marți, 5 noiembrie 2019

#15 Femeia minimarket - Sayaka Murata (CDL)


Buna!

Imi pregatisem de duminica seara filmuletul si urma sa scriu luni textul.. apoi am primit o veste si am mutat pentru marti articolul. Nici nu mai stiu ce sa scriu... Ma uit la mine, cea de duminica... cea mai bogata cu un suflet.

Am inchis comentariile la articolul de ieri - sa ma iertati, dar nu stiu. Sunt sensibila la sintagma "sa-l/o ierte" - nu o suport. Asa ca imi cer scuze. Nu va suparati pe mine... va sunt insa recunoscatoare si va multumesc pentru toate gandurile bune indreptate catre colegul meu.

Cat despre carte - am povestit in cele ce urmeaza:


Daca aveti ocazia sa o cititi, sper sa o gasiti si voi interesanta si sa va placa. Am fotografiat in cele ce urmeaza copertele, ca sa le vedeti si voi si... doua fragmente din carte, din care am "extras" si citatul:




Iata si citatatul ales:
"(...) oamenii care cred despre ei ca sunt normali fac un hobby din a-i judeca pe cei considerati anormali."
Femeia minimarket - Sayaka Murata


📚 
Cartea a aparut la editura Polirom si eu am cumparat-o de aici.
Pe pagina Repertoar puteti gasi cele mai recente (din decursul ultimiilor 5 ani) lecturi ale mele [ despre cateva am scris deja ]. Daca v-ati dori sa povestesc despre ceva anume din acea lista, dati-mi de stire si ii voi acorda prioritate ✅.
Pana la urmatoarea  noastra intalnire de la acesta rubrica  va doresc lectura plactura. Daca veti scrie si voi despre carticica voi crea cu drag si un tabel pentru a reuni impresii pe marginea ei.

📚📚
Acest articol este inscrisin tabelul gazduit de Zina pe minunatul blog cu Povestiri pe scurt, in Serialul ”Citate favorite”. 😊

Ja ne! Pe curand!!

Actualizare: La cat de bramburita am fost, am uitat sa va las link catre articolul de unde am aflat despre carte, pentru ca asa veti avea mai multe piese din puzzle si va veti putea face o idee si mai buna despre ea :). Il gasiti aici.

20 comments :

Suzana spunea... [Raspunde]

Nu stiu daca prinzi programul 6TV, dar chiar am auzit ieri un comentariu legat de aceasta 'placere' a unor semeni ai nostri de a-i 'diseca' pe ceilalti, daca acesti ceilalti nu sunt dupa tiparele lor. Fiecare suflet are unicitatea lui, oricare ar fi ea!
Interesanta carte. Vad ca absorbi astfel de autori. Apropo, sper ca japoneza continua! :)
Pupici si o saptamana frumoasa! <3

Diana spunea... [Raspunde]

Cred ca mi-ar placea cartea! :)
Pasajele alese au ceva teribil de amar pentru cei care "se cred normali". :))
Dada, intre constatare si judecata e o diferenta - si e una mare. Candva, am citit ceva scris de un prelat (nu mai stiu ce confesiune) si el a dat un exemplu cu un om beat vazut pe strada. Unii spun: "betivul" (acestia judeca omul "pe de-antregul"), altii spun: "omul e beat" (acestia constata o stare de fapt din acel moment).
Te las cu bine! Pupici cu drag! <3

Articolul de ieri l-am citit abia azi... :(

ina02s spunea... [Raspunde]

Sa speram ca nu-i judecam pe altii. :) Interesanta cartea. Pupiciii

Stef Rof spunea... [Raspunde]

Nu, nu, nu ai de ce să te scuzi, cel puțin am simțit intristarea ta și îmi dau seama cât de tris este, și mereu mă mahnesc când aud că pleacă dintre noi oameni atât de tineri și cu inimă bună :(
Dar mă încăpățânez și cred că ei nu au plecat, ci doar si-au luat un pic de concediu :)

Ps. Deapre fragmentele din carte mi-au adus aminte de anii mei din copilărie în care cei care se credeau "normali" dădeau cu pietre după mine, un copil mic, bolnăvicios, sensibil și slab, iar ei vlăjgani, aroganți, increzuti și cu lipsurile de rigoare ale bunului simț..
Cam asta am înțeles eu și cam așa erau anii mei în primii ani de școală, în special mersul și venitul de la/și înspre școală era un calvar pentru mine, și mereu mai bine rămâneam eu sing pintre ultimii, sau plecam primul, măcar să scap de cei puternici și "normali", eu un ciudat al clasei..

Boon, mi-am notat cartea și se va afla la lista de asteptare lângă ate zeci de cărți, sau cine știe, poate îi voi da prioritate :)

Iar citatul este unul cât se poate de real, din păcate, cu cei care ei cred că este musai să creadă toată lumea ca ei, sau să fie ca ei, măcar că cei mai mulți sunt pe dos în conceptiile lor..

O ziii bună îți doresc și trimit gânduri bune și mă bucur ca ai împărtășit cu noi, așa ne putem îmbărbăta și susține reciproc, ca intr-o familie :)

Ella spunea... [Raspunde]

Am vrut doar sa-ti trimit o îmbratisare calda si sa-ti spun ca viata poate fi foarte nemiloasa uneori!
Nici mie nu-mi lace chestia cu "sa-l/o ierte" … ce a fost de iertat a fost atunci cat a fost în viata!

Asa cum scrie Stef, "mă bucur ca ai împărtășit cu noi, așa ne putem îmbărbăta și susține reciproc, ca intr-o familie!" Si are perfecta dreptate!

Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

CARMEN spunea... [Raspunde]

draga Rux, am vazut ca nu pot lasa comentariu si am inteles... big hug

despre carte, zau ca o voi cauta. Tare interesant pasajul ales aici pentru articol! Lumea e plina de "normali" "anormali" si animale - la propriu si la figurat... Intrebarea este: unde este granita? cine este in masura sa o traseze?!
Te pup 😘 O zi frumoasa sa ai. salutari lui Kouki de la Leo 🐾

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana nu am TV :D. Adica am si imi mai vad reflexia in el cateodata cand il privesc :)).
Japoneza e ca si Trabi. Pe butuci :)))). Tot incerc sa ma lipesc de carti dar momentan am nevoie de ceva care sa nu ma oboseasca si mai tare. Asa ca ma delectez cu lecturi (sa stii ca se citesc usor, cel putin mie mi se par asa ca un balsam cartile scrise de autori japonezi, sau chinezi - cam tot ce am citit eu din repertoar a curs frumos).
Dar nu ma las - cu japoneza :P.
Pupici cu mult drag <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana si eu cred. E interesanta desi pare intr-un fel monotona. Pare un subiect banal, totusi realizezi chestii pe care le facem zi de zi fara sa le (mai) observam...
Asa e.. amar, dar. Societatea face multe victime, din pacate.
La exterior incearca sa para "normali", dar pe dinauntru se surpa... si se pierd pe ei. Si unii dispari, de tineri. Oameni buni si frumosi. si singuri.
Da.... asa este - foarte buna constatare. Una este sa spui ce vezi si alta e sa incepi cu etichetele. :(

Imbratisari cu mult drag!

ps: ma simt neputincioasa - as fi vrut sa pot face ceva.

copilarim spunea... [Raspunde]

@ina02s cred ca nu e atat de greu sa nu depasim linia.
Ma gandesc asa: vezi o tinuta nepotrivita. Poti sa te amuzi de ea. acum pe bune, nu e nimic rau. Poti sa observi situatia respectiva ca e ridicola.. Dar mai poti sa nu razi si sa nu fii rautacios in ceea ce priveste persoana care o poarta. Sa nu o jignesti...
Cred ca asta ar fi linia.
E chiar placuta si interesanta. Pup cu drag :)

copilarim spunea... [Raspunde]

@Stef Rof sa stii ca si eu fac la fel (uite ceva comun la berbeci). Nu e ca si cand as nega, dar pentru mine chiar asa e, ca si cand ar fi plecati undeva doar ca .. na doare. Oricum asta merge atunci cand nu traiesti langa persoana respectiva zi de zi. Cu Dodo nu a functionat - stiu ca nu era o persoana, insa pentru mine a fost si ramane un copil si ceva mai mult.

Felul in care te tratau tine si de educatie. Copiii absorb ce traiesc si ce ii inconjoara in primii 7 ani de viata. Lor li se pare normal ceea ce traiesc si ce vad la modele din jurul lor. Daca parintii rad de cei pe care ii considera mai slabi si le pun etichete, asa vor face si copiii. Din pacate. :(

Eu cred ca erai super ok :). Dar stai linistit ca si eu am fost si cu siguranta mai sunt printre cei considerati ciudati :))). Dupa parerea lumii. Era o perioada in care eram si entuziasmata de treaba asta - nimeni nu reusea sa ma vada asa cum eram eu de fapt. Ma amuzam (asta in copilarie). Acum nu mai este amuzant, chiar deloc. Nu sunt nici infantila, nici proasta cum zic unii... confunda bunul simt si bunatatea cu alteva. Apropo de stampile si etichete. Aparentele astea... nu e bine sa judeci pe altul. Punct.

Multumesc mult pentru gandurile bune si sprijin <3.

copilarim spunea... [Raspunde]

@Ella iti multumesc din suflet. Faptul ca ati intredptat un gand bun catre colegul meu inseamna enorm. Pentru ca a fost nedrept totul. In fine...
Imbratisari cu mult drag si din partea mea . Multumesc mult de tot :*

copilarim spunea... [Raspunde]

@CARMEN <3. Multumesc mult! :*

Cred ca granita este faptul ca poti rade de o situatie creata, dar sa nu o faci cu rautate. Adica na.. daca ma vezi imbracata in unicorn roz pe strada poti sa razi ca e amuzant. Dar fara rautate, fara a judeca, a pune etichete si a cadea in capcana aceea. Asa ma gandesc eu - si ne trasam singuri granitele.

Uite sa iti povestesc la ce ma refer. O persoanaX vede pe altcinevaY si incepe: vai ce rau arata Y, e de varsta mea si ce sleampata si ratata... pfoa, pai cand eram elevi avea note bune si uite acum. bla bla bla bla.

Dupa un timp aceeasi persoanaX care a spus chestiile astea si altor colegi si prieteni, afla ca cea pe care o barfiseY si judecase avusese o situatie grea in familie si se lupta sa supravietuiasca si ca.. nu mai e.

Si afla ca Y nu mai e mai ales din cauza rusinii si a presiunii pe care o avusese de dus datorita barfei si rautatii de care se facuse chiar X responsabil.

Desigur pare un caz extrem - dar din pacate e foarte intalnit. Pentru ca daca sufletul sufera, se imbolnaveste si trupul... Si oricat ai fi de piara, cand auzi mizerii despre tine si familia ta.. si rautati ... suferi.

E o carte frumoasa - imi place cum se termina. :)

Pupam cu drag <3! Ne pregatim sa iesim la .... intuneric :)))


Zinaida Strinu spunea... [Raspunde]

Suflețel frumos, nu fi trist! Așa i-a fost scris, draga mea.
Mă bucur enorm că recomandarea mea a funcționat și ai citit cartea. https://povestiripescurt.blogspot.com/2019/06/CF-112-femeia-minimarket.html
Pentru fiecare dintre noi, anormalitatea proprie e normalitate. Că nu se încadrează în conceptul de normalitate al altora... e problema lor.

Seară frumoasă, Rux!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Zinaida Strinu Doamne, stiam eu ca am uitat ceva! :)
Ieri seara cand am scris pe fuga textul (aveam pozele partea de final si filmul gata si ramasese textul celalalt) nu mi-a mai fost mintea la nimic si am uitat.

Si eu ma bucur ca am gasit-o si am reusit sa o citesc (revin la ideea ca literatura japoneza se citeste in general, cu mici exceptii, usor - eu o percep cumva firesc, nu ma oboseste).
multumesc mult!!
Imbratisari cu drag <3

Stef Rof spunea... [Raspunde]

Da exact, eram ciudat în mintea lor, iar faptul că eram mai emotiv, retras, tăcut și bleg, asta pentru ei era ca o anomalie. De multe ori mergeam acasă plângând că îmi murdăreau sau rupea ceva pe la ghiozdan sau uniformă și o intrebam pe mama că ce tot au cu mine că doar eu nu le fac nici un rău și nu mă amestec în treburile lor, iar uneori aveam tentația să arunc cu aceeași monedă, însă mama îmi spunea tot timpul să le dau pace că singuri se vor calma și se vor plictisi de mine și mă vor lăsa în pace..
Și așa era, uni se linișteau iar alții nu, dar nu îmi mai păsa..
De cele mai multe ori eu și colegul de bancă care la fel semănam leiţi la cumințenie (doi berbecuţi tacuţi), nici nu ne părăseam banca în pauză pentru că "ceilalti" făceau tot felul de boacăne și ne temeam ca nu cumva să dea vina pe noi, iar bad Boys aveau pică pe noi că vezi doamne, ăștia ne pârăsc, ăștia au tot note de 10 la purtare etc..

Da, așa este, și așa ar trebui să fie, să ne avem ca frații, să nu ne judecăm absolut deloc pentru că nu suntem perfecți..
Toti avem defecte intr-un fel sau altul, numai că nu toți sunt de aceeași părere cu noi..

Noi mergem înainte și încercăm să ne vedem de ale noastre și pe cât posibil să îi înțelegem și pe ei, așa cum ai spus că văd probabil și își antrenează cugetul cu ceea ce este in familiile lor..

O Seară Liniștită !!!



copilarim spunea... [Raspunde]

@Stef Rof multumesc mult, la fel :) !
Sunt ceva studii care spun treaba asta cu mediul in care traiesti - dar intr-un fel e si un pic logic ca... aia vad, aia fac. Mai sunt si exceptii, desigur :).

Laura spunea... [Raspunde]

Imi pare rau. Si eu m-am intristat cand am auzit de moartea prematura a unui coleg de generala (tata a doi copii). :(

Spor in tot ce faci!

daurel spunea... [Raspunde]

Se pare ca barfim mai mult despre cei pe care-i consideram ca ne pot tulbura confortul. Batranii ii barfesc pe tineri care ocupa locurile in autobuz, la serviciu ii barfim pe cei care lucreaza mult, dar si pe cei care lucreaza (anormal de) putin...
Toate cele bune!

P.s.

copilarim spunea... [Raspunde]

@Laura multumesc tare mult, sa fie! :* La fel :D.

da ... e foarte trist... :(

copilarim spunea... [Raspunde]

@daurel s-ar putea spune ca barfim atunci cand ceva ne face rau... daca judecam persoana respectiva. Adica... ma gandesc ca daca zic cutare e iresponsabil ca tine motorul pornit la masina in parcare si impute efectiv tot bulevardul este o observatie. Ca asta poate vedea oricine.
Acum referitor la tramvai... Chiar ni s-a intamplat odata o chestie. Veneam incarcate, eu si o prietena si trebuia sa ajungem unde stateam - ea operata in talpa, eu cu ditamai papornitele. Am luat bilet si ne-am ocupat cate un loc undeva pe la mijloc (deci nu in fata unde sunt locuri pentru varstnici, mamici si copii etc. Si a fost o persoana de varsta a treia care s-a suit si a inceput sa ne vorbeasca cu o alta pe noi doua - nu s-a legat de alti adulti. Si sa ne faca in toate felurile - chiar m-a deranjat pt ca eu deobicei ma ridicam s cevam locul dar atunci efectiv nu ma puteam misca si prietena mea la fel cu piciorul. E foarte urat sa judeci pe cineva si sa il bagi in aceeasi ala cu cei needucati. Uneori chiar sunt situatii in care nu poti sa faci gestul pe care deobicei il faci - in plus erau suficiente persoane odihnite, fara bagaj, in acel auutobuz. Dar ne-a vazut asa mai fara aparare si si-a varsat naduful pe noi.

Numai de bine si bune sa avem parte :)

Trimiteți un comentariu