luni, 9 aprilie 2018

T: Cozonac cu nuca

Buna!
Se faceam ca eram in 2013, prin mai (pe 16, lol) si mi-am propus sa fac primul meu cozonac (cap-coadă, fara ajutor) si nu oricum - ci documentat, ca sa apara in Revista Atelierul. Fara repetitii, fara cosmetizari... Si desi am mai pomenit eu deja despre isprava, m-am gandit ca n-o fi bai, acum in zi de sarbatoare, sa ne bucuram impreuna de un tutorial (ca la capitolul bucatarie am somat si probabil o sa o mai fac o vreme).


Se ia bunaoara o poza nemaiparuta pe blog (yup, noroc ca am facut mai multe atunci, ca acum nu ma repet... aproape deloc), in care se aseaza ingredientele si anume:
Pentru aluat
♥ 500 grame făină
♥ 12,5 grame drojdie prospătă
♥ 150 grame zahăr
♥ 125 ml lapte
♥ 5 ouă
♥ 75 grame unt (sau 50 grame unt şi o lingură cu ulei)
♥ o linguriţă rasă – sare
♥ ulei pentru uns tava
Pentru  umplutură
♥ 25 nuci măcinate
♥ 2 linguri de cacao
♥ 150 grame zahăr
Cu mentiunea ca, de cand cu vitamina D, uleiul din imgine a fost inlocuit cu altul. Si zaharul alb, cu brun. In rest, cam la fel jucam.

 
Primul pas - maiaua:
Din făina cernută în vasul în care urmează să frământăm se pun într-un bol 3 linguri şi se face o scobitură la mijloc. Se adaugă drojdia sfărâmată – în acest caz 125 grame drojdie proaspătă. Se toarnă puţin lapte călduţ pe făină şi începem să încorporăm făina cu drojdia şi laptele (din care continuăm să turnăm atât cât este nevoie ca la final să obţinem o pastă asemănătoare cu smântăna grasă). Odată ce am obţinut maiaua (la mijloc în poza de mai sus) o punem la loc călduţ, acoperită, să crească (îşi va dubla volumul).
Dupa cum spuneam. În timp ce aceasta era preocupata sa creasca si sa creasca si sa creasca, am topit zaharul in lapte. Pus laptele pe foc mediu si amestecat frumusel (atentie sa nu fiarba laptele, doar sa fie caldut). Nu am poze de cand am facut acest lucru, dar se poate observa rezultatul in craticioara din stanga jos - reper lingura de lemn, in imagile de mai jos, cand executam o alta etapa.

Si anume... ouale: doua intregi și doua galbenusuri. Plus sare. Asezate deasupra unei craticioare cu apa calda se bat cu mixerul bine pana devin o crema consistenta. Acum mixerul meu din imagine e aproape istorie... si eu am folosit mai mult telul. Oricum astea sunt amanunte.... Suneam cand am scris prima data tutorialul ca puteti folosi cele doua albusuri pentru alte proiecte culinare si sugerasem bezelele. De exemplu.

Crema-i gata. Si untul e topit (v-as arata poze din etapa topirea untului, dar ma tem ca sunt atat de neclare, incat nici eu nu am fost prea sigura in prima instanta de ce am pozat exact (lol). Asa ca vom trece la poza de grup cu totul pregatit:

Si acum, dragii mei, pregati-va sa ramaneti intepeniti. Sufleteste sa va pregatiti, vreau sa spun. Pentru ca, inevitabil, cel putin la inceput, cam asta se intampla. ramai cu mainile fiate in coca, coca se tine bine de vas si tot asa... :))). Eu stiam deci ce ma astepta si, in mod surprinzator, am trecut cu bio proba. 

De la stânga la dreapta, pe rândul de sus un ou pentru uns (la final), laptele cu zahărul topit, crema de ou; pe rândul de jos: untul topit în crăticioară, maiua crescută şi făina.

Evident nu am poze din timpul acestui proces amblu cunoscut sub numele de „framantare” - dupa cum spuneam mainile mele erau prozoniere, dar am cu produsul „finit”:

Si iata care sunt pasii parcursi (prea bine i-am prezentat deja) pentru a ajunge la rezultatul dorit:
Se face în mijlocul făinii o mică adâncitură şi se adaugă crema de ou. Se omogenizează cu făina, turnându-se puţin câte puţin din laptele cu zahăr. Se adaugă maiua şi continuăm să omogenizăm compozitia, amestecând cu o lingură.
După ce se încorporează toată făina şi coca este frământată bine, adică se ia de pe mâini, nu rămâne lipită (şi aici aveţi nevoie de puţin ajutor să vă ţină cineva vasul pe loc, pentru că altfel până obţineti coca bună riscaţi să rămâneţi lipiți de cocă şi ea lipita de vasul în care frâmântaţi… hihi) se adaugă treptat untul topit. Acesta trebuie să fie călduţ şi se adaugă puţin câte puţin, pe măsură ce intră în aluat. La final, coca se va desprinde de pe mâini, dar nu va rămâne uleioasă.
Aici vă trebuie puţină răbdare şi mai ales, odată ce începem să adăugăm grăsimea, nu se mai frământă în forţă, ci în ideea de a integra în aluat untul topit ( sau untul şi uleiul în cazul in care optaţi să folosiţi unt şi ulei, eu am folosit doar unt – vezi lista ingrediente).
Si iata coca, inainte sa o pun la „crescut”. Cand o vezi gata e asa bine.... Parca uiti cu totul („parca”) cat ai fost de lipit de ea, ca un prizonier. Intre timp am gasit o alta reteta care nu implica atata „lipire” si framantare. Ar fi ideala daca untul nu ar da pe dinafara (de prea mult zer, sau apa, sau ce-o fi). Despre acesta vorbesc.

Dupa care pregatim amestecul de nuca macinata, cu zahar si cacao. In forma de mai sus am copt cozonacul (asa am putut vedea foarte bine si daca este gata :D - fiind transparenta. Si oul l-am folosit pentru uns.... Dar sa ne intoarcem la aluat.


„Norocul incepatorului”, vorba aceea, a crescut si tare mare si frumos s-a facut! Aluatul desigur. Si eu am rasuflat putin usurata, pentru ca deh, mai urma si examentul de coacere... Pe care trebuia sa il ia cu brio. Dar pana acolo.... Am impartit, am intins, am pus frumos umplutura... Ok, deci pe rand. Am impartit in trei cantitati egale amestecul de nuca, zahar si cacao. Am impartit si coca tot in trei parti egale. Dupa cum bine stiti, sau daca nu afalti acum, coca se intinde cu mana (eventual puteti unge mana cu putin ulei daca e cazul). Tu intinzi, ea revine. LOL, ca in desene animate. Se lasa suficient spatiu pe margini, se ruleaz si se asigura bine capetele. 

Eu am pregatit un cozonac impletit din trei astfel de rulouri. Dupa ce am terminat de pus umplutura si facut cele trei suluri, a venit vremea sa le asez sa mai creasca un pic si in vas. Vas pe care inainte l-am uns cu putin ulei. Le-am impletit frumos si a iesit asa ceva:


Acum, domnul cozonac impletit deja statuse la crescut (initial fusese mai firav) - si a venit timpul sa il ung cu ou. Cuptorul era pregatit ( la treapta 4, preincalzit... asta cred ca inseamna la 150grade).

Asa ca, l-am pus la cuptor. Regula pe care o stiu de cand eram mica: nu se deschide cuptorul mai devreme de 15 minute. Dupa 25, deschidem usa (de la cuptor) si incercam cu o scobitoare sa vedem daca este gata. Aici emotii cat casa... Din fericire scobitoarea a iesit fara aluat pe ea si cozonacul arata....


Si a iesit si foarte bun. El impletit, eu impleticita.... A trebuit sa rup repede un coltisor (spuneam si in articolul din revista - nu folositi un cutit cand este cozonacul cald; de fapt ideal ar fi sa se astepte ca el sa se raceasca.. :D).


Si... dupa cum spune vorba veche, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. :)
Sarbatori fericite!! 🐇

5 comments :

Suzana Miu spunea... [Raspunde]

Multumim de reteta! O sa incerc sa compar cu cea propri si eventual mai intreb! :D
O zi de Sarbatoare draga Rux, plina de idei aromate si luminate!
Pupici!

CARMEN spunea... [Raspunde]

Esti grozava! FELICITARI! superba postare! Pas cu pas descrisa, o reteta atat de necesara! De Pasti sai de Craciun, orice gospodina vrea sa impresioneze placut familia. Acum niciuna nu are motiv de teama, dupa ecplicatiile si fotografiile tale cu siguranta va reusi orice incepatoare.
Te pup si te imbratisez. O saptamana frumoasa sa ai 🌝

CARMEN spunea... [Raspunde]

Buna Rux,
constat ca acest articol nu are inca niciun coment... sper ca nu a disparut comentariul meu...😔

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana Miu :*

Bine, trebuie sa tii cont de faptul ca am scos romul si coaja de lamaie (primul pentru ca esentele astea sunt oribile, al doilea pentru ca lamaile sunt toate tratate.. lol). Dar chiar si asa e foarte aromat si gustos.
Doar ca eu nu am mai facut de mult si nu am mai facut nici varianta simpla.

Te pup cu drag :*!
Sarbatori linistite <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@CARMEN <3 ma bucur mult daca e de folos <3!!
:D
Nu a disparut, doar ca eu am comentariile moderate si nu apucasem sa intru sa le autorizez.
:)

Imbratisari cu drag si din partea mea :*!!! Azi si maine e inca sarbatoare (as fi vrut sa fie si maine liber... poate poate reuseam sa ies si eu la o plimbare scurta ca nici ieri si se pare ca nici azi nu am noroc la acest capitol - in schimb ma "huruie" neincetat un aparat de tortura de la vecini... macar de sarbatori sa fi luat si el pauza... efectiv e .. ca picatura chinezeasca).

Puuup

Trimiteți un comentariu