Never Forget [Take That]

Yuhuu!!

Pentru ca este duminica, e muzica. Lol. Inainte erau desene animate... ma gandesc ca, la vara, sa le regasesc un loc in programul meu - pentru ca mi-e chiar dor. Incet, incet.

So... primul super concert pe care l-am vazut la Tv (in afara de imaginile din cel organizat de MJ la Bucuresti, la care ar fi trebuit sa merg, deoarece - nu mai stiu cum- castigasem bilete, dar bine ca nu am fost ca era o nebunie) a fost unul difuzat pe RTL2 (la emisiunea Bravo - oare o mai fi.. lol? - prezenta Heike Makatsch) - Take That la Berlin. Dar nu imi mai amintesc exact anul (stiu doar ca trebuie sa fi fost prin '94, ca parca in '95 a fost dat afara Robbie.

Eu sunt mare mare fan... creativitate [yup creativitate, nu alteva; stiu uneori aparentele inseala - si ca un facut mie mi-au fost lipite de-a lungul vietii o multime de etichete cu care nici macar daca as face eforturi supraomenesti nu as rezona, but.. trecem peste]. Si unul dintre visurile mele era sa imi fac o formatie foarte creativa si pusa pe sotii...- cand eram mici, faceam niste show-uri foarte simpatice in spatele blocului [ nota - pe atunci habar nu aveam eu de concerte si alte chestiuni de gen, ascultam muzica de desene animate si, desigur, "clasici" de pe vremea alor mei si ce se mai dadea pe la Steaua fara Nume - ha!]. Asa ca atunci cand am vazut respectivul concert am fost in culmea extazului vizual, amuzament fara masura si alte de-astea...

Entuziasmul meu poate fi receptat insa gresit. Luat drept altceva. Dar despre asta, intr-un episod urmator muhahahaha 😜.

Revenind la concert... imi amintesc si acum cum mi-am pus Telefunken-ul langa televizor, am dat sonorul tare si am incercat sa inregistrez macar audio... zicandu-i [in gand] de dulce pendulei care se tot baga in seama din juma in juma de ora. La final m-am ales cu vreo cateva minute de banda... pentru ca nu stiu de ce, dar aparatul meu se gasise taman atunci sa se blocheze [ retrospectiv, as fi putut parea putin disperata in acel moment, desi motivele - tehnice - erau de alta natura decat si-ar fi putut inchipui un necunoscator in ... natura mea imbarligata - da, stiu, am un umor foarte aparte, ca sa me exprim elegant; probabil ca deja v-am pierdut si nu mai stiti cand vorbesc serios si cand nu... dar, eu una ma amuz teribil revazand cu ochii mintii firul evenimentelor.. haha. ]

In fine... dupa o perioada a fost redifuzat concertul si de data aceea am putut [ cu mult ajutor de SUS, pentru ca am reusit sa fac legatura intre tv - vcr - cablu tv - pc.... cu doar 5 minute inainte de inceperea concertului, fara vreo cunostinta tehnica, dupa ce tata ma lasase cu un morman de cabluri si fara vreo carte care sa imi spuna macar cu ce.. se mananca, sau daca se mananca, chestiile alea ] sa imi inregistrez pe caseta video concertul [ doar ca la acest moment nu am pe ce viziona casetele pentru ca un tip de la cablu a avut bunavointa sa imi strice aparatul - cand nu eram acasa a dat buzna pe usa si, pana sa ajunga mama sa vada ce face, a smuls cablul din spatele video-ului, fara a cere permisiunea, distrugandu-l, ca sa schimbe cablul lor. Yup.. nu mai stiu ce firma era, si nici nu mai conteaza - am descoperit dezastrul cand m-am intors acasa si am fost furibundaaaaaaaaa 😡 degeaba insa].

Ce de amintiri... pai na, ca sa fie in ton cu melodia.. never forget de unde vii... nu? Haha.

Versuri (via):

We've come a long way
But we're not too sure where we've been
We've had success we've had good times
But remember this

Been on this path of life for so long
Feel I've walked a thousand miles
Sometimes strolled hand in hand with love
Everybody's been there

With danger on my mind
I would stand on the line
Of hope and I knew I could make it

Once I knew the boundaries
I looked into the clouds
And saw my face in the moonlight

Just then I realised what a fool I could be
Just 'cause I look so high I don't have to see me
Finding a paradise wasn't easy but still
There's a road going down the other side of this hill

Never forget where you've come here from
Never pretend that it's all real
Someday soon this will all be someone else's dream
This will be someone else's dream

Safe from the arms of disappointment for so long
Feel each day we've come too far
Yet each day seems to make much more
Sure it's good to be here

I understand the meaning
Of "I can't explain this feeling"
Now that it feels so unreal

At night I see the hand
That reminds me of the stand
That I make the fact of reality

Never forget where you've come here from
Never pretend that it's all real
Someday soon this will all be someone else's dream
This will be someone else's dream

We've come so far and we've reached so high
And we've looked each day and night in the eye
And we're still so young and we hope for more
But remember this

We're not invincible, we're not invincible, no
We're only people, we're only people
Hey we're not invincible, we're not invincible
So again I'll tell you

Never forget where you've come here from
Never pretend that it's all real
Someday soon this will all be someone else's dream
This will be someone else's dream

Never
Never forget babe
Never pretend that it's all real
Someday soon this will all be someone else's dream
This will be someone else's dream

Never
Everybody sing, oh, baby
Never
No never
Never forget, oh, no
Someday

Never
Everybody sing this song
Never
Someday
Come on
Come on
Everybody
Everybody
Everybody
Everybody
Everybody

ps: Pe atunci nu stiam, dar acesta urma sa fie ultimul clip alaturi de Robbie (si penultimul al trupei daca nu ma inseala memoria) pentru ceva timp.