vineri, 18 noiembrie 2022

La odihna.... unii dintre noi.


Uitati-va la ei... cazuti la datorie... Bine, Rukkusu o fi obosit tot privind, de la locul ei, de pe masa, caci foarte implicata in activitati nu a fost. Sa zicem ca zanul Kouki a obosit sa fie atat de pieptanat, hranit (un pic de covrig pentru Kouki), iubit, prind la cotitura si imbratisat, studiat... pupat:)) (mai nou) - ba azi de nimineata, cand a venit micul H la el, au avut si o mica tranta :))) - de data asta, cel care a luat contact cu solul a fost micul H, dar nimic grav, ba chiar nostim. S-au imbratisat imediat.

Am zis insa sa profit sa sa ii pozez asa istoviti (ca au si spalat, au facut si covrigi de doua ori si pizza si mamamliga si.... un puzzle 3D impreuna cu Micul H...  vorba aia.. obositii de ei! Au stat pe margine... mai mult). Asta e casuta pe care am facut-o cu micul H. Se numeste Capra cu 7 iezi. Foarte simpatica a iesit (H are deja experienta de data trecuta - azi a reusit sa rupa un pic gardul ca s-a incapatanat sa impinga el :))) - era apoi ca un mielusel si l-am impacat ca i l-am reparat eu. Tzzztzzztzzz.... 

Mi-e un somn de nu va vad. Si ar trebui sa mai schimb si apa la testoase, sa le hranesc, sa fac ceva rapid si pentru mine si Buni.... dar mai ales sa termin macar un dragon, daca nu chiar 2 pana maine... :O. Dar mi-e un somn.... de nu va vad - si cred ca un mare merit, pe langa oboseala, il are si vremea de afara ... ca ploua, dar ploua.... si lumina parca nu are pic e putere.. (gluma: or fi pus apa in curent, ce doar la gaze? hahahaha).
Pe maine!

18 comments :

Diana spunea... [Raspunde]

Hazliu cu obositii de serviciu! 😊 Cand ii vad in poza am tendinta sa casc! 😊 Mi-e cam somn, si mie. O placere langa "plușarin". ❤
Si tocmai a inceput sa ploua - molcom, dar ploua (din nou) si miroase a frunze ude.
Pupici! ❤

MNiko spunea... [Raspunde]

Sper că ai luat decizia si exemplul lui Kouki și Rukkusu și ai tras pe dreapta ( te-ai culcat/odihnit). Sau măcar în dimineața asta să profiți că e weekend și să lenevești și tu un pic. Cred că ai și tu dreptul, nu?
Kouki m-a păcălit în poză, nu l-am recunoscut.Eram mai atentă la Rukkusu.
Genul acesta de puzzle ne place și nouă. u am avut fix pe acesta, dar ceva căsuțe asemănătoare. Mi-ar fi plăcut să găsesc scene din povești când erau fetele mici. Le-am ținut montate pănă s-au plictisit de ele ori s-au umplut de praf irecuperabil și fie le-am dat fie le-am demontat ( dar ai văzut că odată desfăcute,își pierd din calitate, greu mai pot fi asambate la loc?). Mai avem și acum, altele mai complicate, turnul Aifel(asta a plecat la recicare acum vreo doi ani că îî tot pica vărful), globul pământesc - încă rezistă, o navă de război și niște căsuțe nemțești
Un weekend relaxant!

Suzana spunea... [Raspunde]

Am avut in intentie la un moment dat sa iau o testoasa mica, dar am renuntat. Nu avem nici un loc in care sa incapa vasul pentru un astfel de suflet.
Dragii de ei, ce frumos se odihnesc!
Ar cam trebui sa li te alaturi!
Pupici si weekend placut! ❤️😘

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana :)))), da da.. sa vezi ce le sforaie si acum Kouki. El sforaie, eu incerc sa ajung la zi si simt cum mi se face foame...
iar la mezanin evident se petrece - mai devreme au tras niste chiote asa tare ca am crezut ca se bat :))).

Si la noi ploua.. si miroase a smog :))))))))))
pupici cu drag!!!

copilarim spunea... [Raspunde]

@MNiko eu am tras, dar pana la patru m-au zdranganit astia de la mezanin fara numar. De fapt a fost minimal in meniu (in seara asta incepusera cu manele.. acum s-a mai linistit un pic - problema e ca la mine in camera se aude cel mai bine - cred ca fix pe-acolo e situata sala :)))))
Maine mi-as permite sa sper la ceva rasfat. :)

Si mie imi plac - vai dar creeaza dependenta :)). Sunt fascinante. cred ca mi-as face un pe un perete un spatiu special doar pentru asa ceva. Da, dezavantajul la ele e ca, mai ales cele complexe, odata desfacute, mai greu se pot reface la aceeasi calitate. Am si eu turnul - dar in seria cityline cred ca se numeste. o sa le fac poze pe rand :D sa vi le arat.
Cred ca globul e fenomenal :D. Poate le faci poze candva - schimbam pareri si ne bucuram de ele :D.
Eu anul acesta le-am descoperit. si au fost, terapeutice la propriu - m-au ajutat foarte multe in cateva momente mai grele asa.
Tot anul acesta mi-am luat si lego =)))). Primele mele seturi de lego. Pai.. zau asa, merit si eu - imi doream de cand eram mica asa ceva :))) [ nu iti zic ca am vazut un bonsai, o masina si un far absolut superbe... dar pretul... ohohohh]
Am vazut si eu casute nemtesti - cred ca stiu la ce te referi - cautam in genul acela japoneze :)))

Iti multumesc mult - sa ne fie si sa ne incarcam bateriile.

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana si eu... dar nu au vrut ai mei sa imi ia. A primit Ralu de ziua ei, in 2001... au migrat curand la mine in camera :)) Iata, in ianuarie se fac 22 de ani, daca iti vine sa crezi.... uite acum dupa ce termin de scris merg sa le dau niste dovlecel sa manance :D

Sa stii ca m-am alaturat - dar nu m-au lasat sa dorm petrecaretii.. pana dimineata :)))))

pupic>*

MNiko spunea... [Raspunde]

@copilarim
O să incerc să fac poza la ce au fetele acum pri camere.
Imi pare rău că nu te-ai putut odihni. Sper ca noaptea asta să fie mai bine.

copilarim spunea... [Raspunde]

@MNiko suuuuper! tin pumnii :D
Iti multumesc mult pentru gandul bun. Vai... azi noapte am avut niste aventuri :))))). Dupa ce au plecat la aeroport am zis ca gata, inchid devreme taraba pana incepe bairamul. Cand am intrat in camera mi s-a mutat nasul. a fost asa de neprevazut ca am uitat unul dintre becurile mele solare pornit si a mers vreo patru ore pana am revenit eu in speranta ca poate reusesc sa dorm in camera mea si era descarcat.
:))) Venea pe langa tevi un miros gen head and shoulders de zici ca golise cineva un tub ntreg. Plus calorifer pornit o gretosenie curata.
Am incercat sa dorm in sufragerie pe lada de la canapea (asa ii zic eu - e de fapt partea mai lunga pe care o am asezata langa calorifer- foooooarte dragut asa... dar! E scurt si eram asa obosita incat nu am prelungit cu taburetul asa ca am adormit stramb si cu intreruperi tot de pe la 4 sau ceva e gen, cand s-a mai spart petrecerea (cand trage cate unul un chiot sari din somn ca zici ca il bate cineva.. ).

Azi e duminica si teoretic liniste. Si in camera parea a fi ok, asa ca am sperante :D

Pupici!

MNiko spunea... [Raspunde]

Pare atât de dificil pentru tine, te lupți cu atât de multe provocări că te admir că ești mereu veselă și nu lași să te doboare piedicile. Chiar și cand te plângi de neplăceri, o faci în așa stil încât nu pare să fie atât de mare disconfortul care îmi imaginez că este în realitate.

copilarim spunea... [Raspunde]

@MNiko sa stii ca incerc sa fac haz de necaz :))) dar nu stiu cat imi iese. Daca as sta sa povestesc la modul serios (cred ca am facut treaba asta o singura data sigur - cand cu episodul balconul, dar atunci a fost atat de nasol, ca la un moment dat zaceam in pat sub patura si imi miscam doar ochii, nu puteam sa mai vorbesc... si eram super happy ca puteam sa scriu si sa respir =)) - acum rad ca m-am detasat de intamplare si ma privesc din afara... stii ca intr-un film, dar atunci efectiv nu vedeam mai departe de acel moment).
Nu imi place deloc sa ma plang - insa am ajuns intr-un punct de saturatie maxima in care simt nevoia sa ma descarc cumva si sa mai dau din casa, incerc sa o fac asa cu umorul meu propriu si personal. Nu sunt foarte fericita de situatie - mi-as fi dorit sa nu vorbesc despre ceea ce traiesc, dar intr-un fel poate ar fi mai bine daca as vorbi - in sensul ca nu imi fac mie un favor (sunt satula sa vad ochi dati peste cap, in cel mai fericit caz), dar ma gandesc ca poate daca vorbesc despre asta afla mai multa lume si poate ca alte persoane care traiesc ceva asemanator gasesc raspunsul pentru ceea ce traiesc. Nu stiu daca stii, dar chestia asta nici macar nu are un cod de diagnostic in multe tari.. In 2010 erau doar 3 centre (adica spitale) echipate si dotate pentru a putea ajuta oamenii cu astfel de probleme. In lume... ce pot sa zic. Nu e rentabil. nu implica tratament medicamentos deci..

Faza cea mai naspa e ca se poate intampla oricui, oricand. Tot imi trantesc unii altii ca sunt eu mai sensibila ca de-aia. Da de unde! Eu nu am avut alergii, am fost un om fara probleme de sanatate ... cum sa zic :)). Nu ar fi trebuit sa patesc asa ceva. Dar....
Exista si parti bune - te obliga sa fii responsabil, sa alergi responsabil.. sa fii prezent, sa iti folosesti simturile pentru ceea ce sunt, sa te feresti de ceea ce da dependete.. etc.

Cand mediul meu este echilibrat, n-am nimic. Sunt bine merci... nici nu ma consider un om bolnav. Totusi, pot spune ca in ultimii 6 ani lumea a luat-o rau de tot razna.. mania asta cu parfumuri in orice... e dincolo de orice imaginatie. Si asta e doar un exemplu. Nu mai vorbim de mancare si alte tipuri de poluare.

MNiko spunea... [Raspunde]

@copilarim

Nu își înteleg situația pe deplin, nu cunosc cu amânuntul boala asta, dar am văzut și am trăit lucruri asemanatoare. La mine domnișoara cea mare are niște afectiuni printre care si alergii dar nu chiar ca la tine dar și o boală de sange care deși diagnosticată, este un caz aparte care nu e documentat. Tot din 2010 si noi. Am făcut si noi tot felul de schimbări ca să ii fie bine, si stiu că daca te lasi să cazi in extrema aia ca vai ce greu imi e, ce dificil.... Cred ca pur si simplu ne invatam să ne bucuram de mai multe decat ar face-o oamenii fară problemele nostre. Iar oamenii care nu inteleg, nu au empatie și ne judeca...pur si simplu i-am ocolit.

copilarim spunea... [Raspunde]

@MNiko eu am fost gresit diagnosticata atunci cand s-a declansat (1997 ) - hipocalcemie. Facut tot felul de teste, bla bla bla. Totul iesea in parametri normali - incercau sa ma convinga ca e in mintea mea. Mai la inceput am zis m-oi fi speriat eu, exagerez.. na. Dar eu am invatat o lectie cand eram foarte mica - mama (ai mei sunt medici) mi-a zis ca atunci cand mergi la medic este indicat sa descrii cu mare atentie ce simti,care sunt imprejurarile declansarii simptomelor, cum se manifesta, pentru ca doctorului sa ii vina mai usor sa faca diferenta.
Ironia face ca in loc sa fie atenti la ce spuneam eu acolo, specialistii imi pusesera deja eticheta si mai departe nu vedeau de atat.

Am aflat care mi-e diagnosticul in 2010, cand in disperare de cauza (deja presiunea pe psihic era de nesuportat) am cautat pe internet informatii despre ce ziceau ei ca as avea - dar nu se lega, efectiv. Faza e ca manifestarea seamana oarecum - insa sunt doua chestiuni diferite.

Nu sunt chiar de capul meu, cum cred unii. Nu am diploma de medic pentru ca nu am mai vrut sa urmez aceasta facultate, care, din pacate, la ora actuala, inca desparte omul, considerandu-l o masina. Cu piese. omul e ceva mai mult. Desigur, e mult de zis aici. nu spun ca medicina alopata nu e buna, din contra, in situatii limita, accidente, poate si salveaza vieti. Dar.. pentru tratamente de lunga durata (pentru ca de multe ori trateaza efectele) poate fi devastatoare (si vorbesc din proprie experienta.

Nu... extrema aceea nu am agreat-o nicicand. Si nici sa iti planga cineva de mila. E de fugit de plansul de mila.. :))).

Sa fiti bine :*! Si curaj! Poate ca societatea ne da la o parte (pe mine cel putin) daca nu ne incadram in norme... insa, pana la urma, viata e totusi a noastra. Luati cele mai bune decizii ca sa va fie bine voua, in primul rand. Si facand asta, cu siguranta, veti face bine si celor din jur :*.

MNiko spunea... [Raspunde]

Am avut norocul să întâlnesc medici care țtiau să fie medici. Medicul de familie pe care l-am avut când s-au declanșat alergiile la domnișoara mea cea mare, nici nu puteam să discut cu el, contrazicea și specialiștii.Îmi spusese alergoloaga să nu îi mai dau Eurespal pentru tuse deoarece conține miere și noi tocmai descoperisem că e alergică la miere - la ea alergia asta se manifestă fix prin tuse și tușește pănă o scoți din mediul acela sau face aerosoli cu ventolin dacă e declanșată alimentar). Am schimbat acel medic de famile care susținea doar eurespalul, că nu conține efectiv miere ci doar extract de miere ( care o fi diferenta in mintea lui?). Am dat apoi peste o doamnă doctor extraordinara care la fiecare consultație mă întreba mereu care sunt medicamentele cu care ne merge mai bine și asculta mereu tot ce îi spuneam, exact cum te-a învățat mama ta să explici. Am avut noroc că la ea eram și când s-a declanșat trombocitopenia care ne-a impus multe restricții la medicamente, vaccinuri etc... Ne-a cautat alternative și cand găsea ceva îmi dădea prospectul să întreb hematologul dacă are voie sau nu sa îi prescrie domnișoarei în caz de nevoie.
Iar dr hematolog, altă doamnă cu suflet mare. La fel ascultă părintele despre toate simtomele copilului. În plin tratament cu cortizon( care stii ca trateaza alergiile), i-am zis că tusea fetei e altfel, e alergică, nu e răceala i m-a ascultat și i-a prescris imediat aerosoli cu ventolin. Eram în spital și după prima doza deja se ameliorase tusea. Ne-a zis de mult ca trombocitopenia noastră nu e chiar trombocitopenie dar oriunde am merge în lume pentru analize tot diagnosticul asta îl primim. Anul acesta s-a dovedit că totuși e trombocitopenie, dar una genetică, moștenită de la părinți dar e prima din neam care face așa ceva, e ceva oarecum nou descoperit, cel puțin aceste teste nu se făceau până de curând. Si ne-a mai zis ea de o descoperire recentă, ceva ce ar explica procesul care duce la situația ei, dar momentan este vorba doar de descoperirea procesului, de-aia de acum incolo se incearca gasirea unui tratament.
Of, doamne, cat de mult am scris. Dar mai adaug totuși ceva nici eu nu am suportat mila, mă feresc de oamenii care te intreabă si apoi se uită la tine de parcă e sfărșitul lumii. Nu e, e doar nevoia de adaptare a stilului de viață la niște condiții și atât.
Multă sănătate și nopți liniștite de la vecinii petrecăreti, poate găsesc si eu o modalitate să antifoneze camerele alea, sau măcar află ca butonul de volum merge în ambele sensuri.
O zi frumoasa să ai!

prietena-japoneza spunea... [Raspunde]

Hazliu gândul de "apă în curent" 🙃🙂
Să știi că și eu sufăr de "moțăială" când plouă...
Ce frumos vă jucați voi: Kouki, tu, Rukkusu, H... gașca copiilor !
Frumoasă căsuța realizată 👍
Pupici ❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@MNiko asa sunt si parintii mei (nu ca sunt ai mei, dar asta e adevarul) - de aceea am vrut initial sa ma fac medic, dupa care fix tot de aceea am renuntat sa ma fac medic. Pe mine medicina alopata m-a tradat. Ca sa zic asa, frumos. sunt un caz de malpraxis. ;)) Asta pentru cei care sutin mitul copilul de doctor are parte de tratament special. Haha depinde ce inteleg prin special.

Acum realizez ca nu mi-am termina gandul mai sus- ziceam ca nu sunt chiar de capul meu, nu am diploma, pentru ca nu am vrut - dar am studiat individual, pentru ca am avut acces la informatii si pe ai mei. Le sunt recunoascatoare ca pana la urma au avut incredere in mine si nu s-au mai lasat influentati gresit de anumiti specialisti. E incredibil cum unii oameni se incapataneaza sa puna etichete. privind retrospectiv imi dau seama ca declansandu-se la varsta adolescentei unii pur si simplu nici nu au ascultat ce le spuneam eu acolo. Ii dadeau inainte cu somatizarea si am senzatia ca cineva a sugerat ca aveam probleme digestive pentru ca as fi vrut sa slabesc (ceea ce e o mare tampenie... eu am intolerante alimentare din cauza hipersensibilitatii la chimicale).

Va tin pumnii sa descoperiti cauza. Incercati sa identificati si conjunctura in care s-a declansat. Mediul este marele factor care influenteaza activarea anumitor gene. In sensul acesta, o lectura foarte buna este Biologia Credintei (daca gasesti cea mai recenta varianta cu atat mai bine pentru ca are adaugiri - eu o am pe cea de la 10 ani, mai am 1 capitol si putin, pentru ca o citesc cu Buni). Este scrisa de Bruce Lipton si cel putin mie mi-a confirmat multe banuieli si mi-a adus multa alinare pentru multe nedreptati suferite din partea celorlalti.

Mila e groaznica. E ca si cand ai fi in namol pana la gat si cineva te-ar impinge de cap sa nu poti iesi. Oamenii au nevoie de sustinre, de intelegere, de vorbe bune ca sa se poata ridica, sa poata merge si sa isi poata reveni. Cuvintele si gandurile au foarte mare putere creativa si de aceea e important pentru noi sa incercam sa ne pastram undeva intr-o zona de vibratii pozitive.
Ma gandesc ca faptul ca ne intalnim si ajungem sa ne deschidem sufletele nu este chiar intamplator. Probabil ca astfel aflam lucruri si poate ca gasim solutii.

Cartea despre care ti-am spus are mare legatura cu genetica. Domnul care a scris-o este biolog ca profesor si unul dintre primii care au clonat celule. Si are un umor aparte. Mult bun simt, logica.. si curaj.

Pupici si sa fim sanatosi :*!!

ps: da, cu adaptarea ea alta problema .. haha. pentru ca mult o confunda cu suportarea conditilor neprielnice :)))).

pps: petrecaretii se afla undeva la mezanin (noi avem pe trei nivele spatii comerciale la bloc - suntem cu mot ce mai). Inainte era un magazin mare - Mobila. Acum a fost luat de diversi si inchiriat la diversi. Undeva fix cam in zona unde e pozitionata camera mea, s-a deschis un night club. Banuiesc ca de acolo vine muzica, apropo e in toi, haha)

copilarim spunea... [Raspunde]

@prietena-japoneza asa-i? si eu am ras singura imagindau-mi ideea :)))))))))).
Oh si eu.. doar ca de ceva vreme sunt niste motaieli foarte ciudate asa.. probabil ca la noi se aduna si vecinatatile (o gramada de antene fix pe directia si la nivelul nostru, plus o centraluta nucle peste deal... hahaha - eu credeam ca e doar centru de cercetari insa... m-am inselat :O hahaha)


Da, ne-am jucat si abia astept sa vina cei mici din nou - de data asta vin amandoi ,, yuhuuuu!!! :D. La anu'.....
E foarte draguta si micul H a invatat tehnica de asamblare super rapid. :P

Pupici cu drag!!

MNiko spunea... [Raspunde]

@copilarim
Mulțumesc de recomandare. Sincer nu cred că eu voi avea răbdare să o citesc, dar i-o voi da domnișoarei în cauză, că e hotărâtă să devină doctor.
Ai zis bine,pentru unii adapatarea înseamnă suportarea condițiilor vitrege - acestia sunt de evitat.

copilarim spunea... [Raspunde]

@MNiko ai fi uimita sa descoperi ca nu e deloc plictisitoare sau greoaie pentru subiectele tratate. In acest caz ii va prinde bine , mi-ar fi placut sa o am la indemana in acele momente cand inca mai voiam sa ma fac medic - rezoneaza cu felul in care eu intelegeam medicina, raportata la om, ca intreg (si cauzalitate - efect, influenta mediului care practic influenteaza genele, nu invers).
Chiar sunt... si uite asa dintr-o persoana sociabila, in cohii multora am devenit antisociala (in cel mai fericit caz). :)))

Pup

ps: daca isi doreste asa ceva, i-as recomanda (de fapt tuturor ne-ar prinde bine) si lecturi pe partea de psihogenealogie, traume transgenerationale si ranile (am in repertoar, sectiunea biblioteca, chiar o recenzie la cartea Lise Bourbeau - Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine). O carte medicala interesanta e cea de - aici
Cel putin in 2012, cand am recenzat-o eu, era bine structurata.

Pupici cu drag si mult spor si inspiratie :)

Trimiteți un comentariu