luni, 20 martie 2023

#04 Jurnal de MSC - Primul capitol -

 

💭 Cateva ganduri despre saptamana care tocmai s-a incheiat

Ma bucur sa ne revedem dupa inca o saptamana. M-am gandit ca un capitol sa aiba cinci intalniri - asadar, aceasta este penultima. 

Am incercat pe cat posibil sa scriu mai putin - nu prea imi iese, din simplul motiv ca ... asa comunic eu. Cand scriu... de multe ori scriu ca atunci cand vorbesc (cu paranteze, cu trimiteri etc). Asadar, nu as vrea sa devina obositor - eu ma resimt dupa fiecare fila si ma gandesc ca si pentru voi, sa cititi atata informatie poate fi la fel de obositor. Desi... am incercat sa fiu si amuzanta :)). Nu stiu cat am si reusit.

In acelasi timp - mi-a facut bine sa povestesc. Sunt multe lucruri pe care nu le-am putut face asa cu mi-as fi dorit - si acesta este, pana la urma, unul dintre motivele pentru care, uneori, lucruri pe care voi le faceti ca rutina, pentru mine sunt... nah, cred ca intelegeti la ce ma refer. 

Tocmai de aceea, ori de cate ori reusesc sa mai bifez cate o restanta, sa nu acumlez altele, sa nu dezamagesc sau insel asteptarile sunt foarte fericita. Si va multumesc pentru intelegere si prietenie (mai ales celor care au atata rabdare cu mine.. 😅🙏) Si incerc sa ma impac cu mine, pentru ca ceea ce nu iese, cum mi-as dori sau cand.. mai ales :)).

Ca si conluzie. Sunt recunoscatoare.

🔍 O privire spre ce a fost - cautand cauza/ele

Astazi despre cauza/ele pentru care nu am mai intrat in unele magazine - ceea ce poate fi destul de frustrant si imi ingreuneaza mult activitatea creativa, de exemplu. Este obositor sa fii nevoit sa „te cam scarpini pe dupa cap”, ca sa zic asa. Mai ales cand cauti solutii (care altfel ar fi la indemana) si te trezesti cu tot felul de fundaturi si piedici... Pierzi mult timp, consumi multa energie.. Cu toate acestea, sa nu credeti ca ma plang. Este doar o concluzie. Si.. daca stau sa ma gandesc bine, mai degraba e obositor faptul de a dezamagi. Cred ca aia e pana la urma. Si, trebuie sa recunosc, de cand cu asta, nu am mai putut sa fiu la fel de punctuala cum obisnuiam sa fiu.

Dar sa revenim la magazine. Si, pentru ca tot mi-am amintit de unul in mod special de curand, voi povesti despre el.... 

Jumbo - am fost o singura data, cand s-a deschis magazinul, in 2015. Inca de la intrare am fost coplesita de entuziasm - clar urma sa fie magazinul meu preferat, atat de bine arata intrarea: raion cu decoratiuni de Craciun inca de prin octombrie... la jucarii -  tot felul de lucruri interesante, de partea de craft, nici nu mai zic. Partea proasta e ca nu mi-am luat nimic atunci - eram in misiune, sa ii iau micului N, hainute. Si... aici s-a rupt firul. Te asteptai ca la hainute pentru copii sa poti cadea in capcana? Nuuuu. Cum sa poti sa iti imaginezi ca totul miroase acolo a ceva „uleios”. Pe mine la asta m-a dus cu gandul. La ceva combinatie de plantute.. cu uleiuri, deloc prietenoase, cel putincu mine, care se declansau mai ales la atingerea lucrurilor din acel loc. Practic, de atunci si pana la iesire, care nu era foarte departe, a fost ca ... iadul dezlantuit. 
Motiv pentru care am dardait pana am ajuns la izvorul din apropiere si am reusit sa ma spal pe maini - care imi erau de gheata (mai reci ca apa aia rece)... si mizeria aia de ce o fi fost, nu iesea. Tremurat, dardait, tot tacamul... si, bineinteles, factorul imprevizibil. Care se joaca cu nervii tai la greu. Pentru ca niciodata nu poti fi sigur ce reactie te mai asteapta si mereu trebuie sa fii cat se poate de „pregatit” pentru orice - pentru ca esti pe cont propriu. Interventiile din exterior, in aceste momente, sunt mai mult decat nedorite. 

Nu am sa inteleg niciodata mania asta de a trata / parfuma / pulveriza annumite substante pe ... lucruri. Cu atat mai mult, cand vorbim de haine de bebelusi. Sau in produse / jucarii destinate celor mici. Vrei sa ii obisnuiesti cu mirosuri diferite? Fa-o la momentul potrivit - adica atunci cand sunt florile de sezon / fructele si legumele de sezon. Oamenii au uitat care e sensul anotimpurilor, rostul sezoanelor. Pentru ca totul e la dispozitie.. oricand. Doar ca.... exista si un pret. Cam nimic din acel tot, nu este autentic. Iar rezultatul este ca simturile se pervertesc. Si uneori se considera ceva fals, ca fiind ceva adevarat (chiar vazusem un filmulet cu un copil care nu voia sa manance nu mai stiu ce, pentru ca el mancase numai variante din acestea perfecte de galantar - de ceara si cand a dat de alimentul natural, avea gust).

Acesta este unul dintre motivele pentru care eu, nu am mai fost niciodata in respectivul magazin (pentru ca, in cel mai fericit caz, puteam intra in raionul de decoratiuni / jucarii /craft, pentru ca apoi sa ma intorc si sa ies pe unde am intrat si cine ma acompania sa mearga la casa. Dar... go figure, asta nu se putea, cel putin atunci, era musai sa treci pe la casa - asta inseamna sa treci prin sectorul acela...ah, da si la casa mirosea (mai ca m-am gandit ca au dat cu uleirui esentiale ceva, pentru ca era acel sentiment de ceva in ulei... - si imi amintea putin de uleiurile eterice, dintre care am avut nefericirea sa intru in contact cu unul, odata).

Dar.. sa vedem partea buna a lucrurilor. la cate chestii simpatice si cu potential au acolo... mi-e ca daca as fi putut intra cand voiam si cand doream, mai ca dadeam faliment (cat despre struguri, pot sa fie si acri si dulci... oricum nu am mai mancat de mult.. haha).

💚 Balsam pentru suflet - „tratamentul” creativ / lecturi /muzica / hobbies.

Cand am inceput activitatea pe Copilarim, dupa „debutul„ cu margelit, ce imi placea tare mult sa fac... era grafica realizata pe tableta. Imi luasem un wacom Bamboo, de care aflasem prin intermediul unui joc: Ma-Bimbo. Imi placea sa intru pe joc pentru ca avea grafica interesanta (cu ocazia aceasta am intrat si eu sa vad ce mai este pe acolo, dupa fooooarte mult timp - uitasem si pe ce adresa imi facusem contul, haha). Personajul meu se numeste... DoraMinodora. Si, daca nu va suna cunoscut - probabil ca la vara o sa tot auziti de ea:). 

Revenind la tableta grafica (prima mea tableta, cu care m-am inteles foarte bine, dar care are o problema de conexiune acolo unde cablul intra in ea), imi este chiar dor sa fac iar grafica - sa desenez. Dar... nu mai am programul Photoshop (si nu stiu daca as mai putea sa il descarc prin ei, pentru ca vad ca au tot schimbat pe acolo, ca sa fie cat mai complicat posibil, haha, adica scuze - simplu) si... mi-ar trebui ceva mai mult timp pentru asa ceva.
Sper insa si imi doresc tare mult, sa reusesc cat mai curand sa misc ceva si in directia aceasta. As vrea sa fac grafica noua - pe vremuri faceam lunar... :))). Cu siguranta, timpul curgea mai lin. Faceam atatea.. :O.

Desenul - foarte indicat pentru sanatate. Ca alternativa - cartile de colorat (sau chiar si app-urile pe telefon, daca va amintiti am avut intr-un an, chiar de Calendar Advent, desene colorate intr-un app - parca in 2020, da: Calendar Advent Copilarim 2020).

🍏 Alimentatie / Stil de viata / Curatenie - solutii alternative, prietenoase si neinvazive

Pe pagina 🍏Bunatati🍏, am publicat in ultimii ani retele pe care le folosesc eu. Pe unele momentan le fac pentru ai mei (pentru ca nu mai tolerez anumite ingrediente, in principal). Am sa va las mai jos  doar retetele (pentru ca prinre retete  mai sunt si alte articole doar despre diverse preparate mai mult sau mai putin dulci.. haha, sau cu fructe /legume) si cateva vorbe despre ele. Si probabil ca voi lua pe fiecare fila noua de jurnal cate o pagina cu retete si voi scrie cateva cuvinte despre ele  - actualizari, sa zicem. 

Copilarim: Bunatati - 2010 -

Cele patru retete despre care voi povesti astazi, au fost publicate in 2010. 

  • Sote-ul de dovlecei, a fost pentru foarte mult timp, o mare bucurie pentru mine. Pana cand ... am avut o problema cauzata de niste „dovlecei trufanda” (adica printre primii aparuti, facuti la solar). Au fost cumparati din piata, de la persoanele de incredere de la care cumparam mereu (o familie mai mare care cu asa ceva se ocupa de foarte multa vreme). Nu stiu ce s-a intamplat in anul acela - ca a fost soiul, ca au fost alte lucruri, cert este ca am avut o reactie foarte urata la acei dovlecei, cu un gust interesant, amintind de ciuperca. Ulterior insa am inceput sa am probleme cu dovleceii in general (si cu siguranta unul dintre motive a fost ca, din neatentie, dovleceii problema au fost amestecati cu cei care erau ok... la prepararea mancarii, nu de catre mine - mi s-a mai intamplat si cu alte ingrediente care au fost amestecate sa patesc asa). Revenind la mancare, este delicioasa, dar momentan nu am mai incercat de mult, pentru ca nici uleiul nu mai e ce a fost, ori e imbunatatit cu vitamine, ori prea prelucrat.. nici nu mai stiu ce sa zic).
  • Fursecuri - Buni facea tot felul de fursecuri de acest gen, in functie de ingredientele de care dispunea. Noi nu mai folosim de foarte mult timp zaharul alb, dar poate fi inlocuit cu succes cu cel de trestie, brun, raw, neprelucrat (atentie ca este zahar brun obtinut din melasa prin mai multe procedee ... din sfecla, plus alte adaosuri).Unt iar nu mai folosesc din comert. Pot insa face ceva asemanator fara zahar cu smantana (adunata de pe laptele prins) - ies foarte bune (apropo, faina de la moara cu pietre, si laptele de la tara, daca puneti lapte in compozitia prajuturelelor, fac ca rezultatul final sa fie putin dulce in mod natural). Daca se vrea mai dulce - putina miere, putin gem, pe fursecuri, cand se servesc
  • Chec - iubesc checul dar nu am mai mancat de mult din cauza uleiului. Si a zaharului.. haha. dar mai ales uleiul - imi dadea senzatia de innecacios. Se poate inlocui cu unt (chiar va trebui sa incerc odata cu smantana sa vad ce iese). Dar reteta aceasta este foarte buna - fara praf de copt, fara arome (nu e nevoie de arome la prajituri daca puneti zahar brun, pentru ca el este aromat  natural).
  • Paine de casa reteta clasica, de la Buni. Nu prea am mai facut ... pentru ca prefer sa pun putin lapte la maia si aluat, in loc de apa. Si clar fara zahar.. :))). Dar asta e reteta clasica - foarte buna pentru post, de exemplu si, repet, fara zahar la maia. Creste si fara. 
Toate sunt retete pe care eu puteam sa le consum, cu modificarile necesare in timp - modificari cerute de ingredientele folosite. Cred ca as putea sa le mananc si acum pe unele dintre ele, insa am invatat sa nu fortez nota si sa imi ascult corpul si ma straduiesc ca atunci cand nu se poate, sa nu imi scada moralul (prea tare 😅). Fiecare pas, oricat de mic, e important. 

Apropo, cu siguranta nu regret absolut deloc ca nu mai pot manca chestiunile (semi)preparate din comert. Am avut ocazia sa mananc diferite lucruri pe vremea cand inca se produceau cum trebuie. Pot, bazandu-ma pe amintiri, sa fac diferenta intre ce am mancat si ce este acum. Cam 90% nu mai au nimic de-a face cu originalul. Nici daca nu as avea probleme acestea, nu m-as apropia de ele. Poftele nu imi justifica deloc faptul ca, pe termen scurt, mediu sau lung, pot pentru o bucatica de ceva, sa am de tras. Iar reclamele care te indeamna sa mananci ca vine pastila si te scoate din impas, ar trebui, in opinia mea.... cam interzise :)).

🟩 Cati oameni, atatea povesti 

Sa citesti despre felul in care MCS ii afecteaza pe ceilalti... este, cum sa zic? De fapt, cred ca este ceva ce ne uneste pe toti - faptul ca incercam sa ii ajutam pe ceilalti, dar ... nu prea avem ce face pentru noi. In sensul ca, in majoritatea cazurilor, nu exista nici macar un diagnostic acceptat. Puteti citi si aici (e o marturie din 2021, anul trecut, din Franta (Témoignage de Cédric). Cu alte cuvinte, din 2010, de cand am descoperit eu asociatia si pana acum... nu s-a schimbat nimic, in... Franta. Totusi... 

Esti pe cont propriu. Efectiv - unde sa te duci la medic? Cand acolo este, prin definitie, plin de chestiuni mirositoare. Nu ca nu s-ar putea fara (se poate..). Cand am descoperit eu asociatia aceasta, existau 3 (TREI) centre pentru tratament (adica spitale in care sa se poata primi ingrijiri pentru boli asociatie, nu pentru MCS, ci pentru boli asociate, sau pentru tratamente dentare, sa zicem... ). In lume. IN LUME. 

Si daca tot am amintit de aceasta marturie, am observat ca mai toti cei care au de suferit datorita acestei probleme, se confrunta intr-o mai mica sau mai mare masura cu brain fog. Un fel de ceata pe minte. Mie mi se pare destul de logic pana la urma (in general am incercat sa gasesc explicatii logice) - majoritatea factorilor declansatori sunt nerotoxine. (Neurotoxin | Definition, Examples, & Effects | Britannica). 

O alta caracteristica e ca la exterior nu se prea vede mare lucru (poate niste ochi holbati.. ca na... ne manifestam) dar la interior..... ohoho... Nu vreti sa stiti.

🟢 Inspirate de voi

Doua vorbe despre incredere. Ca multe produse le achizitionam mergend pe ideea ca producatorii castigasera increderera consumatorilor si aveau o reputatie buna. Increderea se castiga greu si se pierde, atunci cand este tradata. :)))

In 1998, am fost intr-o scurta vizita la niste prieteni care locuiau in sudul Germaniei. Si am descoprit un sampon super fain de la Schauma. Asa ca am devenit rapid super fan (erau doua variante pentru copii: cu portocale si cu capsune). Revenita in Ro, imi alimentam mereu stocul de la magazinul de peste drum. Si mergea totul perfect ... pana intr-o zi. Dupa ce m-am spalat pe par, m-a apucat o mancarime a scalpului de m-am clatit de vreo 10 ori pana s-a mai linistit. M-am uitat pe ambalaj din nou (fusese sigilat si eram sigura ca e in termen. Am comparat cu cel vechi, ingrediente la fel. Si totusi ... se schimbase ceva. Nu mai scria produs in Germania, ci produs in UE (prima pe stanga a doua pe dreapta si tot asa...). Nu este singurul caz - produsele difera si cred ca nu sunt singura care observa acest lucru. 
Acum nu mai conteaza. Galbenus de ou... ceai e galbenele - limpezit cu apa cu putin otet...👍. 


Tot in registrul acesta, pe incredere. Referitor la Nutella - am citit de curand niste lucruri interesante. Si le puteti gasi si voi accesibile pe wiki, parca. Ideea este ca ingredientele (reteta) difera in functie de tara!! Reteta initiala era cu alune si cacao. Acum sunt tari in care cantitatea de zahar este enorma. Si se foloseste mult de tot uleiul de palmier. De fapt, iata link-ul: Nutella - Wikipedia.
Alune de padure... cacao.. putin zahar brun. Un robot de bucatarie :))). 


📗 Ce se spune / stie

In timp ce cautam sa vad daca s-a mai stabilit ceva in legatura cu MCS (acum un an, sau doi - in ideea ca se prefigura ca voi ramane fara servici, ceea ce s-a si intamplat), am descoperit ca in 2016 fusese facuta o petitie catre Parlamentul European (de catre italieni), pentru a se stabili un cod de diagnostic recunoscut la nivel mondial.
Cand am inceput sa scriu in acest jurnal, am tot cautat acel act, dar nu l-am mai gasit. Am gasit insa un altul din 2011Interrogazione parlamentare | Codice di diagnosi per la sensibilità chimica multipla | E-011169/2011 | Parlamento Europeo (europa.eu) in care se cerea fix aceleasi lucru. Nimic mai mult, nimic mai putin, decat un cod recunoscut si acceptat astfel incat cei care au aceasta problema atat de invalidanta, pana la urma, sa poata avea un statut totusi, nu?
Si iata si raspunsul primit atunci: Interrogazione parlamentare | Answer to Question No E-011169/11 | E-011169/2011(ASW) | Parlamento Europeo (europa.eu)
Ceva de genul: sa se ocupe WHO. Si sa apara pe produse etichetate ingredientele. Si... cu ce il ajuta pe omul suferind asta?????? 

Revin! Am gasit si cererea din 2016. Nici nu stiti ce ma bucur ca am gasit-o. Oamenii incearca sa faca ceva - de ce nu se face nimic? (intrebare retorica) 

De ce nu se face nimic? Logic vorbind, daca s-ar face (si tineti cont ca treaba e veche de prin anii cinzeci - 1950... ), atunci s-ar recunoaste problema pusa de poluare si produse care abunda de ingrediente periculoase, dar aducatoare de profit (pe aproape toate planurile - adica minus sanatate, hahaha). Ar insemna ca mai bine de 90% din produse sa zboare de pe raft. Ceea ce nu se face (vorba aceea nu se scot ingrediente dovedite periculoase din produsele pentru copii, motivatia fiind pierderile economice.. cat cinism). 

Totusi, avem posibilitatea sa facem alegeri! Sa ne conformam, sau sa ne adaptam... Inca se mai poate.

❓ Stiati ca....

....  in foarte multe produse se gaseste E407 - caragenan

In 2010, atunci cand a fost scrisa cartea Ghidul Aditivilor Alimentari (Corinne Gouget), acest agent de ingrosare si gelifiant era cat se poate de portocaliu, si avea o descriere care umplea aproape o pagina intreaga. Sa vedem asadar ce se spunea despre el atunci:

„(...) derivat din alge rosii, incalzite la temperaturi mari si tratate cu anumiti acizi. Utilizat de foarte mult timp, acest aditiv era considerat inofensiv. Dar, in 1969, unele studii au demonstrat ca aces aditiv putea provoca la animale ulcer la intestinul gros, prezenta sangelui in urina si o incetinire a cresterii.(..)”

Inainte sa continui, as vrea sa va spun pe unde il puteti gasi. Doar cateva exemple: smantana pentru frisca, alte lactate, branzeturi, inghetata, mezeluri....

 -Acest aditiv ar putea provoca si alergii, slabirea sistemului imunitar, iar in cazul unor doze mari, diminuarea asimilarii mineralelor esentiale. Avand in vedere ca nu are nici o valoare nutritiva, nu ar trebui sa faca parte din alimentatie, cu atat mai mult in cazul bebelusilor. In Anglia nu este utilizat in laptele pentru nou-nascuti.”

Sunt curioasa - uitandu-va pe etichetele produselor cumparate, ati descoperit acest aditiv pe lista? Si daca da - in ce anume? Ce alti aditivi ati descoperit? (poate vreti sa aflati cate ceva despre ei).

Concluzia ar fi:

(...) conform unei cercetari, acest aditiv favorizeaza formarea tumorilor canceroase in intestine)*. Din septembrie 2007, in Marea Britanie, acest aditiv este considerat unul dintre cele mai periculoase**, putand fi clasat in grupa rosie.”

*Russell Balylock, Health and Nutrition Secrets that Can Save Your Life, 2002, pp188,196 
**MISSION POSSIBLE WORLD HEALTH INTERNATIONAL (mpwhi.com)

Sa reinvatam sa citim etichetele. Apropo - ni se spune ca produsul x este sigur pentru consum. la fel si y si z. Ca nu depasesc (individual) doza zilnica admisa. Dar... DAR! Ma intreb cata lume consuma doar un cubulet de branza / doar un iaurt / o inghetata  etc. Ca, apoi, daca tragi linie si aduni cantitatile din toate, s-ar putea sa cam dea cu... plus (uri).

💬 Motivational


Nu subestima niciodata, ceea ce poti face”.

De ce am ales acest filmulet? Poate il stiti - povestea unui veteran „condamnat” de un prognostic sumbru, care a gasit sustinere si si-a recapatat increderea in sine si... a reusit. 

Prognosticul poate sa fie nu tocmai placut - sunt tot felul de statistici pe care se bazeaza. In fine. Dar, sa nu uitam, ca fiecare dintre noi este unic si nu este musai sa bifam ce zice prognosticul. Nu degeaba exista „minuni” - oameni care au reusit sa se vindece miraculos, sau sa iasa din situatii ce pareau imposibile... Si daca exista macar o abatere de la „regula” - una buna, de ce sa nu tintim catre ea. Iar daca nu exista... de ce sa nu incercam sa fim noi... prima? :)

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”😊


14 comments :

CARMEN spunea... [Raspunde]

Draga mea, lectura aceasta este deosebit de placuta si interesanta. Nici nu iti face ganduri, cine vrea sa te citeasca, te citeste, cine se preface, scrie un comentariu superficial (si la mine sunt destui asemenea "cititori" indiferent cat de lung e textul postarii) si cine vine cu drag la tine, citeste orice si oricat, pentru ca asa sunt "discutiile" intre prieteni.
SiHelmut are pielea capului sensibila si acum foloseste un sampon din Tea Tree (irritated scalp shampoo), e foarte incantat ca a descoperit ce ii trebuie.
Eu nu am probleme, pot folosi orice, prefer seria John Fieda sau Kerastase.
Produse semipreparate nu folosim, se stie cu cat este un produs mai pre-pregatit, cu arat este mai ne-natural.
Mancare sanatoasa si apa de izvor (noi cumparam Saskia, cotata de testul pentru protectia consumatorilor ca foarte buna).
Soarele si plimbarile in natura sunt foarte importante deasemenea.
Te pup draga mea. Numai bine 😘💞 un start bun in primavara ❤️

fiordaliso spunea... [Raspunde]

Ahhh Jumbo, incep cu Jumbo pentru ca am auzit atatea despre acest magazin! Nu am fost niciodata la Jumbo, desi m-ar incanta cu siguranta, poate cond o fi disponibil on-line fac si eu cunostinta cu el. Cel mai aproape de mine este cel din Oradea si eu merg anual in Oradea, dar cum nu practic turismul pentru shopping... pas.
M-am intrebat si eu de multe ori de ce nimic nu mai este cum era candva. Imi amintesc foarte bine dezamagirile pe care le-am avut cand au inceput ai nostri sa vanda marcile romanesti, in anii 90. Printre cele mai mari au fost Napolact si Poiana. Nu sunt eu mare fan lactate, dar sana de la Napolact chiar imi placea. Cand eram studenta erau in Cluj doua "localuri" daca le pot zice asa, unul era chiar langa Universitate, se numea Sana. Se gaseau sana, iaurt (doar de Napolact la sticlele alea de sticla) si ceva cornuri si impletituri. In pauzele dintre cursuri mancam des acolo, si studenti si profesori. Ceva mai incolo era Miorita, acolo era oferta mai diversificata, se manca in picioare la o tejghea (de-aia nu dadeam prea des pe acolo, nu imi place sa mananc in picioare si toate acele tejghele mie im vin pana la nas 🤣) si era vesnic aglomerat. Mai era unul de fapt, vizazi de Casa de cultura a studentilor, se numea Spicul. Toate trei au disparut pe la finalul anilor 90, a aparut tot cam pe atunci Mac. Unde am mancat o data si mi-a fost de ajuns. Cand s-a vandut Napolactul in primul rand au disparut ambalajele de sticla si au aparut cele de plastic, si au anuntat ca schimba retele cu unele proprii brandului cumparator. A scazut enorm si calitatea zic eu, gustul a fost brusc foarte dferit si nu in bine. A, si s-a lungit incredibil termenul de garantie. Pe mine m-au pierdut de clienta in acel moment.
Poiana era o ciocolata care imi placea, la fel s-a vandut, a aparut cu alt ambalaj, cu alta reteta, calitatea incomparabil scazuta dar pretul mai mare. Noua ciocolata trebuia mestecata, nu se mai topea in gura. Asta mie imi zice ca nu mai continea unt de cacaco, sau cel putin era ff putin. Pe urma s-au schimbat tot mai multe, pana si pufuletii teoretic atat de simpli sunt total diferiti. Apropo de Napolact, pe iaurturile lor nu sunt scrise ingredientele. Am gasit pe net niste fotografii cu ambalaje de ciocolata din anii 80, termenul de garantie era de 15 zile.
Produsele de sezon... pana te-am cunoscut pe tine am crezut ca sunt ultima fosila care nu mananca rosii iarna. Si toate celelalte, dar na, parca rosiile sunt cele mai ravnite la noi. Oricum nu ma crede nimeni. Ca fapt divers, aveam o colega care cumpara zilnic o rosie si un castravete/ardei la munca, si zi de zi se plangea ca nu au nici un gust. Zi de zi ii ziceam "nu le mai cumpara" dar ea continua. Asa face si acum dar nu mai sunt eu cu ea. Si chiar nu inteleg de ce. Prefer muraturi, o salata de sfecla sau de varza, masline in locul "trufandalelor" scumpe si fara gust, pline de orice in afara de vitamine.
DoraMinodora, bine te-am gasit! Sa zic ca si la mine e in plan? Zic, dar nu vreau sa renunti tu la ea din cauza asta. Am iubit foarte mult cartile, le-am citit pe toate dat eu o am pe cea cu Pestemamaligaprapadeste. O sa vorbim de carte in privat, chiar ar fi interesant sa o folosim amandoua!
A trebuit sa iau antibiotic cateva zile, si sa iti spun ca am citit prospectul si continea rosu cosenila? Dar pastilele sunt verde cu galben! Oricum nu vad de ce au nevoie sa fie colorate.
Puterea vointei poate sa fie imensa, dar din pacate nu multi au asa determinare. Dar da, am vazut si eu exemple incredibile, ii admir pe cei care au atata vointa.
Mie una imi plac articolele tale lungi, ai vazut ce comentarii lungi imi provoaca? 🤣😘

Suzana spunea... [Raspunde]

Am redeschis tabelul si am introdus postarea. Am mai invatat si asta. Revin pentru comentariu mai tarziu!
Pup!😘❤️

Suzana spunea... [Raspunde]

Daca tot ai vorbit de uleiuri. Utile sunt doar acelea care au punctul de fumegare ridicat. Uleiul de floarea soarelui prin prajire, devine toxic. Ca si untul. Mai putin gheea. Cele sa zicem mai bune: de masline, de samburi struguri, de cocos.
Eu nu suport sa citesc sau desenez pe tableta. Bine, ca oricum am una atat de veche, ca pana deschid ceva, adorm. Si nu intentionez vreo investitie de acest gen.
Ai citit atatea, insa ma intreb pe masura ce te adancesti intr-un astfel de studiu, ce mesaj transmiti tu creierului?
Ca ai ceva. Poate ca mesajul ar trebui schimbat. De genul unei afirmatii pe care sa o rulezi non stop, in sensul unei stari de sanatate perfecte. Sunt variante destule. Combinat cu mantra mantrelor, 'aum'. E doar o parere. Insa nu vad ce ai avea de pierdut. Si ideile lui Antony depre alimente.
Atunci cand vorbesti prea mult despre o problema nu faci decat sa o perpetuezi.
Mi-am notat ceva, insa nu mai stiu din ce carte. Metoda ROST : Respira - Observa - Surade - Taci.
Respiratia o combin cu ideile lui Dispenza.
Cam atat pentru moment.
Mesajul despre tabel il poti sterge.
Pupici si o saptamana linistita! 😘❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@CARMEN iti multumesc mult! :)
Ma bucur ca a gasit un sampon bun!
Sa stii ca si eu am folosit Kerastase (am avut perioade de timp in care am folosit inclusiv parfum... da chiar uite poate scriu data viitoare. sa imi notez.). Si Klorane aveau niste produse super faine.

Soarele si plimbarea... ah mi-e asa de dor de ele - sper ca anul acesta sa ma pot bucura din nou de ele... am rabdare :)).

Iti multumesc tare mult!! Sa fie :* Azi am vazut ca incep sa inmugureasca si arborii.. Salcia din spate cel putin :D.

Pupici cu drag!!

copilarim spunea... [Raspunde]

@fiordaliso si eu astept site-ul ala online :))))). Si e tot in cosntructie. Pfff. Macar de as stii ce si cum mai este, ca as trimite pe ai mei la sigur. Dar nu stiu.

Vai.. ce produse lactate bune erau si la noi. Nu mai vorbesc de cele din copilarie.... Dar si pana sa se vanda Lactag-ul.. Mergeam la Bucuresti cu untul, laptele, sana.. iaurtul dupa noi. Sau branza de vaci :)))). Dupa... No Comment.
Si apoi am avut Bradetul.. dar in ultimele dati untul se incapatana sa aiba acelasi gust dulceag ca mai toate (de lapte praf..hahaha).

Da... vai cu ciocolata. :)))) Cand a aparut Metro si am vazut ciocolata de menaj eram in culmea fericirii... cand colo o uleioseala la greu... Nimic de-a face cu ce stiam eu a fi ciocolata.

Ai dreptate si cu lactatele si cu ciocolata (si eu sunt o fosta dependenta de ciocolata.. ca sa zic asa, adica mancam la greu).

Facem club! Fructe si legume de sezon :)))). Serios insa.. care mai e bucuria? Si pana la urma, cu mici exceptii (cel putin sper sa fie si acele exceptii) majoritatea acestor produse sunt lipsite de vitamine si aport energetic (din cauza tratamentelor si iradierilor ca sa reziste )- nu o zic eu.. ci specialistii in domeniu.

Really? si tu cu Dora? pai e super. Super tare:D. Ma bucur!!Nuu.. nu renuntam niciuna. Si daca mai vrea cineva, fie binevenit. :) Chiar ma gandesc sa facem si ceva cu o poveste aleasa (la toamna).

Da eu ce sa zic de Calciu lactic (cu tacul lui si ce o mai avea) care era sa ma faca sah mat.. in loc sa ma faca sa ma simt bine? :))).
Apropo... e un antialergic care are albastru nu stiu de care interzis in mai multe tari... Noaptea mintii...de ce sa fie frate cu coloranti si aspartam si alte porcarii nu stiu. In fine...

Da.. uneori te simti coplesit. stiu. Insa cand nu ai de ales.... tz... iti zic ca unoeri si eu voiam o pilula magica :)) de fapt voiam o bagheta magica, un nas magic ca al samanthei.. :)) ma degraba.

Am vazut :))) Pup cu drag :D

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana iti foarte multumesc!! Calculasem ca ar fi si azi:)) mereu ma incurc cu zilele pe care le arata tabelul..
Dar il lasasem deschis ca sa il pun la urmatorul tabel - oricum iti multumesc :)!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana da - este foarte interesant subiectul uleiuri. :)

Ah - dar tableta aceea nu este o tableta ... gen telefon mai mare. Este ca o foaie de hartie doar ca de material ca si laptopul care se conecteaza la laptop. si am un creion la ea special. Am avut si tableta din aceea - o foloseam pt poze (eu nu mi-am luat niciodata telefon mobil - absolut toate le-am primit... hahahah inclusiv cele special luate pt mine - de fapt am inca telefonul in care am si cartela. e din 2004).

Ah nu... tocmai asta e. Nu ii transmit creierului acest mesaj. Eu in mod normal nu ma gandesc nicioadata la asta si ma comport normal. De fapt sunt perioade intregi cand uit de aceste inconveniente (au fost ani in care nu am avut cine stie ce probleme -comparativ cu acum). Daca vrobesc acum despre acest lucru e doar pentru ca.. nu stiu, amajuns intr-un moment in care simt nevoia sa explic de ce nu pot face anumite lucruri, ca si ceilalti. Pentru ca poate oamenii cred ca sunt neserioasa. Si chiar nu sunt. In plus e mai bine sa se stie.. cumva, ca sa evitam anumite situatii.

Ceea ce spui tu, fac de ani de zile. Si merge ca altfel nu as fi aici. Totusi.. e vorba si e un medi pe care eu nu il pot controla. Nu direct. imi pot imagina lucruri bune si frumoase ca sa le atrag.. dar...na, mai sunt si altii care isi imagineaza lucruri, nu doar eu.. stii ce zic? :).

Nu este in primul rand practic pentru mine sa ma asociez cu o afectiune (observa doar ca evit sa ii zic boala.. haha). Daca ar fi sa ma fi luat dupa prognostic cand am aflat prima data despre ce este vorba.. :)) ohoho.

De fapt, dupa ce am aflat, nici nu am mai cautat.. - Am facut ce facusem si pana atunci instinctiv. Si asta m-a ajutat mereu. Dar! Motivul pentru care am vorbit si vorbesc despre (cel putin in ultimul timp) este ca anumite comportamente chiar imi fac rau. Stii... cand te calca cineva te faci ca ploua, rabzi un pic sa salvezi aparantele ca asa ai fost educat ... dar pana la urma il faci atent.. ca nah.. :)). Desi pe el nu il afecteaza, pe tine.. da.


Iti multumesc pentru carte - o voi pune pe lista. Eu am inceput sa citesc cartea lui Gregg. Codurile Intelepciunii. Este foarte interesanta.

Pup cu drag

ps: nu sterg :*

Stef Rof spunea... [Raspunde]

Deși ai scris despre o grămadă de subiecte, până la urmă am ajuns și la mesajul scurt dar foarte motivant. De fapt, citatul, e cheia a tot ce-ai scris tu aici, altfel rămâneam cu un gust amar, nu că n-ai avut dreptate în cele scrise, dar înțelegi tu despre ce am vrut să spun. Felicitări pentru răbdarea de a scrie despre atâtea teme!
O seară liniștită îți doresc!😇

copilarim spunea... [Raspunde]

@Stef Rof ma bucur ca ti-a placut citatul. E puternic nu-i asa? :) Iti multumesc pentru rabdarea de a parcurge ditamai romanul - mai ales ca stiu cum este cand suntem presati de timp :).
O saptamana minunata in continuare iti doresc :D

MNiko spunea... [Raspunde]

Recunosc că uneori mi s-au părut lungi aceste file de jurnal, dar am dat via pe mine că sunt prea obosită sau că nu am timp să citesc pe indelete. Mă bucur să aflu informațiile pe care le pui aici indiferent cât de lung sau scurt este articolul.
Am avut si încă am magazinele mele preferate de craft. Sincer mi-e dor de cele din Brasov ( Galeria Creativ și Kaleido). Ambele au si online, dar eu nu m-am împăcat cu online-ul mai ales după ani de zile în care le-am colindat raft cu raft. Aici ... am o librărie ângă scoala fetelor și ...Jumbo. Cel mai ades cumpăr de la raftul de reduceri.
Încep să înțeleg cum se manifestă acele episoade ale tale, am experimentat ceva asemănător azi cu o domnișoară care a reusit să toarne apă de toaletă pe ea. Efectiv nu suport persoanele care se împarfumează exagerat.
În ceea ce priveste hainele, eu si în ziua de azi spal hainele inainte de a le purta, mai ales pentru fete.
DoraMinodora și LunaBetiluna. Stiu ca erau niște desene animate cu ele. Dar nu prea le cunosc. Am uitat de ele. Dar mi-au plăcut mereu numele lor.
Arata delicios retetele tale. Înțeleg că ingredientele tale devin din păcate din ce în ce mai puține. Sper ca totuși să găsești alternative.
Schimbarea reteleor este ceea ce urăsc și eu cel mai mult. Ei motivează că pentru îmbunătățirea rețetei. Eu din contră mă vait ca de ce trebuie înbunătășit ceva ce e bun, că la ei îmbunătățit înseamnă de cele mai multe or modificat și uite asa ceva ce îți era bun, devine un pericol. Am pățit cu ceva alimente în special.
Îmi place mult citatul. Niciodată nu o să știi cât poți face/duce până nu încerci.

copilarim spunea... [Raspunde]

@MNiko chiar au fost lungi (mi-a luat ceva timp sa scriu, sa mai sterg (ca era si mai mult.. haha).Recunosc ca am scris si in afara zilei de luni, cand imi mai venea cate o idee, in draft.
Va trebui sa ma gandesc la un format mai pe scurt pentru capitolul 2.
E altceva cand poti intra si vedea pe raft. cu totul altceva. Iti imaginezi cred, cam cu ce mare arta ma scarpin eu ca maimuticile pana cand reusesc sa imi mai iau cate ceva de craft :))). Daca mi-ar placea sa pot intra in magazine pt shopping, ar fi cele de craft si jucarii :)))))

Oh Doamne.. da... sau sa vezi ce placut e cand stai in casa si intra pe la usa, sau chiar si prin fisurile din pereti (alea micro...).
Radeam la un moment dat - stii, e ca la glumele cu Trabantul. Il recunosteai dupa coada de fum :))) (in paranteza fie spus, conta mult amestecul ulei benzina - Tati il facea asa de bine ca la noi Trabantul nu a avut niciodata coada..). Doar ca acum simti de la capatul strazii ca apare Ariel, Parum nu stiu cum... stii? :)))
Nu e deloc flatant sa te simta cineva dupa detergent/balsam/ parfum. Ar tebui sa fie abia perceptibile cumva - in ideea de mister, mai degraba.Sau asa am invatat eu.. „pe vremea mea, maica” :)))))))

Si noi la fel. E un obicei bun. Si sanatos :). Uneori le spal si d emai multe ori :))) asta e partea a doua, in functie de magazin.

Luna Betiluna si Dora Minodora sunt doua papusi albastre - personajele unei carti aparute prin 80, scrisa de Anamaria Smigelschi (3 povesti). Acum recent, paralela 45 a mai scos si o patra poveste (si a republicat si celelalte trei povesti, dar separat). Initial voiam sa fac cu ele provocarea - dar am fost nevoita sa aman pentru una in lunile de vara (cand salvam carti, haha) Si mie imi plac mult numele - le foloseam eu si Ralu la joculetul despre care am scris.

Ma adaptez. Eu chiar ma adaptez :)). Vreau nu vreau. Mi-ai dat chiar o tema interesanta sa reiau putin retetele si sa fac preczari in ceea ce le priveste. Si iti multumesc.

Da - la produse ne-au facut la favoruri in ultima vreme (de care ne puteam lipsi atat de bine). Mai si dau vina pe consumatori.. ca ei cer sa tina parfumul mai mult sa fie mai concentrat bla bla bla. Si la fel si la mancaruri.. ca ulei cu vitamine adaugate, ca faina imbunatatita.... Si asa distrug si produse care erau ok si sanatatea oamenilor..

Imi amintisem de ceva amuzant - in legatura cu schimbarile.. si de cat am chicotit pe infundate cand scriam mai sus, am uitat ce era :))).

Ma bucur ca ti-a placut citatul si iti multumesc pentru rabdarea de a parcurge informatia :*!!
Pup cu drag!!

prietena-japoneza spunea... [Raspunde]

Cel mai bine este atunci când te împaci tu cu tine...cu ceilalți este altceva, și eu am probleme de adaptare...dar încerc să fiu politicoasă și zic că "atât poate, ce să facă ?!" și îmi văd de ale mele...pe mine au început să mă obosească magazinele mari, nu-mi plac cozile...fiind la țară, mă bucur că pot să scap de asta...merg la cumpărături când știu că ceilalți au cam terminat cu asta... și eu spăl lucrurile noi, după cumpărare, toate au un miros specific...greu de găsit alimente nepoluate... nu am probleme dar uneori pot mânca cu drag o mâncărică pe bază de dovlecei, și uneori nu (acum trebuie să o arunc pe ultima pentru că nu a mers...., fără să înțeleg de ce - o gătesc la fel...dar gustul final nu seamănă...)! ...sora mea mi-a adus produse făcute pentru ei și sunt altfel decât cele făcute în UE adică pentru ceilalți !...
Acum, eu cred că fiecăruia îi "spune" cel mai bine propriul corp ce este bun pentru el și ce nu...nu sunt adepta violenței dar uneori, după cum observ la francezi, chiar și cu bătaie nu se schimbă ceva...😃
Pupici cu drag ❤️👍

copilarim spunea... [Raspunde]

@prietena-japoneza da, ai dreptate. Si uneori, cel mai greu poate fi s ate impaci cu tine. Pentru ca de mici suntem facuti sa credem ca nu suntem cum trebuie, insuficienti, nu suntem „perfecti”, nu suntem ... in general. Comparatii peste comparatii si tot asa.
Iar treaba asta distruge esenta, sufletul si odata cele sufera, apar si bresele si se instaleaza si afectiunile „fizice” vizibile.
Ma intreb daca nu cele invizibile nu sunt si mai conectate de suferinta sufletului. Pana la urma..
In fine..
:)

Si mie tot cand nu e aglomeratie imi place sa fac cumparaturi (chiar si acum, online, prefer ori sa fiu pe faza la inceput de promotii... ori daca am pierdut startul.. la final, daca mai e ceva - dar cand se dau bataliile alea de pui in cos si te trezesti ca se epuizeaza stocul.. e obositor).

Exact asta ziceam si eu... la miene e chiar deprimant cand din cauza inconstientei unora mi se reduc mie posibilitatile de a ma hrani. Si fac treaba asta - de exemplu eram la piata cu Mami si era unul care amestecase 10 rosii de la tara cu rosii car luate de la engros.
Am patit (pe cand nu ma afectau chiar asa rau) ce spui tu cu niste caise. Cu gust de medicament. Vorba aia, in Constanta, unde in copilarie era patria caiselor, piersicilor, strugurilor si pepenilor... asa ceva? Numai „strainezuri” (lol) si ce gasesti local sa fie... chimizat la maxim sau, oricum, cu semne de intrebare. Trist.

Da - calitatea este diferita intre tari (chiar si in UE - aceleasi produse.. mai ales la alimente si produse consumabile - de curatenie ca sa zic generic ...ca la haine, e cam la fel). Ma deranjeaza ca nu se scrie exact de unde si cum. Dar! daca citim etichetele, ne putem face mai multe idei (consider insa ca sunt destul de incomplete - de ex ar trebui sa specifice clar ce parfum de ex, sau ce provenienta au unii aditivi ca acidul citric - natural/omg/sintetic etc).

Nu se schimba .. nu. In Franta se lupta cu sistemul de multi ani (din 2010 stiu eu de mcs...iti dai seama) si inca oamenii sunt tratati ca si cand ar fi nebuni si bagati pe tratamente care ii imbolnavesc si mai rau ... si asa mai departe. E trist - si ca sa ma refer strict pe subiectul mcs. Ei au oricum de foarte multa vreme probleme pe partea de sanatate (citeam recent despre Sud si incidenta problemelor de sanatate asociate folosirii de produse toxice in agricultura - prin asta inteleg insecticide, ierbicide, pesticide.. etc).

Pup cu drag!! :*

Trimiteți un comentariu