cand nu gasisem inca varianta bio fara parfum, foloseam cea mai... prietenoasa varianta de pe piata - un persil pt copii. Puneam cat sa zic 5mm in capac? si diluam cu apa... si tot ramanea mazgosenie. Ce m-a mai ajutat a fost otetul, pus ca balsam - otetul te scapa de chestia a(evident, daca nu torni un capac intreg, hehe).
Am sa va las iar care este detergentul lichid pe care il folosesc eu (si ce alte variante am folosit eu/ sparintii/ sora mea). Orice varianta insa - otetul ca balsam face diferenta, protejeaza si intretine si masina de spalat. Si nu, daca pui clatire extra (eu am un program de 9 spre 15 minute ) nu se simte deloc. (fara clatire se simte putin, dar uscate afara, se duce rapid - si spune eu asta, care am un simt al mirosului mai puternic... ca sa zic asa).
Problema cu clorul.. ohohoh.. mai ales ca se folosesc acum niste produse care pe langa clor au si parfum si alte porcarii (vezi asevi ... ce cosmar. am ras cu Mami zilele trecute ca imi aparuse o reclama la copilarim pe facebook, in feed cu ”asevi face aerul curat in casa voastra” sau ceva de gen... adica il curata cu totul...mda).
Ma intristeaza faptul ca ai probleme pentru ca tot mai des aud aceste lucruri. Mi-am propus sa scriu in fiecare zi de luni.
Veti fi un pic cam dezamagite la capitolul mancare... Cel putin la acest moment. :))
Pup cu drag. Si multa sanatate 🤞 tin pumnii sa fie bine pe unde e nevoie sa mergi, adica sa fie cat mai putini factori stresanti pentru tine.
Se structurează bine paginile tale de jurnal. Și deși îmi pare rău să aud de problemele lui fiordalisă, mă bucur că doar prin aceasta pagina deja ajuti o persoană să-și îmbunătățească stilul de viață. Chiar dacă nu are fix aceasta afecțiune, deși e clar că are o anumită sensibilitate la substante chimice, experiența ta o poate ajuta ăn a găsi alternative la aceste produse de curățenie care sincer mă intereseaza și pe mine.
Mi-amintesc că am citit undeva candva de mult co daca mămica gravidă fiind folosește produce de curățenie în exces copilul va avea probleme de alergie. Nu știu căt e documentat sau nu și cât e coincidență la noi, dar întâmplarea face că fiind gravidă cu domnișoara cea mare ne-am luat apartamentul nostru și automat am făcut și curățenie temeinică înainte să ne mutăm. Pe la aproape 2 ani, fetei i s-au declanșat problemele de alergie și ea are si azi o anumită sensibilitate la unele mirosuri.
@MNiko cred ca toti suntem afectati mai mult sau mai putin de un mediu care nu este tocmai ideal (ca sa ma exprim elegant, haha), doar ca manifestarile nu sunt la fel si, de multe ori, nici macar nu se fac asocieri cu adevarata cauza a unor simptome (de ex era cineva imbalsamat efectiv si se plangea ca are greata si dureri de cap - dar nu facea legatura intre acel parfum absolut gretos, caldura de afara care il amplifica si starea de rau).
In plus, in timp, chiar daca la inceput nu pun probleme evidente, aceste substante afecteaza organismul. Il erodeaza (dar scrie si pe produse a se evita folosirea / expunerea prelungita - insa cine crezi, dintre cei care folosesc pufaitoare / sprayuri de camera ca si iau in seama acel avertisment). Produsele asrea au aditivi care mai dau si dependenta.. e un cerc vicios.
Ceea ce ai citit este adevarat. Asa cum te afecteaza pe tine mediul, imagineaza-ti ce inseamna pentru un copil care se dezvolta si este expus la diferite medii nocive. Problema este ca aceste produse considerate 'eficiente' uneori sunt si foarte toxice. Producatorii se acopera scriind avertismente pe eticheta (uneori trebuie sa iei lupa ca sa vezi), iar oamenilor nu le prea pasa daca sunt folosite de o persoana gravida. Ca sa nu mai zic ca viitoarele mamici sunt bombardate din toate partile.
Si stii cum e - oamenii isi cam urmeaza interesul. Daca ceva iti face rau e vina ta. Asa ca revenim la ideea ca trebuie sa avem grija noi de noi si sa nu ne bazam prea mult pe ce ni se spune.
Sper ca povestind sa gasim cat mai multe solutii, pe lange ceea ce va pot povesti eu - sigur ca, discutand vom face si descoperiri interesante. Si legaturi care poate ne vor ajuta sa intelegem mai bine de ce... si cum putem gestiona, repara...
Pupici!
Am o formatie tehnica si prin ai mei am fost conectata la chimie mai mult, dar si la medicina, mai pe dupa colt. Si mi-am format anumite idei, pe care autorul despre care ti-am zis le-a accentuat. As fi tentata sa spun din pacate, pentru ca inseamna ca in fond sunt mai multe necunoscute decat cunoscute. Analizele medicale de baza sunt... nu prea complete. Orice abatere te trimite catre alte si alte cai si analize.
De aceea nu mai cred decat in ceea ce simt. Despre chimicale scriem fluvii. Insa realitatea este cinica. Le gasim peste tot. Si din pacate lucrurile se schimba dramatic prin evenimentele mondiale si acest
subiect se agraveaza. Citisem candva un articol despre cancerul de ficat. Bolnavul nu avea voie sa utilizeze niciun fel de sapun-sampon. Doar apa si eventual sa se maseze cu malai. Ca sa ne facem o parere despre toxicitatea produselor cosmetice...
Mi-am adus aminte de o alta carte Secretul Autovindecarii
(sper sa fi reusit linkul) ce recunosc ca m-a bulversat putin, insa aspectele energetice ale vindecarilor sunt aproape imposibil de descifrat de medicina clasica ce se adreseaza corpului fizic, uitand ca noi suntem mult mai mult.
Oricum, personal cred ca a ne pune in ordine gandurile si a ne analiza perceptiile, este un debut necesar, oricat ar suna de simplist. Am convingerea ca ne putem gestiona inclusiv sanatatea schimbandu-ne abordarile, oricat ar fi de complicat aceste proces.
Pupici, draga Rux! Si in primul rand fara frici! Ele in sine ne blocheaza tot firul logic. 😘❤️
Felicitări că ai debutat cu "jurnalul" ! Sigur că a fost un "început", un "click"...
Contează enorm să ai discuții cu oameni care te văd "normală", care te scot cu mintea din mediul tău...iar muzica este o adevărată mângâiere pentru suflet ❤️
Să știi că și eu am uneori pofte...uneori mirosul apetisant al unei fripturi la grătar este atât de puternic ...mi-aduce aminte când ne ducea ticuțu la grădina-restaurant care îi plăcea, inclusiv cu muzică bună, unde ne servea cu câte o friptură, apoi dansam...vorba:"où sont..."
Visarea, joaca copilărească te ajută să fii ok 👍 sigur că și Kouki, cu iubirea lui dezinteresată, este un mare sprijin ❤️
Îți doresc să ai o seară liniștită 👍
Pupici ❤️
@Suzana ooh da. Chiar sunt. cu cat ai senzatia ca stii mai multe, de fapt realizezi cat de putine stii si cat bajbaie in fapt, medicina alopata.
ASta a fost unul dintre motivele pentru care nu am mai urmat facultatea de medicina. Ii respect mult pe medici (cei care se straduiesc sa ii ajute pe cei in suferinta). Dar cati mai sunt? Medici... si cati sunt, reprezentanti... medicali.. si cati sunt... doar niste oameni care respecta niste ghiduri (atat de relative).
Am vazut filmul secretul in nici nu mai stiu.. cred ca undeva pana in 2012, oricum. cam asa. Apoi am revazut Sandy Bell si am ramas uimita - toate mesajele din documentar se recaseau in animatie (si mi-au revenit in minte amintiri din copilarie din perioada cand vazusem prima data serialul animat). A reusit linkul dar momentan nu o au disponibila.
Cred foarte tare ca vindecarea energetica este un fapt real. Si sunt convinsa ca am blocaje.. energetice. Simt asta. Poti fi sigura ca schimbandu-ne modul de a gandi, fiind atenti in ce investim energie ne schimbam viata. Dar.. nu asa cum spuneai, exista un cinism in lumea asta - care invarte mizerii ce ne otraveste mediul. Si oricat am fi noi de zen, treaba asta, poluarea si stresul care pun presiune pe organism, tot ne afecteaza.
Uite. Am vazut un documentar despre un domn care nu manca si nu bea apa. Se hranea cu aer curat si soare. Si a acceptat sa fie studiat intr-un spital. O perioada indelungata a rezista fara sa manance, fara sa bea.. toate analizele erau ok. Dar apoi, au inceput problemele. era vorba de mediu - mediul de spital. Camera inchisa, aerul conditionat, recirculat, dezinfectantii si toate cele... Din fercire a plecat la timp si s-a recuperat ... reluandu-si traiul in mediul natural.
Iti puneam ca eu cred ca exista puterea de vindecare :). Uite, eu uneori pot genera o caldura la nivelul mainilor, al palmelor. Cand pozitionez mainile asupra unui loc dureros (de exemplu pe Mami o durea un muschi) acea caldura alina si face persoana in cauza sa se simta mai bine. Din acest motiv voiam intr-un timp sa invat despre Reiki (dar multe intamplari mi-au deturnat putin planurile, am mai multe carti puse pe pauza din acest motiv).
Da.. fara, desigur. Cred ca o sa povestesc si despre frica- sper sa nu uit, cate ceva in jurnal.
te pup 💟
@prietena-japoneza iti multumesc mult! :*
Ideea este ca eu nu ma consider bolnava - niciodata nu m-am considerat asa. Si, de fapt, atunci cand am conditii de trai bune, ca sa zic asa, nu am nimic. Am avut perioade in care, pentru ca am avut un mediu bun in jur, mancare cum trebui, timp pentru mine, si odihna.. fara stres, functionam perfect. Deci se poate.
Cu poftele am rezolvat-o simplu: aveam de ales intre a avea o clipa de placere a papilelor gustative si apoi o perioada de agonie :))))) si incertitudine, sau sa aleg ceva care sa nu imi provoace rau. Asa ca iti dai seama ca, pana la urma, era evident ca prefer partea care nu imi provoaca rau. :))
Si eu am cateva amintiri fabuloase la nivel culinar: cand am fost la Covasna si am mancat creier pane si chiftelute la Hotelul Bradu, sau mancare romaneasca delicioasa (de cartofi, de varza - lucruri simple, fara prostii in ele) la cantina spitalului de cardiologie de acolo (unde a lucrat Tati). Un gratar cu cartofi prajiti si salata de varza alba fenomenale la Sfantu Gheorghe... Dar stii? Treaba asta era inainte de 89. :))) Culmea, de dupa, am avut doar cateva experiente placute ca in rest... imi amintesc doar ca aveam nevoie de multa apa (care mai era si f scumpa) ca sa alunece mancarea pe gat. hahahahaha.
Pupici!! 💟
Trimiteți un comentariu